Răstignit împreună cu Hristos
Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci) Evanghelia de la Marcu 8,34 9,1 8 34 i chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. 35 Caci cine va voi sa-si scape sufletul il []Duminica a III-a din Post(a Sfintei Cruci)Evanghelia de la Marcu 8,34 9,18 34 i chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. 35 Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. 36 Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? 37 Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? 38 Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. 9 1 i le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere. 1. Doua cuvinte grele . Postul Mare este un minunat urcus nu numai spre Sarbatoarea Invierii Domnului, ci spre desavarsirea noastra. Evangheliile duminicale ale Postului Mare reprezinta ele insele trepte ale acestui urcus. Luand aminte cum se cuvine la mesajul lor, vom urca, treapta cu treapta, la inaltimea chemarii noastre de ucenici ai lui Hristos (de crestini).
Cuvintele Evangheliei de astazi au fost adresate de Mantuitorul nu numai ucenicilor, ci si multimii. Sf. Marcu tine sa precizeze acest lucru: i chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai . Nu era, oare, cazul ca, in fata unui astfel de auditoriu, Mantuitorul sa dea niste invataturi mai usoare, mai putin radicale? Nu era mai pedagogic sa hraneasca cu lapte multimea aceea de prunci duhovnicesti (cf. I Cor 3,1-2)?Ei bine, nu! Intr-o alta imprejurare, cand Domnul a vorbit despre impartasirea cu trupul si sangele Sau drept conditie sine qua non a mantuirii, chiar unii care pana atunci se considerau ucenicii Sai au avut o reactie de respingere, zicand: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte? i L-au parasit. Iar El n-a incercat in nici un fel sa-i induplece sa ramana, nici n-a diluat cat de cat cuvantul cel prea greu de purtat pentru ei. Dimpotriva, i-a intrebat pe cei ce ramasesera (pe cei doisprezece): Nu vreti si voi sa va duceti? (In 6,60-67). In acest fel, Domnul a aratat ca Evanghelia Sa nu poate fi diluata, ca radicalismul ei nu poate fi atenuat si ca, a-i diminua exigentele inseamna, defapt, a o falsifica.
In multimea de oameni care, dupa Evanghelia de astazi, Il asculta pe Mantuitorul, probabil ca destul de multi, cuceriti de invatatura Sa, dar, mai ales, uimiti de minunile Sale, nutreau gandul de a-L urma, de a-I deveni ucenici. Ori, iata, Domnul le infatiseaza statutul ucenicului intr-un cuvant cel putin tot atat de greu ca si cel despre a manca trupul si sangele Sau: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie (Mc 8,34).2. Sa-si ia crucea . In vorbirea curenta, expresia a-si lua crucea a ajuns sa insemne pur si simplu a indura o situatie neplacuta, a duce povara vietii de toate zilele, cu toate inconvenientele ei. Astfel incat, ascultand acest cuvant al Evangheliei, cei mai multi dintre noi nu mai realizam cat de socant a putut fi cuvantul lui Iisus pentru cei ce-L ascultau atunci. Caci, a-ti lua crucea nu inseamna altceva decat a fi rastignit, adica a fi executat in chipul cel mai groaznic si mai rusinos. Ascultatorii Mantuitorului avusesera, desigur, prilejul sa vada oameni murind pe cruci. Era atunci in crestere intre iudei miscarea zelota, care, in zelul ei pentru scuturarea jugului roman, nu se dadea in laturi de la acte pe care le-am numi astazi teroriste. Pedeapsa obisnuita pentru autorii unor astfel de acte era rastignirea. In opera istoricului Iosif Flaviu (sec. I) citim adeseori despre rastigniri si despre rastigniti. Iudeii stiau, deci, foarte bine ce inseamna a-ti lua crucea. Sa mori pe cruce ce oroare! Cicero califica rastignirea drept cea mai cruda si mai teribila pedeapsa (crudelissimum et teterrimum supplicium). La grozavia de neimaginat a chinurilor trupesti se adauga ingrozitoarea incarcatura morala a acestui supliciu, rastignirea fiind rezervata pentru sceerati, cum, de pilda, fusesera Baraba si cei doi talhari rastigniti impreuna cu Mantuitorul. O incarcatura cu o serioasa conotatie religioasa pentru iudei, care, conform prevederii din Legea lui Moise (Deut 21,23), vedeau in cel atarnat pe lemn un blestemat .
E adevarat, Mantuitorul nu murise inca pe cruce atunci cand rostea aceste cuvinte. Ba chiar, desi le prevestise ucenicilor patimile si moartea Sa (Mc 8,31), nu le vorbise inca in mod precis despre faptul ca va fi rastignit. Dar, cum spuneam, ascultatorii stiau foarte bine ce inseamna crucea. Nu aveau cum sa se insele asupra sensului exact al cuvintelor Invatatorului galeleian.
Dar pe langa prigoana si moartea pentru Hristos, exista si o cruce nevazuta, spirituala si tainica, pe care suntem chemati s-o purtam cu totii: aceasta este suferinta si osteneala noastra la lucrarea faptelor bune. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care a purtat atat crucea vazuta pe Golgota, cat si pe cea nevazuta a suferintelor pentru a noastra mintuire, ne-a invatat si pe noi sa rabdam crucea vietii, zicind: Cel ce va rabda pana in sfarsit acela se va mintui (Mt 10,22; cf. 24,13; Mc 13,13). Satan uraste foarte mult semnul Sfintei Cruci, caci Crucea este arma cea nebiruita cu care Hristos l-a biruit si a golit iadul. De aceea satan indeamna pe cei rataciti de la adevar sa huleasca si sa urasca Crucea lui Hristos. Caci precum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea lui Hristos care ii aminteste ca prin ea a fost lovit si biruit.3. Conditiile uceniciei. Versetele urmatoare arata limpede ca, infatisind ascultatorilor conditiile uceniciei, Mantuitorul a avut in vedere exact acest inteles radical al luarii crucii. Caci, arata El in continuare, luarea crucii si urmarea Sa cu crucea in spate, spre locul supliciului nu este o simpla metafora, ci inseamna sa fii gata a-ti pierde sufletul pentru Hristos si pentru Evanghelie (v. 35-37). A-l pierde pentru a-l castiga. Folosind ambiguitatea termenului grecesc psyche (ca, de altfel, si a corespondentului sau ebraic nefes), textul evanghelic evidentiaza contrastul intre viata pamanteasca si cea duhovniceasca. Intr-adevar, psyche inseamna si viata , adica viata biologica, viata in trup, dar si suflet , adica partea spirituala a omului, componenta mai adanca a eului individual, prin care si suntem persoane umane. Viata fireasca este pusa in contrast cu viata cea adevarata si vesnica; sufletul biologic, cel prin care omul este o fiinta vie (cf. Facere 2,7), este pus in contrast cu fiinta spirituala a omului.
Conditia uceniciei este exprimata aici in modul cel mai transant: a deveni crestin inseamna a te imbraca in camasa mortii. Sf. Ioan...
Cuvintele Evangheliei de astazi au fost adresate de Mantuitorul nu numai ucenicilor, ci si multimii. Sf. Marcu tine sa precizeze acest lucru: i chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai . Nu era, oare, cazul ca, in fata unui astfel de auditoriu, Mantuitorul sa dea niste invataturi mai usoare, mai putin radicale? Nu era mai pedagogic sa hraneasca cu lapte multimea aceea de prunci duhovnicesti (cf. I Cor 3,1-2)?Ei bine, nu! Intr-o alta imprejurare, cand Domnul a vorbit despre impartasirea cu trupul si sangele Sau drept conditie sine qua non a mantuirii, chiar unii care pana atunci se considerau ucenicii Sai au avut o reactie de respingere, zicand: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte? i L-au parasit. Iar El n-a incercat in nici un fel sa-i induplece sa ramana, nici n-a diluat cat de cat cuvantul cel prea greu de purtat pentru ei. Dimpotriva, i-a intrebat pe cei ce ramasesera (pe cei doisprezece): Nu vreti si voi sa va duceti? (In 6,60-67). In acest fel, Domnul a aratat ca Evanghelia Sa nu poate fi diluata, ca radicalismul ei nu poate fi atenuat si ca, a-i diminua exigentele inseamna, defapt, a o falsifica.
In multimea de oameni care, dupa Evanghelia de astazi, Il asculta pe Mantuitorul, probabil ca destul de multi, cuceriti de invatatura Sa, dar, mai ales, uimiti de minunile Sale, nutreau gandul de a-L urma, de a-I deveni ucenici. Ori, iata, Domnul le infatiseaza statutul ucenicului intr-un cuvant cel putin tot atat de greu ca si cel despre a manca trupul si sangele Sau: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie (Mc 8,34).2. Sa-si ia crucea . In vorbirea curenta, expresia a-si lua crucea a ajuns sa insemne pur si simplu a indura o situatie neplacuta, a duce povara vietii de toate zilele, cu toate inconvenientele ei. Astfel incat, ascultand acest cuvant al Evangheliei, cei mai multi dintre noi nu mai realizam cat de socant a putut fi cuvantul lui Iisus pentru cei ce-L ascultau atunci. Caci, a-ti lua crucea nu inseamna altceva decat a fi rastignit, adica a fi executat in chipul cel mai groaznic si mai rusinos. Ascultatorii Mantuitorului avusesera, desigur, prilejul sa vada oameni murind pe cruci. Era atunci in crestere intre iudei miscarea zelota, care, in zelul ei pentru scuturarea jugului roman, nu se dadea in laturi de la acte pe care le-am numi astazi teroriste. Pedeapsa obisnuita pentru autorii unor astfel de acte era rastignirea. In opera istoricului Iosif Flaviu (sec. I) citim adeseori despre rastigniri si despre rastigniti. Iudeii stiau, deci, foarte bine ce inseamna a-ti lua crucea. Sa mori pe cruce ce oroare! Cicero califica rastignirea drept cea mai cruda si mai teribila pedeapsa (crudelissimum et teterrimum supplicium). La grozavia de neimaginat a chinurilor trupesti se adauga ingrozitoarea incarcatura morala a acestui supliciu, rastignirea fiind rezervata pentru sceerati, cum, de pilda, fusesera Baraba si cei doi talhari rastigniti impreuna cu Mantuitorul. O incarcatura cu o serioasa conotatie religioasa pentru iudei, care, conform prevederii din Legea lui Moise (Deut 21,23), vedeau in cel atarnat pe lemn un blestemat .
E adevarat, Mantuitorul nu murise inca pe cruce atunci cand rostea aceste cuvinte. Ba chiar, desi le prevestise ucenicilor patimile si moartea Sa (Mc 8,31), nu le vorbise inca in mod precis despre faptul ca va fi rastignit. Dar, cum spuneam, ascultatorii stiau foarte bine ce inseamna crucea. Nu aveau cum sa se insele asupra sensului exact al cuvintelor Invatatorului galeleian.
Dar pe langa prigoana si moartea pentru Hristos, exista si o cruce nevazuta, spirituala si tainica, pe care suntem chemati s-o purtam cu totii: aceasta este suferinta si osteneala noastra la lucrarea faptelor bune. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care a purtat atat crucea vazuta pe Golgota, cat si pe cea nevazuta a suferintelor pentru a noastra mintuire, ne-a invatat si pe noi sa rabdam crucea vietii, zicind: Cel ce va rabda pana in sfarsit acela se va mintui (Mt 10,22; cf. 24,13; Mc 13,13). Satan uraste foarte mult semnul Sfintei Cruci, caci Crucea este arma cea nebiruita cu care Hristos l-a biruit si a golit iadul. De aceea satan indeamna pe cei rataciti de la adevar sa huleasca si sa urasca Crucea lui Hristos. Caci precum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea lui Hristos care ii aminteste ca prin ea a fost lovit si biruit.3. Conditiile uceniciei. Versetele urmatoare arata limpede ca, infatisind ascultatorilor conditiile uceniciei, Mantuitorul a avut in vedere exact acest inteles radical al luarii crucii. Caci, arata El in continuare, luarea crucii si urmarea Sa cu crucea in spate, spre locul supliciului nu este o simpla metafora, ci inseamna sa fii gata a-ti pierde sufletul pentru Hristos si pentru Evanghelie (v. 35-37). A-l pierde pentru a-l castiga. Folosind ambiguitatea termenului grecesc psyche (ca, de altfel, si a corespondentului sau ebraic nefes), textul evanghelic evidentiaza contrastul intre viata pamanteasca si cea duhovniceasca. Intr-adevar, psyche inseamna si viata , adica viata biologica, viata in trup, dar si suflet , adica partea spirituala a omului, componenta mai adanca a eului individual, prin care si suntem persoane umane. Viata fireasca este pusa in contrast cu viata cea adevarata si vesnica; sufletul biologic, cel prin care omul este o fiinta vie (cf. Facere 2,7), este pus in contrast cu fiinta spirituala a omului.
Conditia uceniciei este exprimata aici in modul cel mai transant: a deveni crestin inseamna a te imbraca in camasa mortii. Sf. Ioan...
