Multi binefacatori din afara, dar si dinlauntrul Oastei , neputand sa inteleaga sau sa accepte rostul acesteia in Neamul nostru, cu un deosebit zel misionar au incercat si inca mai incearca sa-i gaseasca un loc potrivit in Biserica, dar mai ales pe langa Biserica. Pe acestia ii instiintam ca locul Oastei a fost fixat inca de la inceputurile ei []Multi binefacatori din afara, dar si dinlauntrul Oastei , neputand sa inteleaga sau sa accepte rostul acesteia in Neamul nostru, cu un deosebit zel misionar au incercat si inca mai incearca sa-i gaseasca un loc potrivit in Biserica, dar mai ales pe langa Biserica. Pe acestia ii instiintam ca locul Oastei a fost fixat inca de la inceputurile ei si ca ostasii caliti in vremea unui regim care, fie prin vrajmasie, fie prin indiferenta, de-atatea ori i-a impins la o margine sau sub vreo streasina a Biserici au inteles ca trebuie sa lupte pentru a-l pastra, asa cum ne arata fratele Traian Dorz, in vol. III din Istoria unei jertfe : Oastea Domnului n-a renuntat niciodata la rostul ei ceresc si istoric, la rostul ei de a fi in centrul Bisericii noastre si in mijlocul poporului nostru si de a lupta impotriva tuturor acelora care cauta sa smulga Oastea din mijlocul Bisericii, de acolo de unde a asezat-o Domnul, si s-o anexeze, ca pe o remorca la masina, la vreun cult neoprotestant (cf. Traian Dorz, op. cit.).

Mai dificil este, recunoastem, sa-i intelegem insa pe cei care cer mereu si mereu noi si noi semne si probe de dreapta credinta din partea ostasilor, incercand sa faca din Oastea Domnului suspectul de serviciu al Bisericii. De parca principala problema a Bisericii noastre ar fi ostasii, si nu patimile din sanul ei, precum simonia, homosexualitatea, mandria, slava desarta, desfranarea, alcoolismul, avortul, sudalma, fumatul etc. Daca acestia se asteapta cumva ca ostasii sa-si demonstreze dreapta credinta prin neglijarea indemnului Parintelui Iosif Trifa de a...