Acestia sunt, iubitii mei, zeii pe care ii cinstesc paganii sau mai degraba care sunt adorati. N-au vrut sa-i lase; zeii lor insa i-au lasat. Totusi multi i-au lasat si ii lasa in fiecare zi, rasturnand altarele lor din mijlocul inimii lor. Sa ne veselim mai mult ca vin la unitate decat ca imbratiseaza dezbinarea. []Acestia sunt, iubitii mei, zeii pe care ii cinstesc paganii sau mai degraba care sunt adorati. N-au vrut sa-i lase; zeii lor insa i-au lasat. Totusi multi i-au lasat si ii lasa in fiecare zi, rasturnand altarele lor din mijlocul inimii lor. Sa ne veselim mai mult ca vin la unitate decat ca imbratiseaza dezbinarea. Paganul nu trebuie sa afle la noi nici un pretext de a nu fi crestin. Noi sa fim uniti in cinstirea unui singur Dumnezeu, fratilor, si atat de uniti, ca unirea noastra sa fie pentru pagani motiv de abandonare a zeilor lor si sa vina la pace si unitate intru cinstirea unui singur Dum nezeu. Daca dispretuiesc sa vina la noi si daca ne reproseaza dezbinarile noastre pentru a-si justifica incetineala si lenea in a imbratisa credinta crestina, vreau sa le spun un cuvant si va sugerez voua raspunsul pe care il veti putea da lor. Cu siguranta, nu pot fi mai buni decat noi laudandu-se cu unitatea si armonia lor, caci nu au sa faca fata ca noi unui dusman neimblanzit. Traiesc in pace sub stapanirea lui, dar nu prin religia noastra. El i-a inlantuit in cinstirea zeilor mincinosi; ii vede robi si robi ai demonilor; ce are el de castigat din dezbinarea lor sau ce are de pierdut din aceea ca sunt in armonie? Asa ii tine Satana sub stapanirea lui, insa intr-o cinstire comuna, desi mincinoasa si desarta, si fara a se dezbina intre ei. Dar atunci cand el a vazut ca-l parasim, ca alearga multimea spre cinstirea unui singur Dumnezeu, cand a vazut c-am lasat profanate ascunzisurile lui, ca i-am daramat templele, ca i-am sfaramat idolii, ca am interzis jertfele lui, a inteles ca si-a pierdut stapanirea, ca ai sai l-au lasat si ca-L cunosc pe adevaratul Dumnezeu, ce va face oare si cum le va intinde cursele lui? tie ca noi suntem in unire pentru a-l alunga pe el ca pe un tradator. Nu ne poate diviza unitatea lui Dumnezeu, nici nu ne poate pune inainte dumnezei mincinosi. Intelege ca viata noastra este dragostea si ca dezbinarea ar insemna moartea noastra. Neputand fabrica mai multi dumnezei pentru crestini, seamana printre ei dezbinarea, inmulteste sectele, naste erorile, raspandeste ereziile. Insa orice-ar face, oamenii pe care el ii atrage nu sunt decat paiele despre care ne vorbeste Domnul. Sa nu ne temem de nimic. In ciuda furiei lui, a vicleniei, a dezbinarii pe care o seamana printre crestini, vom recunoaste mereu pe adevaratul Dumnezeu, iar unitatea noastra in credinta si in marturisirea aceasta va fi siguranta noastra. i graul cel bun, fratilor, ramane pe camp sau e adus aici; vantul ispitelor ia cu el o parte din paie nu pentru a fi un exemplu de pierzare, ci pentru a fi o incercare de curatie. Nu ia toate paiele; cateva mai raman, ca sa fie vanturate in ziua de apoi si aruncate in foc! Siliti-va deci, fratilor, cat va este dat timpul, siliti-va prin puterile voastre si faceti ca paiele sa redevina grau, caci graul nu trebuie sa piara. Aici se arata iubirea noastra pentru voi; e marea ocupatie a vietii noastre. N-am sti pana unde sa iubim pe fratii nostri, daca nu era nimeni in pericol. Nu puteam masura dorinta pe care o avem de a va izbavi, daca nu aveam inainte prapastia pierzarii.

Sa ne ostenim, fratilor, sa nu ne lenevim; sa folosim toti atentia noastra, chinurile, credinta noastra, spre Dumnezeu, spre cei dezbinati si intre noi, pentru ca, in dorinta ce o avem de a stinge o veche cearta, sa evitam, in mijlocul nostru, orice nou subiect de dezbinare; iar inainte de toate sa veghem la paza celei mai mari iubiri intre noi. Ereticii au ajuns de gheata intru faradelegile lor. Cum veti face sa topiti gheata, daca nu ardeti voi insiva cu focul dragostei? Sa nu luam in seama plangerile lor, ca si cum i-am stingheri. Trebuie sa vedem tinta, asta trebuie sa ne intareasca. Vrem sa-i ucidem sau mai degraba sa-i izbavim de la moarte? Sa ne folosim toate mijloacele, dar cu cumpatare, sa tamaduim ranile cele de demult si sa ne pazim ca nu cumva sa moara bolnavul in mainile doctorului. Sa vedem de plange copilul cand il ducem la scoala. Trebuie sa stim ca cel bolnav se opereaza, ca respinge mana doctorului. Apostolii au fost pescari, iar Domnul le-a zis: Va voi face pe voi pescari de oameni (Mt 4, 19). Ori, spus este la profeti ca trebuia Dumnezeu sa trimita in primul rand pe pescari si in cel de-al doilea rand pe vanatori[1]. A trimis mai intai pe pescari si apoi pe vanatori. De ce pescari, de ce vanatori? Inchinatorii la idoli au fost pescuiti in nemarginita si adanca mare a superstitiilor si prinsi in navodul credintei. Ce-au facut vanatorii? Au fost trimisi la cei ce rataceau prin munti si vai, mergand prin cugetele mandre ale oamenilor si inaltimile desertaciunilor pamantesti. Unul din muntii acestia este Donat, altul Arie, altul Photin, altul Novat. Oamenii rataceau prin munti si era nevoie de vanatori, pentru a-i prinde. De aceea fiecare a avut rolul sau de implinit, vanatorul ca si pescarul. i nu ni se poate spune: De ce Apostolii n-au fortat, n-au constrans pe nimeni? Apos tolul este un pescar, isi arunca mreaja lui in mare si prinde ce se intalneste. Vanatorul insa inconjoara padurile, goneste prin tufisuri, isi inmulteste incercarile sa aduca...