Despre intrarea Domnului în Ierusalim – Sfântul Ignatie Briancianinov
Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani inainte acea intamplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminandu-si propovaduirea pe pamant, a intrat sarbatoreste in imparateasca cetate a Ierusalimului, in cetatea inchinarii la Dumnezeul Cel adevarat, in cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decat orice cetate.
Domnul a savarsit aceasta intrare ca imparat si biruitor, pentru a incununa slujirea sa cu nevointa hotaratoare: calcarea mortii prin moarte, indepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savarsit intrarea in cetatea imparateasca pe manzul asinei (Ioan 12, 15), pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut , ca sa inapoieze omenirii vrednicia imparateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o inapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).
Neimblanzitul manz s-a imblanzit sub minunatul Calaret.
Pe manz, Apostolii si-au pus hainele; multimea de popor care iesise in intampinarea Domnului si-L insotea striga, saltand de bucurie: Osana Fiului lui David, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului! (Matei 21, 9; Luca 19, 3 8 ). Dupa voia Domnului a fost vestit ca imparat in numele Domnului, nu la intamplare, nu dupa stiinta si voia omeneasca! Acelasi popor, dupa patru zile, striga despre Cel pe care astazi L-a numit imparat: Rastigneste-L, rastigneste-L pe El; nu avem imparat, fara numai pe Cezarul (Luca 23, 21; In.19, 15).
Ce sa insemne intrarea Domnului in Ierusalim pe manz neimblanzit de asina?Acest fapt are, potrivit talcuirii Sfintilor Parinti, un inteles adanc, prorocesc. Atoatevazatorul nostru Domn vazuse deja venirea apostaziei de pe urma, de acum nestramutate, a iudeilor. El a prevestit aceasta apostazie inca din vremea cand a fost data israilitenilor Legea in Sinai a prevestit-o prin gura de Dumnezeu insuflatului Legiuitor. Gresit-au , graieste Moise, ca despre un lucru deja savarsit, despre pacatul pe care aveau sa-l savarseasca iudeii impotriva Dumnezeu-Omului, nu sunt ai Lui fiii cei cu prihana: neam indaratnic si razvratit, au acestea Domnului rasplatiti? Neam ce si-a pierdut sfatul este, si nu este intru dansii stiinta, n-au gandit sa inteleaga. Din via Sodomei este via lor, si vita lor din Gomora .
Dimpotriva: Veseliti-va, ceruri, impreuna cu El cu Fiul lui Dumnezeu -si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu: veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui, si sa se intareasca Lui toti fiii lui Dumnezeu (Deut. 32, 5, 28, 32, 43).
Intrarea in Ierusalim pe asin neinvatat la calarit este o repetare a prorociei lui Moise repetare nu prin cuvinte, ci prin simboluri. Moise a prevestit ca neamurile se vor veseli de Domnul, iar iudeii vor fi lepadati: aici, asinul neimblanzit, pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut , ii inchipuie pe pagani.
Hainele Apostolilor sunt invatatura lui Hristos, cea predanisita de ei neamurilor, si S-a asezat duhovniceste pe neamuri Domnul, facandu-Se Dumnezeul lor. El i-a adus in Ierusalim: in sanul Bisericii Sale, in vesnica, nefacuta de mana cetate a lui Dumnezeu, in cetatea mantuirii si fericirii. Iudeii lepadati erau de fata. Ei vesteau cu gura: imparatul lui Israil , iar in sufletul, in Sinedriul lor, hotarasera deja uciderea Mantuitorului.
Manzul asinei mai inseamna si altceva. Aceste cuvinte arata spre fiecare om manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna: dupa ce paraseste viata pacatoasa, omul este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cea mai amanuntita si mai subtire cunoastere a lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui:...