MEDITAŢIE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI
Dar Iisus, cunoscand gandul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de Mine, caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Ca ea, turnand mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei .
Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei, a zis: Ce vreti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei s au invoit cu el treizeci de arginti. i de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor. Astazi, in timpul acesta al Postului Mare, se savarseste ultima Liturghie de pocainta, numita si a Darurilor mai inainte sfintite si pecetluite a ultimei etape a lucrarii de pocainta a Postului, care deschide insa alt orizont celui care se leaga pe mai departe a fi partas caii Crucii. Va urma Joia Mesei celei Nemuritoare, Vinerea Patimilor si Sambata sfaramarii iadului.
Miercurea aceasta poarta in sine cumpana celor doua praznuiri ale zilei: pacatoasa care, smerindu se, se inalta si ucenicul care, tradand, se alunga din lumina. Raportul pacatoasa-ucenic este rasturnat de ceea ce a cerut postul de la fiecare dintre noi in parte: pocainta. Caci cine nu e pacatos? Cine nu s ar voi ucenic? i, oare, nu-L rastignesc eu pe Domnul cu fiecare pacat?Pacatoasa se afla in starea cea mai de jos a caderii, desfranarea, iar Iuda in starea cea mai de cinste: ucenic al Stapanului. Pe aceea pocainta o ridica si o face mucenita; pe acesta lipsa pocaintei il face tradator si-l duce la spanzurare.
Aceasta rasturnare ne umple de teama si ingrijorare pentru mantuirea noastra, dar totodata si de mare incredere si nadejde in Puterea cea mare a pocaintei, care ne sta la indemana. Ni se arata inca o data valabilitatea spuselor Sfantului Ioan Gura de Aur ca in pocainta sacul se bucura de mai multa trecere decat purpura.
Contrastul celor doua atitudini este prezentat dintru inceput intruna dintre cantarile care s-au cantat de seara:Pacatoasa a venit la Tine varsand mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, si s-a vindecat cu porunca ta de mirosul greu al rautatilor. Iar ucenicul cel nemultumitor, sufland impotriva harului Tau, s-a lepadat pe el si s-a amestecat in no-roi vanzandu-Te pentru dragostea banilor. Slava Hristoase, milostivirii Tale!Iuda cel inselator, poftind iubirea de argint, a gandit cu viclenie sa Te vanda, Doamne, pe Tine, comoara vietii iar pacatul sau este dublu, pentru ca el, lepadandu-se de prietenia lui Hristos pentru aur, ia uitare de cele ce a invatat, ca nici toata lumea nu este de un pret cu sufletul; si din deznadejde te-ai sugrumat, insuti spanzurandu-te pe lemn, vanzatorule .
Asadar, in contrast cu aceasta cadere vine inaltarea femeii care era mai inainte desfranata si care degrab s-a aratat inteleapta, urand lucrurile pacatului celui rusinos si placerile trupului, aducandu-si aminte de rusinea cea mare si de osanda pedepsei pe care o vor rabda desfranatele si risipitorii, dintre care cel dintai fiind eu, ma ingrozesc, dar petrec in obiceiul cel rau eu, nebunul spune undeva unul dintre Sfintii Parinti.
Iata, asadar, masura a ceea ce ni se cere: urarea pacatului si indepartarea de la el. Iar aceasta nu ieri, nu maine, ci astazi, un astazi al actiunii imediate, un astazi care ma leaga de acel astazi amintit mereu de text. Astazi a venit Hristos in casa fariseului. Iar femeia devine ea insasi iertata si intarita de iubirea Domnului, propovaduind alaturi de vames. Desfranata si vamesul: primii apostoli ai Raiului.
Interiorul liturgic al textului realizeaza deplin contrastul atunci cand, la Vecernia care se savar-seste deodata cu Liturghia Darurilor mai...