Intr-un sat aproape pustiu, pe o banca noua candva, adusa cumva de spate, statea o femeie. In maini avea o carte, iar cu degetele urmarea cuvintele pentru ca vederea o cam parasiseDin cand in cand isi stergea o lacrima. -Ce citesti, maicuta? -Despre parintii mei, copile! -Si ce scrie acolo? -Scrie cum sa am grija []Intr-un sat aproape pustiu, pe o banca noua candva, adusa cumva de spate, statea o femeie.

In maini avea o carte, iar cu degetele urmarea cuvintele pentru ca vederea o cam parasiseDin cand in cand isi stergea o lacrima.-Ce citesti, maicuta?-Despre parintii mei, copile!-Si ce scrie acolo?-Scrie cum sa am grija de casa asta si de pamantul din camp. Si mai scrie sa nu le vand niciodata, pentru ca asta ar insemna sa le vand sufletele.-Ai grija, maicuta iti cad lacrimile pe foi si noi cei de dupa tine nu vom mai intelege cuvintele.-Oricum nu le veti intelege.-De ce, crezi ca nu stim sa citim?.-Nu e vorba de stiut. Uita-te la satul asta e pustiu. Voi ne-ati vandut sufletele inainte ca noi sa vi le dam.

Asa ca puteti citi, DAR NU VETI PRICEPE NIMIC! * * *Un membru al unei biserici, care anterior mergea regulat la slujbe, nu s-a mai dus. Dupa...