Praznicul acesta al intrarii Domnului in Ierusalim numit si al Floriilor poarta cu sine adanc de intelepciune si oricat ne-am stradui sa surprindem toate sensurile sarbatorii acesteia, fi-vom neputinciosi in a le epuiza. Caci mai intai de a fi Intrarea in Ierusalim au fost patruzeci de zile de radioasa bucurie a postirii, iar []Praznicul acesta al intrarii Domnului in Ierusalim numit si al Floriilor poarta cu sine adanc de intelepciune si oricat ne-am stradui sa surprindem toate sensurile sarbatorii acesteia, fi-vom neputinciosi in a le epuiza. Caci mai intai de a fi Intrarea in Ierusalim au fost patruzeci de zile de radioasa bucurie a postirii, iar ultima dintre bucuriile fericite aduse de post a fost praznicul din Betania al invierii lui Lazar. Cantarea Liturgica este aceea care ne indeamna sa luam aminte la acesta mai cu seama. Caci zice: Savarsind aceste patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem sa vedem si sfanta Saptamana a Patimii Tale, Iubitorule de oameni, ca sa preaslavim in ea maririle Tale si nespusa oranduirea Ta cea pentru noi, cu un cuget cantand: Doamne, slava ie! (Idiomela sambetei lui Lazar glas 8), iar apoi Leon imparatul cel cucernic in cele cinci alcatuiri poetice canta minunea din Betania, dar de ce zic din Betania, caci iadul insusi gusta deja din moartea ce i se pregateste: Doamne, venit-am la mormantul lui Lazar cel mort de patru zile, si, varsand lacrimi peste prietenul Tau, l-ai sculat, Spicule al vietii. Pentru ca moartea fiind legata cu glasul Tau, infasurarile lui s-au dezlegat ca si cu mainile Doamne, glasul Tau a stricat imparatiile iadului si cuvantul puterii Tale a ridicat din mormant pe cel mort de patru zile; si s-a facut Lazar inceput al mantuitoarei invieri celei de-a doua Gestul lui Hristos, conservat cu lumina de icoana, strabate nu doar iadul, ci si vesnicia: Venind la mor mantul lui Lazar, Mantuitorul nostru, si strigand pe cel mort, l-ai sculat ca din somn; s-a scuturat stricaciunea cu Duhul nestricaciunii si a venit o data cu cuvantul legat cu infasu ra tu rile(Slava lui Leon, Vecernia). Iar alt imnograf, Andrei Tiflos (orbul) ne indeamna sa cantam astfel: Savarsind patruzeci de zile cele de su flet folositoare sa strigam: Bucura-te cetate Betanie, patria lui Lazar Bucurati-va Marta si Maria, surorile lui, ca (maine) vine Hristos sa invieze cu cuvantul pe fratele vostru cel mort, al carui glas auzindu-l amarnicul si nesatiosul iad, cutremurandu-se de frica si, suspinand foarte tare, va slobozi pe Lazar legat cu infasuratorile. De a carui minune mirandu-se multimea iudeilor va intampina pe Domnul cu ramuri si cu stalpari si se vor arata laudand pruncii pe Acesta, pe Acesta pe Care Il praznuiesc Parintii: Bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului, Imparatul lui Is rael!.

Am aratat toate acestea, ca sa intelegem inca o data modul in care, chiar smerit, pe manzul asinei, Hristos-Domnul intra in Ierusalim. i intelegem exuberanta copiilor care-L simt pe Hristos ca Mantuitor, ca si carcoteala maturilor (parintii pizmuindu-L). Este modul imparatesc in care Hristos stie sa calce pe cadavrul mortii. Pasii de azi din Betania, din Ierusalim, sunt, daca vreti, exercitiul organic al pasilor ce vor zgudui iadul, dupa ce mai intai au cutremurat Gradina Raiului in care Adam si Eva cazut-au Paremiile care se citesc la Vecernia Praznicului (Facere 49, 1-2, 8-12; Sofonie 3, 14-19 si Zaharia 9, 9-15) ne obliga sa vedem ca Hristos le...