Este timpul prea scurt? Este necesar să ne deprindem a asculta tăcerea…
De indata ce veti fi deprins sa nu va mai agitati, veti putea face orice, indiferent in ce ritm, cu toata atentia si repeziciunea dorita, fara sa aveti impresia ca timpul va scapa sau va depaseste prin viteza. E exact ca impresia pe care o ai cand esti in vacanta. Asa cum am subliniat mai []De indata ce veti fi deprins sa nu va mai agitati, veti putea face orice, indiferent in ce ritm, cu toata atentia si repeziciunea dorita, fara sa aveti impresia ca timpul va scapa sau va depaseste prin viteza. E exact ca impresia pe care o ai cand esti in vacanta. Asa cum am subliniat mai sus, poti merge repede sau incet, fara sa te ocupi de timp, fara cea mai neinsemnata notiune de timp, fiindca nu faci ceea ce esti pe cale sa faci si fiindca nu urmaresti nici un obiectiv precis. Veti descoperi ca va este posibil sa va rugati in toate situatiile si ca nu exista nici o circumstanta in lume care sa va poata impiedica. Singura piedica adevarata in calea rugaciunii intervine cand va lasati inghititi de furtuna, cand lasati furtuna sa patrunda in voi, in loc s-o lasati sa bantuie in jurul vostru.
A actiona astfel este in puterea noastra si trebuie sa ajungem la aceasta. Dar aici ca si in alte domenii se cere un antrenament sistematic si inteligent. Deprindeti-va sa stapaniti timpul: veti deveni capabili, orice ati face, oricare ar fi tensiunea, pe furtuna, in plina tragedie sau pur si simplu in confuzia vietii moderne, sa va mentineti in pace, nemiscati in prezent, in fata lui Dumnezeu in tacere sau in dialog. Daca-i vorbiti lui Dumnezeu aduceti-i tot ce va inconjoara, intreaga furtuna. Daca pastrati tacerea va puteti odihni in liniste. Ochiul ciclonului sau vijeliei, lasand uraganul sa bata in jurul vostru, in timp ce voi va gasiti chiar acolo unde se gaseste Dumnezeu, in singurul loc de stabilitate absoluta. Dar acest punct de stabilitate absoluta nu este un punct unde nu se petrece nimic; e punctul de convergenta al tuturor tensiunilor in conflict, focarul unde ele se neutralizeaza, retinute in mana puternica a lui Dumnezeu.
Tacerea autentica e ceva extrem de intens, ea poseda o densitate reala, e cu adevarat vie. Un pasaj din viata Parintilor desertului, rugand pe unul din ei sa spuna un cuvant de zidire, cu prilejul vizitei unui episcop, a refuzat spunand: Daca tacerea mea nu-i vorbeste, cuvintele mele ii vor fi inutile . O astfel de tacere ar trebui sa incercam sa cunoastem, spre ea ar trebui sa tindem. Cum putem ajunge?Este esential sa fii la panda si treaz, si totodata calm si destins, echilibru foarte greu, dispozitie contemplativa, spre tacere contemplativa, pe de o parte o disponibilitate treaza in deschiderea totala a unui spirit liber de orice prejudecata, ca si de orice expectativa de a permite socul a tot ce se va intampla pe cale; pe de alta parte pacea care va permite sa primesti acest soc in mod obiectiv, fara sa proiectezi asupra lui imaginea distrugatoare a propriului vis interior.
Acum 20 de ani, putin timp dupa hirotonisirea mea, am fost trimis inaintea Craciunului intr-un azil de batrane. Una din pensionare care avea sa moara mai tarziu in varsta de 102 ani a venit la mine dupa terminarea primei Liturghii pe care o oficiam acolo. Ea mi-a spus: Parinte, doresc sa-mi dati cateva indrumari cu privire la rugaciune. Raspunzandu-i sa se adreseze altor persoane, ea mi-a spus: De ani de zile intreb, relativ la aceasta, oameni care au reputatia ca se pricep si niciodata n-am putut scoate de la ei un raspuns rational! Asa ca m-am gandit ca, intrucat dv. Probabil nu stiti nimic in aceasta problema, s-ar putea sa-mi dati raspunsul cel bun.
Era o intrare in subiect care ma incuraja! Asadar am intrebat-o: Care este problema dv.? De 14 ani, recit aproape continuu Rugaciunea lui Iisus si niciodata n-a simtit prezenta lui Dumnezeu.
Asa cum am putut i-am exprimat gandul meu: Daca vorbiti tot timpul, nu-I lasati lui Dumnezeu ragaz sa spuna un singur cuvant! Ce trebuie sa fac?Intrati in camera dv. Dupa micul dejun, puneti-o in ordine, asezati-va fotoliul intr-o pozitie strategica astfel ca sa intoarceti spatele tuturor ungherelor intunecate, unde batranele isi indeasa tot...
A actiona astfel este in puterea noastra si trebuie sa ajungem la aceasta. Dar aici ca si in alte domenii se cere un antrenament sistematic si inteligent. Deprindeti-va sa stapaniti timpul: veti deveni capabili, orice ati face, oricare ar fi tensiunea, pe furtuna, in plina tragedie sau pur si simplu in confuzia vietii moderne, sa va mentineti in pace, nemiscati in prezent, in fata lui Dumnezeu in tacere sau in dialog. Daca-i vorbiti lui Dumnezeu aduceti-i tot ce va inconjoara, intreaga furtuna. Daca pastrati tacerea va puteti odihni in liniste. Ochiul ciclonului sau vijeliei, lasand uraganul sa bata in jurul vostru, in timp ce voi va gasiti chiar acolo unde se gaseste Dumnezeu, in singurul loc de stabilitate absoluta. Dar acest punct de stabilitate absoluta nu este un punct unde nu se petrece nimic; e punctul de convergenta al tuturor tensiunilor in conflict, focarul unde ele se neutralizeaza, retinute in mana puternica a lui Dumnezeu.
Tacerea autentica e ceva extrem de intens, ea poseda o densitate reala, e cu adevarat vie. Un pasaj din viata Parintilor desertului, rugand pe unul din ei sa spuna un cuvant de zidire, cu prilejul vizitei unui episcop, a refuzat spunand: Daca tacerea mea nu-i vorbeste, cuvintele mele ii vor fi inutile . O astfel de tacere ar trebui sa incercam sa cunoastem, spre ea ar trebui sa tindem. Cum putem ajunge?Este esential sa fii la panda si treaz, si totodata calm si destins, echilibru foarte greu, dispozitie contemplativa, spre tacere contemplativa, pe de o parte o disponibilitate treaza in deschiderea totala a unui spirit liber de orice prejudecata, ca si de orice expectativa de a permite socul a tot ce se va intampla pe cale; pe de alta parte pacea care va permite sa primesti acest soc in mod obiectiv, fara sa proiectezi asupra lui imaginea distrugatoare a propriului vis interior.
Acum 20 de ani, putin timp dupa hirotonisirea mea, am fost trimis inaintea Craciunului intr-un azil de batrane. Una din pensionare care avea sa moara mai tarziu in varsta de 102 ani a venit la mine dupa terminarea primei Liturghii pe care o oficiam acolo. Ea mi-a spus: Parinte, doresc sa-mi dati cateva indrumari cu privire la rugaciune. Raspunzandu-i sa se adreseze altor persoane, ea mi-a spus: De ani de zile intreb, relativ la aceasta, oameni care au reputatia ca se pricep si niciodata n-am putut scoate de la ei un raspuns rational! Asa ca m-am gandit ca, intrucat dv. Probabil nu stiti nimic in aceasta problema, s-ar putea sa-mi dati raspunsul cel bun.
Era o intrare in subiect care ma incuraja! Asadar am intrebat-o: Care este problema dv.? De 14 ani, recit aproape continuu Rugaciunea lui Iisus si niciodata n-a simtit prezenta lui Dumnezeu.
Asa cum am putut i-am exprimat gandul meu: Daca vorbiti tot timpul, nu-I lasati lui Dumnezeu ragaz sa spuna un singur cuvant! Ce trebuie sa fac?Intrati in camera dv. Dupa micul dejun, puneti-o in ordine, asezati-va fotoliul intr-o pozitie strategica astfel ca sa intoarceti spatele tuturor ungherelor intunecate, unde batranele isi indeasa tot...
