Cuviosul Paisie Aghioritul – despre nelinişte
In viata duhovniceasca se cere luare-aminte. Cand oamenii duhovnicesti sunt miscati de slava desarta, raman cu un gol in sufletul lor. Nu exista plinatatea, intrariparea inimii. Si cu cat se mareste slava lor desarta, cu atat creste si golul din ei, suferind astfel tot mai mult. Unde este neliniste si deznadejde, acolo este o viata duhovniceasca povatuita de aghiuta.
Pentru nimic in lume sa nu aveti neliniste. Nelinistea este a diavolului. Cand vedeti neliniste, sa stiti ca acolo si-a bagat coada aghiuta. Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta, iar daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale. Apoi iti aduce neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeazaImi aduc aminte ca atunci cand eram monah incepator, pentru o vreme, de indata ce ma intindeam sa dorm, ispititorul imi spunea: Dormi? Scoala-te! Atatia oameni sufera, atatia au nevoie Ma sculam si faceam metanii cat puteam. Cand ma intindeam iarasi...