Este oarecum surprinzator sa gasim aceasta Evanghelie la sfarsitul perioadei pascale, pentru ca evenimentul pe care il istoriseste se gaseste inaintea Patimilor Mantuitorului. Dar acest lucru e legat de pedagogia liturgica a Biseri cii din Rasarit: primele trei duminici din pe rioada pascala se concentreaza asupra invie rii lui Hristos, dupa cum este firesc, iar urmatoarele trei duminici []Este oarecum surprinzator sa gasim aceasta Evanghelie la sfarsitul perioadei pascale, pentru ca evenimentul pe care il istoriseste se gaseste inaintea Patimilor Mantuitorului. Dar acest lucru e legat de pedagogia liturgica a Biseri cii din Rasarit: primele trei duminici din pe rioada pascala se concentreaza asupra invie rii lui Hristos, dupa cum este firesc, iar urmatoarele trei duminici se concentreaza asu pra tainei apei(2), pentru a ne pregati pentru Cincizecime, caci apa este unul dintre semne le cele mai puternice ale Duhului Sfant. Vizi unea occidentala este diferita, mai istorica: aceasta Evanghelie se citeste la sfarsitul Pos tului, in miercurea Luminarii, in ziua in care ochii catehumenilor se deschideau pentru ca li se transmitea solemn Simbolul de Credinta si Rugaciunea Domneasca (Tatal Nostru)(3).

Elementul cheie, aici, este apa. Contextul confirma aceasta. Domnul S-a urcat la Ierusalim pentru Sarbatoarea Corturilor(4), iar in ziua cea din urma, ziua cea mare a sar batorii, Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea! Cel ce crede in Mine [], rauri de apa vie vor curge din pantecele lui . Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El (In 7, 38-39). Este un mo ment deosebit de greu pentru Hristos, Care da in Templu o invatatura de o exceptionala inaltime teologica ce se refera la El, personal, ca trimis al lui Dumnezeu, Fiul Tatalui ce resc, o invatatura ce nu este primita de mul time si care provoaca un conflict puternic in sanul ei, pentru ca Evreii vor sa-l lapideze (In 8, 59) inainte de Patima Sa trupeasca, El su fera o Patima sufleteasca.

Chiar in momentul in care iese din Templu, Iisus vede un om orb din nastere care cer seste, asezat langa o usa. Domnul nu spune nimic. Dar Apostolii profita de ocazie ca sa-I puna o intrebare grea: Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nas cut orb? O problema imensa, care ii obsedea za pe oameni pana in zilele noastre! Adesea abordam probleme duhovnicesti cu o menta litate magica (cu conotatie juridica si mora la), care privilegiaza legatura de la cauza la efect, uitand ca viata duhovniceasca e lipsitade orice automatism: omul este liber, dupa cum Dumnezeu este liber. Hristos da un raspuns minunat, surprinzator: nu este vorba de pacat, ci se cuvine sa arat lumii ca sunt Fiul lui Dumnezeu, Lumina lumii. Infirmitatea de care e vorba aici va contribui la aceasta revelare. Iisus isi invata ucenicii sa deosebeasca intre fire si persoana.

Aceasta nu inseamna ca bolile omenirii, in general, nu sunt o consecinta a pacatului. Dar aceasta realitate teologica nu presupune faptul ca o anumita boala este consecinta unui anu mit pacat pentru o anumita persoana, mai ales atunci cand este vorba de boli incurabile din nastere (boli, in general, genetice), care ne par cu totul nedrepte, deoarece copilul nu poate sa aleaga personal pacatul si impartasirea cu el, ci este nevinovat. Trebuie deci sa ne ferim de orice parere definitiva si sa avem doar mila. Hristos este milostiv: il vindeca imediat, dar dupa un ritual extrem de bogat in simboluri si aproape sacramental. El scuipa pe jos si amesteca tarana (= Adam, in evreieste) cu saliva Sa dumnezeiasca, pentru a face tina, apoi pune aceasta cataplasma dumnezeiasca pe ochii orbului. Este o imagine simbolica a creatiei Omului in cea de a sasea zi: Fiul l-a zidit pe om din tarana care a fost umezita de aburul ce iesea din pamant (Facere 2, 6-7). Apoi, Duhul a suflat peste el viata, suflet. Saliva divina este simbolul iconomiei Duhului, caci este vorba despre apa (care da viata) si Duhul Care odihnes te deplin in Fiul.

Actul sacramental pe care il face Hristos reprezinta re-crearea Omului. Dar apoi, El cere omului bolnav sa se faca impreuna lu crator vindecarii sale, sa faca un efort, un de mers: sa mearga si sa se scalde la scalda toarea Siloamului(5).

Orbul il crede pe Iisus pe cuvant(6), asculta si este vindecat pe loc.

Siloam inseamna trimis , ne precizeaza Evanghelia. Faptul de a merge pana la scaldatoarea simbolizeaza intoarcerea la Dumnezeu, iar faptul de a se spala in ea simbolizeaza Botezul. Este scufundat in apele Duhului, Care il regenereaza, il readuce la viata, la lu mina lui Hristos. Avem aici un minunat exem plu de sinergie intre Dumnezeu si Om, iar din sinergia intre Cele doua brate ale Tatalui, Cei doi Trimisi, Cei doi Mangaietori, Fiul si Duhul, Fiul a zidit din nou, iar Duhul a re dat Viata.

Aceasta incredibila minune creeaza o ras turnare in microcosmosul evreiesc din Ierusalim. Toata lumea este neincrezatoare, vecinii, fariseii, parintii Nimanui nu-i vine sa creada. Evanghelia ne istoriseste indelung cele patru intalniri care urmeaza evenimen tuluisi care au un caracter aproape comic. Fariseii sunt foarte incurcati de aceasta mi nune care deranjeaza. Singurul lucru care con teaza pentru ei este ca Iisus a facut aceasta minune intr-o zi...