Iisus Hristos – Lumina lumii Duminica a VI a după Paşti (a Orbului)
Evanghelia de la Ioan 9,1-38 1 i trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. 2 i ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? 3 Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui []Evanghelia de la Ioan 9,1-381 i trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. 2 i ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? 3 Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. 4 Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. 5 Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt. 6 Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului. 7 i i-a zis: Mergi de te spala in scaldtoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. 8 Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? 9 Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. 10 Deci ii zceau: Cum ti s-au deschis ochii? 11 Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut. 12 Zis-au lui: Unde este Acela? i el a zis: Nu stiu. 13 L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb. 14 i era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii. 15 Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad. 16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest Om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? i era dezbinare intre ei. 17 Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici, despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este. 18 Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea. 19 i i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum? 20 Au raspuns deci parintii lui si au zis: tim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb. 21 Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine. 22 Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga. 23 De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el. 24 Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta este pacatos. 25 A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca, fiind orb, acum vad. 26 Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii? 27 Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui? 28 i l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. 29 Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este. 30 A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii. 31 i noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta. 32 Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. 33 De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea sa faca nimic. 34 Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? i l-au dat afara. 35 i a auzit Iisus ca l-au dat afara. i, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? 36 El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El? 37 i a zis Iisus: L-ai si vazut! i Cel ce vorbeste cu tine Acela este. 38 Iar el a zis: Cred, Doamne. i s-a inchinat Lui.1. Minuni si semne . Spre deosebire de Evangheliile sinoptice, Evanghelia a IV-a reda numai cateva dintre minunile Domnului. i aceasta deoarece Sfantul Ioan Teologul nu urmareste numai sa ne arate ca Iisus a fost un mare facator de minuni, ci vrea sa descifram in aceste minuni unele adevaruri fundamentale despre persoana si despre lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu intrupat. De aceea, el si vorbeste mai degraba de semne decat de minuni . Astfel, chiar in finalul relatarii primei minuni, evanghelistul zice: Acest inceput al semnelor l-a facut Iisus in Cana Galileii si i-a aratat slava Sa; si au crezut in El ucenicii Sai (In 2,11).
Trei idei importante desprindem din aceasta exprimare a evanghelistului: Prima este ca Sfantul Ioan numeste semne lucrarile minunate ale lui Iisus, prin insasi aceasta denumire aratandu-ne ca ele dezvaluie semnificatii adanci, dar totodata invitandu-ne si pe noi si ajutandu-ne sa descifram aceste semnificatii. Astfel, la Cana Galileii, Iisus preface apa in vin (In 2,1-11), semn al inlocuirii iconomiei religioase vechi (mozaice), simbolizata de apa pusa pentru curatirea iudeilor , cu vinul cel nou al Imparatiei cerurilor. La Vitezda (In 5,1-18), nu numai ca Iisus Se manifesta ca Domn al sambetei , ci, prin minunea vindecarii slabanogului care, in neputinta sa de a se misca, era ca un mort, El Se reveleaza ca Acela ce scoala pe cei morti si le da viata (v. 21), ca Izvorul dumnezeiesc al harului mantuirii. Prin minunea inmultirii painilor (In 6,1-14), Iisus Se reveleaza ca Cel ce este Painea vietii (6,35-59). Minunea invierii lui Lazar (In 11,1-45), ne descopera ca Iisus este invierea si viata (v. 25). De aceea, prima jumatate a Evangheliei de la Ioan (cap. 2 12) a si fost denumita de exegeti Cartea semnelor . A doua idee importanta pe care o desprindem din In 2,11 este aceea ca, prin semnele Sale, Iisus Isi arata slava Sa. Este vorba de slava dumnezeiasca a Cuvantului intrupat. Cel ce savarseste aceste semne nu este un taumaturg oarecare, ci este Insusi Fiul lui Dumnezeu venit in lume, astfel incat cei care cred in El pot contempla slava Lui (cf. In 1,14). In al treilea rand, acest verset (In 2,11) ne spune ca, datorita acelui inceput al semnelor , ucenicii au crezut in Iisus. De altfel, si in cazul celorlalte semne este evidentiata ideea ca ele conduc la credinta. Prezentandu-ni-le, in Evanghelia sa, Sfantul Ioan Teologul urmareste acelasi lucru si cu noi, beneficiarii acestei Evanghelii, adica sa ne conduca la credinta in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El isi declara in mod deschis aceasta intentie, atunci cand zice: Deci si alte multe semne a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in Cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, viata sa aveti in numele Lui (In 20,30-31).
Aceste trei concluzii se desprind cu claritate si din cuprinsul Evangheliei de astazi (In 9,1 si urm.).2. O minune-semn: Iisus este Lumina lumii . In primul rand, si vindecarea orbului din nastere este o minune cu valoare de semn . Este vorba, desigur, in primul rand, de o minune nemaiauzita. O constata insusi beneficiarul ei, fostul orb, cand zice: Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere (v. 32). Dar aceasta minune are o semnificatie mai adanca: ea ni-L reveleaza pe Iisus ca Lumina lumii . Tema este importanta pentru Sfantul Ioan, care, inca in prologul Evangheliei, tine sa enunte adevarul despre Hristos-Lumina lumii, spunand ca daca Ioan Botezatorul nu era el Lumina, ci (a venit) sa marturiseasca despre Lumina (1,7-8), in schimb Cuvantul era Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (1,9; versetul trebuie, de fapt, redat in forma: Cuvantul era Lumina cea adevarata, Care vine in lume ca sa lumineze pe tot omul ). In 8,12, Iisus Insusi marturiseste despre Sine: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii . Afirmatia va fi reluata, in cuvinte asemanatoare, in In 12,5-36 si 46. Ei bine, in Evanghelia de astazi, semnificatia vindecarii orbului din nastere o evidentiaza aceste cuvinte ale Mantuitorului care preced savarsirea minunii: Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt (In 9,4-5). Astfel, minunea vindecarii orbului din nastere este un semn prin faptul ca prin aceasta minune Iisus Se reveleaza, in mod concret, ca Lumina lumii.3. Credinta si necredinta. Cel ce savarseste aceasta minune iarasi Isi arata slava Sa . Nu o slava oarecare a unui taumaturg omenesc. Lumea a mai cunoscut astfel de taumaturgi. Ci o slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar (In 1,14). Astfel incat cel care a primit harul Luminii Sale sfarseste prin a-L marturisi ca Fiul lui Dumnezeu si prin a I se inchina ca Aceluia Care este cu adevarat Dumnezeu (9,35-38).
In ce priveste a treia concluzie din cele mentionate mai inainte, este foarte evidenta si in pericopa acestei Duminici dilema credinta/necredinta. Am putea spune ca, in aceasta imprejurare, numai fostul orb este castigat, practic, pentru credinta in Hristos. Nici parintii lui, cu bucuria fireasca pe care o vor fi simtit vazandu-si fiul vindecat, nu indraznesc sa riste excluderea din sinagoga printr-o marturisire deschisa si curajoasa a Binefacatorului lor. Numai cel care mai inainte nu vedea acum vede. i nu este vorba aici atat de vederea trupeasca, cat de cea duhovniceasca. Ce se intampla insa cu cei ce nu cred? Ii scuza oare faptul ca sunt in majoritate? Ca se ingradisera in suficienta argumentelor lor biblic-teologice ? i ca ar fi fost ridicol sa se ia dupa un tinerel, care nu numai ca nu vazuse pana atunci lumina zilei, ci despre care puteau spune: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? (v. 34). Nu, acei orbi duhovniceste nu au nici o...
Trei idei importante desprindem din aceasta exprimare a evanghelistului: Prima este ca Sfantul Ioan numeste semne lucrarile minunate ale lui Iisus, prin insasi aceasta denumire aratandu-ne ca ele dezvaluie semnificatii adanci, dar totodata invitandu-ne si pe noi si ajutandu-ne sa descifram aceste semnificatii. Astfel, la Cana Galileii, Iisus preface apa in vin (In 2,1-11), semn al inlocuirii iconomiei religioase vechi (mozaice), simbolizata de apa pusa pentru curatirea iudeilor , cu vinul cel nou al Imparatiei cerurilor. La Vitezda (In 5,1-18), nu numai ca Iisus Se manifesta ca Domn al sambetei , ci, prin minunea vindecarii slabanogului care, in neputinta sa de a se misca, era ca un mort, El Se reveleaza ca Acela ce scoala pe cei morti si le da viata (v. 21), ca Izvorul dumnezeiesc al harului mantuirii. Prin minunea inmultirii painilor (In 6,1-14), Iisus Se reveleaza ca Cel ce este Painea vietii (6,35-59). Minunea invierii lui Lazar (In 11,1-45), ne descopera ca Iisus este invierea si viata (v. 25). De aceea, prima jumatate a Evangheliei de la Ioan (cap. 2 12) a si fost denumita de exegeti Cartea semnelor . A doua idee importanta pe care o desprindem din In 2,11 este aceea ca, prin semnele Sale, Iisus Isi arata slava Sa. Este vorba de slava dumnezeiasca a Cuvantului intrupat. Cel ce savarseste aceste semne nu este un taumaturg oarecare, ci este Insusi Fiul lui Dumnezeu venit in lume, astfel incat cei care cred in El pot contempla slava Lui (cf. In 1,14). In al treilea rand, acest verset (In 2,11) ne spune ca, datorita acelui inceput al semnelor , ucenicii au crezut in Iisus. De altfel, si in cazul celorlalte semne este evidentiata ideea ca ele conduc la credinta. Prezentandu-ni-le, in Evanghelia sa, Sfantul Ioan Teologul urmareste acelasi lucru si cu noi, beneficiarii acestei Evanghelii, adica sa ne conduca la credinta in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El isi declara in mod deschis aceasta intentie, atunci cand zice: Deci si alte multe semne a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in Cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, viata sa aveti in numele Lui (In 20,30-31).
Aceste trei concluzii se desprind cu claritate si din cuprinsul Evangheliei de astazi (In 9,1 si urm.).2. O minune-semn: Iisus este Lumina lumii . In primul rand, si vindecarea orbului din nastere este o minune cu valoare de semn . Este vorba, desigur, in primul rand, de o minune nemaiauzita. O constata insusi beneficiarul ei, fostul orb, cand zice: Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere (v. 32). Dar aceasta minune are o semnificatie mai adanca: ea ni-L reveleaza pe Iisus ca Lumina lumii . Tema este importanta pentru Sfantul Ioan, care, inca in prologul Evangheliei, tine sa enunte adevarul despre Hristos-Lumina lumii, spunand ca daca Ioan Botezatorul nu era el Lumina, ci (a venit) sa marturiseasca despre Lumina (1,7-8), in schimb Cuvantul era Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (1,9; versetul trebuie, de fapt, redat in forma: Cuvantul era Lumina cea adevarata, Care vine in lume ca sa lumineze pe tot omul ). In 8,12, Iisus Insusi marturiseste despre Sine: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii . Afirmatia va fi reluata, in cuvinte asemanatoare, in In 12,5-36 si 46. Ei bine, in Evanghelia de astazi, semnificatia vindecarii orbului din nastere o evidentiaza aceste cuvinte ale Mantuitorului care preced savarsirea minunii: Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt (In 9,4-5). Astfel, minunea vindecarii orbului din nastere este un semn prin faptul ca prin aceasta minune Iisus Se reveleaza, in mod concret, ca Lumina lumii.3. Credinta si necredinta. Cel ce savarseste aceasta minune iarasi Isi arata slava Sa . Nu o slava oarecare a unui taumaturg omenesc. Lumea a mai cunoscut astfel de taumaturgi. Ci o slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar (In 1,14). Astfel incat cel care a primit harul Luminii Sale sfarseste prin a-L marturisi ca Fiul lui Dumnezeu si prin a I se inchina ca Aceluia Care este cu adevarat Dumnezeu (9,35-38).
In ce priveste a treia concluzie din cele mentionate mai inainte, este foarte evidenta si in pericopa acestei Duminici dilema credinta/necredinta. Am putea spune ca, in aceasta imprejurare, numai fostul orb este castigat, practic, pentru credinta in Hristos. Nici parintii lui, cu bucuria fireasca pe care o vor fi simtit vazandu-si fiul vindecat, nu indraznesc sa riste excluderea din sinagoga printr-o marturisire deschisa si curajoasa a Binefacatorului lor. Numai cel care mai inainte nu vedea acum vede. i nu este vorba aici atat de vederea trupeasca, cat de cea duhovniceasca. Ce se intampla insa cu cei ce nu cred? Ii scuza oare faptul ca sunt in majoritate? Ca se ingradisera in suficienta argumentelor lor biblic-teologice ? i ca ar fi fost ridicol sa se ia dupa un tinerel, care nu numai ca nu vazuse pana atunci lumina zilei, ci despre care puteau spune: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? (v. 34). Nu, acei orbi duhovniceste nu au nici o...
