![MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI, LA SIBIU [1932]](https://oasteadomnului.ro/wp-content/uploads/2016/02/Cruce-Pr.-Iosif-Trifa.jpg "MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI, LA SIBIU [1932]")
MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI, LA SIBIU [1932]
Ziua a doua de Rusalii. Marea zi a Oastei Domnului O zi de mare izbanda; o zi hotaratoare pentru viitorul Oastei Vorbirea Parintelui Iosif Dupa miscatoarele cuvantari care s-au spus aici, eu cred ca e de prisos sa vorbesc mai pe larg. Eu, de altcum, vorbesc prin foaie, in fiecare saptamana, cu asculta torii mei din []Ziua a doua de Rusalii. Marea zi a Oastei DomnuluiO zi de mare izbanda; o zi hotaratoare pentru viitorul OasteiVorbirea Parintelui IosifDupa miscatoarele cuvantari care s-au spus aici, eu cred ca e de prisos sa vorbesc mai pe larg. Eu, de altcum, vorbesc prin foaie, in fiecare saptamana, cu asculta torii mei din tara.
Predica mea de aici e scurta. Eu insumi sunt o predica vie in fata multimii de aici si in fata Oastei.
Intr-o lucrare atat de mare cum e Oastea Domnului, iata ce vas mic si slab i-a ales Domnul, pentru ca toti sa vada si sa inteleaga ca Oastea Domnului este cu adevarat a Dom nului si nu a omului. Eu stau in fata acestei miscari mai mult ca o marturie despre cuvintele Ap. Pavel ca Domnul alege de multe ori vasele cele slabe (I Cor. 1, 27).
In miscarea Oastei, eu sunt o predica vie, pentru ca toti cei ce ma vad sa dea slava lui Dumnezeu. Cand va veti intoarce, iubitii mei frati ostasi, pe la casele voastre si lumea va va intreba ce ati vazut pe la Sibiu, voi sa raspundeti: Slavit sa fie Domnul! Vazut-am cu ade varat ca la Sibiu nu e lucrul omului, ci e lucrul Domnului. Vazut-am cu adevarat ca omul cel mic si slab pe care l-a pus Domnul sa sufle din trambita la Sibiu nu poate sa fie altceva, decat o unealta de care Domnul S-a folosit in lucrarea Sa .
In miscarea Oastei, eu nu sunt altceva, decat un vas umil si slab de care Domnul S-a folosit in lu crarea Sa.
Tot ce s-a facut aici e darul lui Dumnezeu.
De doua zile, bucuriile noastre se tin lant. Cerul de sus ne co pleseste cu bucurii nebanuite. Eu va rog staruitor, iubitii mei, sa dati slava lui Dumnezeu pentru aceasta bucurie.
Acum doi ani, cand munca si boala m-au doborat la pat, eram atat de slab si subred, incat imi astep tam zi de zi mutarea mea acasa la Domnul. Mi-aduc aminte. Era vineri inainte de Rusalii. Toata rugaciunea mea se stransese intr-un singur punct: O Doamne, clipa plecarii mele din aceasta lume a sosit, sim tesc ca a sosit. O singura dorinta mai am: eu Te rog fierbinte, mai ingaduie-ma 2-3 zile, ca sa nu tul bur cu ingropaciunea mea prazni cul Duhului Sfant.
Deci daca ma vedeti aici in fata voastra, dati slava lui Dumne zeu! Eu ar trebui sa fiu un mort de doi ani; si, daca ma vedeti aici in fata voastra, dati slava lui Dumnezeu! Eu traiesc de ani de zile prin mila si dragostea Lui. Eu ar trebui sa fiu un mormant aco perit demult cu iarba uitarii, dar Domnul m-a pastrat pentru lucrul Lui. A Lui e viata mea. A Lui este si ziua aceasta. Dati slava lui Dum nezeu!La Anul Nou se implinesc 10 ani de la infiriparea Oastei. Cine va scrie odata istoria acestei miscari va afla in ea multe framantari. Va afla insa, in special, minunea gra untului de mustar. Dupa infiriparea Oastei, am stat mai bine de 1 an numai cu 10 frati ostasi langa mine, pe toata tara.
Exact acum 8 ani convocasem o adunare generala a Oastei la Sibiu. titi ce public am avut? 10 insi, dintre care 5 au fost vorbitorii, iar 5 ascultatorii.
In acele clipe, grele pentru mine, ispititorul ma imboldea mereu cu soapta: Lasa-te de lucrul acesta! Nu vezi ca te faci de rusine? . Dar Domnul nu m-a lasat. i orice rasad care nu este de la Dumnezeu se smulge zicea Mantuitorul (Mt 15, 13).
Rasadul Oastei era de la Dum nezeu si el s-a prins.
Grauntul de mustar era de la Dumnezeu si el a crescut un pom mare ce cuprinde azi toata tara.
Oastea a crescut prin darul lui Dumnezeu.
Nici cel ce a sadit este ceva in miscarea Oastei, nici cel ce a udat, ci Dumnezeu, Care a facut sa creasca (I Cor 3, 6-7).
Oastea Domnului a crescut prin darul si harul Duhului Sfant.
In serbarea de azi este un ama nunt in care eu citesc un semn ceresc.
De trei ori a fost amanata aceasta serbare. Fusese intai stabilita pe praznicul Bunei-vestiri. Facusem si oarecare pregatiri, dar iarna cea lunga ne-a indemnat sa amanam aceasta data. Am amanat-o pe praz nicul Sf. Gheorghe, dar, intr-aceasta, Domnul l-a trimis pe fratele nostru Oprisan la Locurile sfinte si am amanat serbarea pe praznicul Sf. Imparati Constantin si Elena. Domnul insa a voit ca fratele nostru sa nu se poata intoarce de la Ierusalim pe data aceasta si atunci am stabilit serbarea pentru Praznicul Duhului Sfant.
De 3 ori, Domnul ne-a impins serbarea inainte, ca si cand ne-ar zice: Mergeti cu serbarea voastra la praznicul Duhului Sfant, caci acesta este Praznicul Oastei .
Oastea Domnului a iesit din su flarea Duhului Sfant. Vantul unde voieste sufla ; Oastea a iesit din suflarea acestui vant ceresc. i mi-a zis mie Domnul spunea Ezechil prorocul: Profe teste, fiul omului, si zi Duhului: Duhule, vino din cele patru vanturi si sufla asupra acestor morti, ca sa invie . Deci am profetit si Duh de viata a intrat intr-insii si au inviat si au statut pe picioarele lor o oaste mare foarte (Ezec 47, 3). i noi suntem o Oaste inviata din morti prin suflarea Duhului Sfant. Binecuvantata sa fie clipa in care vantul cel ceresc a inceput sa sufle peste noi si viata noastra. El ne-a trezit, El ne-a strans de prin vaile acestei lumi in o Oaste mare foarte .
Multe mai sunt de facut in mis carea aceasta. Acum, dupa ce aluatul s-a framantat, neaparat si neintarziat va trebui sa vina si organizarea Oastei. Dar sa nu uitam un lucru de capetenie: Oastea Domnului a iesit din suflarea Duhului Sfant si ea va trai si va birui numai pana ce va sta sub aceasta suflare. i, ca sa nu se uite acest lucru, iata, eu fac o randuiala pentru viitor: in fiecare an, in praznicul Duhului Sfant, sa se tina adunarea cea mare a Oastei, adunarea generala, pe toata tara; in diferite orase.
Se implinesc 10 ani de la infiri parea Oastei. Cuvine-se sa ne aducem aminte de toate cate ne-a facut noua Domnul. Multe sunt darurile de care ne-a invrednicit pe noi Domnul. Desigur, dupa daru rile de sus de care ne-a invrednicit pe noi Domnul, darul cel mai mare este I.
P.
S. Sa mitropolitul Nicolae.
I.
P.
S. Stapane! In aceasta zi, mare pentru mine, mi se da prilej sa raportez intaia data, aici in pu blic, despre incredintarea ce mi-ati dat-o.
Sunt 12 ani de cand, desigur prin voia si planul lui Dumnezeu m-ati chemat de la tara...
Predica mea de aici e scurta. Eu insumi sunt o predica vie in fata multimii de aici si in fata Oastei.
Intr-o lucrare atat de mare cum e Oastea Domnului, iata ce vas mic si slab i-a ales Domnul, pentru ca toti sa vada si sa inteleaga ca Oastea Domnului este cu adevarat a Dom nului si nu a omului. Eu stau in fata acestei miscari mai mult ca o marturie despre cuvintele Ap. Pavel ca Domnul alege de multe ori vasele cele slabe (I Cor. 1, 27).
In miscarea Oastei, eu sunt o predica vie, pentru ca toti cei ce ma vad sa dea slava lui Dumnezeu. Cand va veti intoarce, iubitii mei frati ostasi, pe la casele voastre si lumea va va intreba ce ati vazut pe la Sibiu, voi sa raspundeti: Slavit sa fie Domnul! Vazut-am cu ade varat ca la Sibiu nu e lucrul omului, ci e lucrul Domnului. Vazut-am cu adevarat ca omul cel mic si slab pe care l-a pus Domnul sa sufle din trambita la Sibiu nu poate sa fie altceva, decat o unealta de care Domnul S-a folosit in lucrarea Sa .
In miscarea Oastei, eu nu sunt altceva, decat un vas umil si slab de care Domnul S-a folosit in lu crarea Sa.
Tot ce s-a facut aici e darul lui Dumnezeu.
De doua zile, bucuriile noastre se tin lant. Cerul de sus ne co pleseste cu bucurii nebanuite. Eu va rog staruitor, iubitii mei, sa dati slava lui Dumnezeu pentru aceasta bucurie.
Acum doi ani, cand munca si boala m-au doborat la pat, eram atat de slab si subred, incat imi astep tam zi de zi mutarea mea acasa la Domnul. Mi-aduc aminte. Era vineri inainte de Rusalii. Toata rugaciunea mea se stransese intr-un singur punct: O Doamne, clipa plecarii mele din aceasta lume a sosit, sim tesc ca a sosit. O singura dorinta mai am: eu Te rog fierbinte, mai ingaduie-ma 2-3 zile, ca sa nu tul bur cu ingropaciunea mea prazni cul Duhului Sfant.
Deci daca ma vedeti aici in fata voastra, dati slava lui Dumne zeu! Eu ar trebui sa fiu un mort de doi ani; si, daca ma vedeti aici in fata voastra, dati slava lui Dumnezeu! Eu traiesc de ani de zile prin mila si dragostea Lui. Eu ar trebui sa fiu un mormant aco perit demult cu iarba uitarii, dar Domnul m-a pastrat pentru lucrul Lui. A Lui e viata mea. A Lui este si ziua aceasta. Dati slava lui Dum nezeu!La Anul Nou se implinesc 10 ani de la infiriparea Oastei. Cine va scrie odata istoria acestei miscari va afla in ea multe framantari. Va afla insa, in special, minunea gra untului de mustar. Dupa infiriparea Oastei, am stat mai bine de 1 an numai cu 10 frati ostasi langa mine, pe toata tara.
Exact acum 8 ani convocasem o adunare generala a Oastei la Sibiu. titi ce public am avut? 10 insi, dintre care 5 au fost vorbitorii, iar 5 ascultatorii.
In acele clipe, grele pentru mine, ispititorul ma imboldea mereu cu soapta: Lasa-te de lucrul acesta! Nu vezi ca te faci de rusine? . Dar Domnul nu m-a lasat. i orice rasad care nu este de la Dumnezeu se smulge zicea Mantuitorul (Mt 15, 13).
Rasadul Oastei era de la Dum nezeu si el s-a prins.
Grauntul de mustar era de la Dumnezeu si el a crescut un pom mare ce cuprinde azi toata tara.
Oastea a crescut prin darul lui Dumnezeu.
Nici cel ce a sadit este ceva in miscarea Oastei, nici cel ce a udat, ci Dumnezeu, Care a facut sa creasca (I Cor 3, 6-7).
Oastea Domnului a crescut prin darul si harul Duhului Sfant.
In serbarea de azi este un ama nunt in care eu citesc un semn ceresc.
De trei ori a fost amanata aceasta serbare. Fusese intai stabilita pe praznicul Bunei-vestiri. Facusem si oarecare pregatiri, dar iarna cea lunga ne-a indemnat sa amanam aceasta data. Am amanat-o pe praz nicul Sf. Gheorghe, dar, intr-aceasta, Domnul l-a trimis pe fratele nostru Oprisan la Locurile sfinte si am amanat serbarea pe praznicul Sf. Imparati Constantin si Elena. Domnul insa a voit ca fratele nostru sa nu se poata intoarce de la Ierusalim pe data aceasta si atunci am stabilit serbarea pentru Praznicul Duhului Sfant.
De 3 ori, Domnul ne-a impins serbarea inainte, ca si cand ne-ar zice: Mergeti cu serbarea voastra la praznicul Duhului Sfant, caci acesta este Praznicul Oastei .
Oastea Domnului a iesit din su flarea Duhului Sfant. Vantul unde voieste sufla ; Oastea a iesit din suflarea acestui vant ceresc. i mi-a zis mie Domnul spunea Ezechil prorocul: Profe teste, fiul omului, si zi Duhului: Duhule, vino din cele patru vanturi si sufla asupra acestor morti, ca sa invie . Deci am profetit si Duh de viata a intrat intr-insii si au inviat si au statut pe picioarele lor o oaste mare foarte (Ezec 47, 3). i noi suntem o Oaste inviata din morti prin suflarea Duhului Sfant. Binecuvantata sa fie clipa in care vantul cel ceresc a inceput sa sufle peste noi si viata noastra. El ne-a trezit, El ne-a strans de prin vaile acestei lumi in o Oaste mare foarte .
Multe mai sunt de facut in mis carea aceasta. Acum, dupa ce aluatul s-a framantat, neaparat si neintarziat va trebui sa vina si organizarea Oastei. Dar sa nu uitam un lucru de capetenie: Oastea Domnului a iesit din suflarea Duhului Sfant si ea va trai si va birui numai pana ce va sta sub aceasta suflare. i, ca sa nu se uite acest lucru, iata, eu fac o randuiala pentru viitor: in fiecare an, in praznicul Duhului Sfant, sa se tina adunarea cea mare a Oastei, adunarea generala, pe toata tara; in diferite orase.
Se implinesc 10 ani de la infiri parea Oastei. Cuvine-se sa ne aducem aminte de toate cate ne-a facut noua Domnul. Multe sunt darurile de care ne-a invrednicit pe noi Domnul. Desigur, dupa daru rile de sus de care ne-a invrednicit pe noi Domnul, darul cel mai mare este I.
P.
S. Sa mitropolitul Nicolae.
I.
P.
S. Stapane! In aceasta zi, mare pentru mine, mi se da prilej sa raportez intaia data, aici in pu blic, despre incredintarea ce mi-ati dat-o.
Sunt 12 ani de cand, desigur prin voia si planul lui Dumnezeu m-ati chemat de la tara...
