FOCUL DUHULUI SFÂNT ŞI FOCUL IADULUI
din vorbirea fratelui Leon Andronic de la o adunare de la Slobozia decembrie 1968 Frati si surori in Domnul Iisus! E o ora tarzie din noapte (douasprezece fara douazeci). De aseara, de la ora opt, pana la ora aceasta, suvoiul Cuvantului lui Dumnezeu s-a revarsat din belsug si parca n-ar mai trebui si n-ar []din vorbirea fratelui Leon Andronic de la o adunare de la Slobozia decembrie 1968Frati si surori in Domnul Iisus!E o ora tarzie din noapte (douasprezece fara douazeci). De aseara, de la ora opt, pana la ora aceasta, suvoiul Cuvantului lui Dumnezeu s-a revarsat din belsug si parca n-ar mai trebui si n-ar mai fi nevoie sa va mai tin si eu inca cateva clipe de incordare a vointei si a atentiei, pentru a prelungi oboseala dumneavoastra si a o mari.
Totusi fac si eu ca fratele care a vorbit inainte de mine: nu ma rabda inima, parca, sa nu profit de aceasta ocazie, de acest prilej, ca sa-mi impartasesc si eu simtamintele si sa ma pot si eu exprima cu multumire in sufletul meu ca Dumnezeu a avut mila de noi si ne-a mai daruit inca o noapte de veghere. O noapte in care punem putin la chin pe magarusul nostru cel vechi. Un frate spunea (si foarte mare dreptate avea) ca trupul nostru e ca un magar. i asa este, ca, intr-adevar, el trage la pamant. i vrea mancare buna, odihna multa, treaba putina si, daca se poate, un stapan cat de bland si de bun. Cam asa ar vrea si acest trup firesc, acest trup de lut al nostru care nu se simte tocmai bine cand ii pui fraul si zabala si cand ii mai articulezi si cate un bici. Cam carteste nu-i prea plac zilele de post. Nu prea ii plac genunchii plecati. E cam departe biserica si adunarea pentru magarusul nostru si el ar vrea, daca s-ar putea, [sa stea] cat mai comod, chiar in pat, sa-i cante poate chiar si Liturghia, ca el se simte bine. Caldura mancare un pahar de apa si-un vinisor, daca se poate, asa, sa-l dezmierde oleaca. i, in fine, magarusul nostru isi cere partea lui.
Dar acum, fratii mei scumpi si dragi, pentru ca Dumnezeu ne-a daruit aceasta noapte de jertfa, aceasta noapte de sacrificiu, desi trupul nostru cam atipeste trebuie sa ne strangem limba intre dinti, daca vrem sa nu adormim, trebuie sa ne muscam varful degetelor. Trebuie sa ne scuturam asa, oarecum, ca ne vine sa dormim. Ma rog suntem obositi dupa o zi de munca, dupa o saptamana chiar, ca maine e ziua de odihna Dar va rog, inca cateva clipe mai struniti-l un pic, sa mai faca oleaca de ascultare. Sa mai faca un pic de supunere. Sa-l punem oleaca la punct pe acest domn de lut care vesnic e comod, vesnic ar dori, daca s-ar putea, sa intre in Imparatia lui Dumnezeu pe o cale cat mai scurta, pe o carare cat mai neteda, ferita de spini, ferita de zgrunturi, ferita de pietroaie si, in sfarsit daca s-ar putea asterne chiar covoare si flori, tare ar mai merge bine Dar cand e vorba de suferinta, cand e vorba de cruce, cand e vorba de necaz, firea noastra se cam da inapoi. Atunci ii impinge pe altii inainte. Pe altii ii manam de la spate, iar noi [facem] asa cum se intampla de multe ori si pe front: cei care ar trebui sa fie in frunte ii cam mana de la spate pe bietii soldati.
Asa si noi, fratii mei, in fata acestor lucruri, sa facem un efort in plus in seara aceasta si sa mai ascultam cateva cuvinte din Cuvantul lui Dumnezeu.
In Luca 12, 49 zice asa: Foc pe pamant. Eu am venit sa arunc un foc pe pamant. i ce vreau, decat sa fie aprins chiar acum. Am un botez cu care trebuie sa fiu botezat. i cat de mult doresc sa se indeplineasca! . Aceasta o spunea Domnul Iisus. Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu! Ci mai degraba dezbinare. Caci de-acum inainte (chiar din clipa aceea in care a vorbit Domnul si in ziua de azi), din cinci care vor fi intr-o casa, trei vor fi dezbinati impotriva a doi si doi impotriva a trei. Tatal va fi dezbinat impotriva fiului si fiul impotriva tatalui. Mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei. Soacra impotriva norei si nora impotriva soacrei .
Cinci versete am citit, fratii mei. Foc am venit sa arunc pe pamant . Fratii mei! Ce este oare de-aseara (si sa nu zic de-aseara, dar chiar de alaltaseara si de o saptamana in urma, de cand a fost programata aceasta adunare, aceasta intalnire), ce a fost oare in inimile noastre, decat un foc pe care am dorit cat mai repede sa se aprinda. Ca asteptam sa treaca luni, sa treaca marti, sa treaca miercuri (), sa vina sambata, s-o rupem odata cu ale Martei si sa ne simtim la un loc aici, unde focul dragostei Lui v-a aprins inimile...
Totusi fac si eu ca fratele care a vorbit inainte de mine: nu ma rabda inima, parca, sa nu profit de aceasta ocazie, de acest prilej, ca sa-mi impartasesc si eu simtamintele si sa ma pot si eu exprima cu multumire in sufletul meu ca Dumnezeu a avut mila de noi si ne-a mai daruit inca o noapte de veghere. O noapte in care punem putin la chin pe magarusul nostru cel vechi. Un frate spunea (si foarte mare dreptate avea) ca trupul nostru e ca un magar. i asa este, ca, intr-adevar, el trage la pamant. i vrea mancare buna, odihna multa, treaba putina si, daca se poate, un stapan cat de bland si de bun. Cam asa ar vrea si acest trup firesc, acest trup de lut al nostru care nu se simte tocmai bine cand ii pui fraul si zabala si cand ii mai articulezi si cate un bici. Cam carteste nu-i prea plac zilele de post. Nu prea ii plac genunchii plecati. E cam departe biserica si adunarea pentru magarusul nostru si el ar vrea, daca s-ar putea, [sa stea] cat mai comod, chiar in pat, sa-i cante poate chiar si Liturghia, ca el se simte bine. Caldura mancare un pahar de apa si-un vinisor, daca se poate, asa, sa-l dezmierde oleaca. i, in fine, magarusul nostru isi cere partea lui.
Dar acum, fratii mei scumpi si dragi, pentru ca Dumnezeu ne-a daruit aceasta noapte de jertfa, aceasta noapte de sacrificiu, desi trupul nostru cam atipeste trebuie sa ne strangem limba intre dinti, daca vrem sa nu adormim, trebuie sa ne muscam varful degetelor. Trebuie sa ne scuturam asa, oarecum, ca ne vine sa dormim. Ma rog suntem obositi dupa o zi de munca, dupa o saptamana chiar, ca maine e ziua de odihna Dar va rog, inca cateva clipe mai struniti-l un pic, sa mai faca oleaca de ascultare. Sa mai faca un pic de supunere. Sa-l punem oleaca la punct pe acest domn de lut care vesnic e comod, vesnic ar dori, daca s-ar putea, sa intre in Imparatia lui Dumnezeu pe o cale cat mai scurta, pe o carare cat mai neteda, ferita de spini, ferita de zgrunturi, ferita de pietroaie si, in sfarsit daca s-ar putea asterne chiar covoare si flori, tare ar mai merge bine Dar cand e vorba de suferinta, cand e vorba de cruce, cand e vorba de necaz, firea noastra se cam da inapoi. Atunci ii impinge pe altii inainte. Pe altii ii manam de la spate, iar noi [facem] asa cum se intampla de multe ori si pe front: cei care ar trebui sa fie in frunte ii cam mana de la spate pe bietii soldati.
Asa si noi, fratii mei, in fata acestor lucruri, sa facem un efort in plus in seara aceasta si sa mai ascultam cateva cuvinte din Cuvantul lui Dumnezeu.
In Luca 12, 49 zice asa: Foc pe pamant. Eu am venit sa arunc un foc pe pamant. i ce vreau, decat sa fie aprins chiar acum. Am un botez cu care trebuie sa fiu botezat. i cat de mult doresc sa se indeplineasca! . Aceasta o spunea Domnul Iisus. Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu! Ci mai degraba dezbinare. Caci de-acum inainte (chiar din clipa aceea in care a vorbit Domnul si in ziua de azi), din cinci care vor fi intr-o casa, trei vor fi dezbinati impotriva a doi si doi impotriva a trei. Tatal va fi dezbinat impotriva fiului si fiul impotriva tatalui. Mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei. Soacra impotriva norei si nora impotriva soacrei .
Cinci versete am citit, fratii mei. Foc am venit sa arunc pe pamant . Fratii mei! Ce este oare de-aseara (si sa nu zic de-aseara, dar chiar de alaltaseara si de o saptamana in urma, de cand a fost programata aceasta adunare, aceasta intalnire), ce a fost oare in inimile noastre, decat un foc pe care am dorit cat mai repede sa se aprinda. Ca asteptam sa treaca luni, sa treaca marti, sa treaca miercuri (), sa vina sambata, s-o rupem odata cu ale Martei si sa ne simtim la un loc aici, unde focul dragostei Lui v-a aprins inimile...
