Cea mai mare boală se datorează gândurilor deşarte ale oamenilor lumeşti.
Atunci cand Ii incredintam lui Dumnezeu viitorul si nadejdile noastre, Il obligam intr-un anume fel sa ne ajute. Atunci cand omul primeste cele ce i se intampla cu gand de-a dreapta, se ajuta, in timp ce, daca lucreaza in partea stanga, se chinuieste, se topeste, se zapaceste. Parinte, ma nelinistesc atat de mult atunci cand []Atunci cand Ii incredintam lui Dumnezeu viitorul si nadejdile noastre, Il obligam intr-un anume fel sa ne ajute. Atunci cand omul primeste cele ce i se intampla cu gand de-a dreapta, se ajuta, in timp ce, daca lucreaza in partea stanga, se chinuieste, se topeste, se zapaceste.
Parinte, ma nelinistesc atat de mult atunci cand am de rezolvat o problema, incat nici nu pot dormi.
In vremea noastra, cea mai mare boala se datoreaza gandurilor desarte ale oamenilor lumesti. Oamenii le pot avea pe toate in afara de gandurile cele bune. Se chinuiesc pentru ca nu infrunta lucrurile duhovniceste. De pilda, cineva porneste ca sa mearga undeva, dar motorul masinii lui pateste ceva si intarzie putin la destinatie. Daca are gandul cel bun, va spune: Se vede ca Bunul Dumnezeu a randuit sa apara piedica aceasta. Altfel poate ca as fi patit vreun accident, daca n-as fi avut aceasta intarziere. Cum sa- i multumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta? , si-L slaveste pe Dumnezeu. Dar daca nu are gandul cel bun, nu va infrunta situatia duhovniceste, ci se va supara pe Dumnezeu si va huli: Iata, am intarziat! As fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu . Atunci cand omul primeste cele ce i se intampla cu gand de-a dreapta, se ajuta, in timp ce, daca lucreaza in partea stanga, se chinuieste, se topeste, se zapaceste.(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, Vol. III, Nevointa duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, pp. 20-21)
Parinte, ma nelinistesc atat de mult atunci cand am de rezolvat o problema, incat nici nu pot dormi.
In vremea noastra, cea mai mare boala se datoreaza gandurilor desarte ale oamenilor lumesti. Oamenii le pot avea pe toate in afara de gandurile cele bune. Se chinuiesc pentru ca nu infrunta lucrurile duhovniceste. De pilda, cineva porneste ca sa mearga undeva, dar motorul masinii lui pateste ceva si intarzie putin la destinatie. Daca are gandul cel bun, va spune: Se vede ca Bunul Dumnezeu a randuit sa apara piedica aceasta. Altfel poate ca as fi patit vreun accident, daca n-as fi avut aceasta intarziere. Cum sa- i multumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta? , si-L slaveste pe Dumnezeu. Dar daca nu are gandul cel bun, nu va infrunta situatia duhovniceste, ci se va supara pe Dumnezeu si va huli: Iata, am intarziat! As fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu . Atunci cand omul primeste cele ce i se intampla cu gand de-a dreapta, se ajuta, in timp ce, daca lucreaza in partea stanga, se chinuieste, se topeste, se zapaceste.(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, Vol. III, Nevointa duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, pp. 20-21)
