Să ne rugăm şi în taină, să ne rugăm şi cu toţi de faţă.
De ce spun impreuna si in fata lumii? Pentru ca se poate aduce multumire lui Dumnezeu si in singuratate si in ascuns. Fiecare Crestin in singuratate si in ascuns varsa din inima lui, precum fumul de tamaie, rugaciunea de multumire catre Domnul sau. Lucrand astfel, implinim porunca lui Hristos care glasuieste: Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta, si incuind usa ta, roaga-te Tatalui tau celui intru ascuns; si Tatal tau cel ce vede intru ascuns va rasplati tie la aratare. /Mat. 6:6/2 Asadar sa ne rugam si in taina, sa ne rugam si cu toti de fata. Ne rugam fiecare in parte, ne rugam si toti impreuna in Biserica. Astfel ne asemanam cantaretilor, ce canta fiecare in casa lui, dar se arata si in fata lumii, pentru a canta in cor; sau muzicantilor ce canta pentru sine in odaile lor, dar si in marile orchestre, pentru lume. Deci in cel ce se roaga in sine si pentru sine, dar nu vine la rugaciunea de obste si cu toti de fata, intr acela se afla samanta mandriei si a iubirii de sine. Acela se poarta ca si cum nu ar fi citit cuvantul Mantuitorului: Unde sant doi sau trei adunati intru numele meu, acolo sant si eu in mijlocul lor. /Mat. 18:20/ Iar pe cel ce vine la Biserica doar pentru rugaciunea de obste si cu toti de fata, si niciodata nu se roaga lui Dumnezeu singur si in taina, pe acela il va judeca Dumnezeu ca pe unul ce cauta sa fie bineplacut oamenilor si ca pe un fatarnic.
De aceea, cu dragoste neprefacuta fata de voi si cu frica pentru sufletele voastre, va indemn sa va rugati lui Dumnezeu in amandoua chipurile, si in ascuns si cu toti de fata, si singuri si impreuna. Caci asa se propovaduieste in Evanghelie si s a sfintit de predania Bisericii, vreme de mii de ani.
Am mai spus ca ne-am adunat azi pentru a aduce multumita deplina Ziditorului si Tatalui nostru. De ce zic multumita deplina? Pentru ca unii sant obisnuiti sa dea multumita lui Dumnezeu doar atunci cand Dumnezeu daruieste, dar nu si cand Dumnezeu ia; si inca, sa-i dea multumita numai cand miluieste, nu si cand mustra; si inca, sa-i dea multumita numai cand Dumnezeu, asemenea unui doctor, ne oblojeste ranile, dar nu si cand taie, cu un cutit ascutit, carnea putrezita din trupul nostru. O astfel de multumita Il manie pe Dumnezeu. Caci totdeauna Dumnezeu are in vedere binele no-stru din urma, mantuirea noastra cea vesnica si atunci cand da, si atunci cand ia; si atunci cand miluieste, si atunci cand mustra; si atunci cand oblojeste, si atunci cand taie. Prin urmare, noi, ca fapturi intelegatoare, santem datori sa aducem...