Lecţia Sfântului Apostol Petru (I)
Prof. Gheorghe Precupescu In doua situatii-limita din viata Marelui Pescar ne vedem si noi toti, ca indivizi si ca membrii colectivitatii umane. Prima dintre acestea are in obiectiv episodul umblarii pe mare a Domnului Iisus (Matei 14, 22-23). Dupa ce ucenicii si-au dat seama ca Cel care inainteaza pe ape ca pe uscat nu este []Prof. Gheorghe PrecupescuIn doua situatii-limita din viata Marelui Pescar ne vedem si noi toti, ca indivizi si ca membrii colectivitatii umane. Prima dintre acestea are in obiectiv episodul umblarii pe mare a Domnului Iisus (Matei 14, 22-23). Dupa ce ucenicii si-au dat seama ca Cel care inainteaza pe ape ca pe uscat nu este o naluca, e Insusi Domnul Iisus, sufletul li se umple de uimire, bucurie si incredere, uitand de marea infuriata. Doar Petru, ucenicul care intotdeauna avea initiative surprinzatoare, face un act de provocare a credintei, atunci cand Il roaga pe Invatatorul sa-i porunceasca sa vina la El, pe ape. i ucenicul indraznet, pironindu-si privirile asupra Mantuitorului, a inceput si el sa mearga pe ape. Caci de acolo, de la El, ii venea aceasta putere de a sfida legile realului. Dar cand cutezatorul apostol, covarsit de uimire, si-a luat privirile de pe Mantuitorul si le-a aruncat peste valurile uriase, rascolite de vantul puternic, intr-o clipa indoiala si teama i se strecurara in suflet si incepu sa se scufunde.
Insa, intr-o strafulgerare de gand, Petru a facut ceva ce noi toti ar trebui sa facem: a luat privirile de pe valurile aducatoare de moarte si le-a intors din nou spre Iisus, strigand deznadajduit: Doamne, scapa-ma! Iar Domnul l-a apucat de mana si, scotandu-l din valuri, l-a mustrat pentru putina lui credintaCuvantul-cheie, cu valoare generica si simbolica, este, in acest context, Doamne, scapa-ma! Salvarea noastra a fiecaruia, in feluritele incercari si situatii grele prin care trecem in viata, depinde catre cine strigam pentru scapare. Iona, proorocul, a strigat catre Dumnezeu din pantecele acelui peste urias, aflat in strafundurile marii, si a fost salvat. David, imparat, prooroc si poet, a strigat mereu catre Dumnezeu.
Toti psalmii lui sunt niste strigate sfasietoare catre El. Iar rugaciunea si credinta i-au fost rasplatite cu cea mai lunga si glorioasa domnie din istoria lui Israel.
Dar nu numai oamenii, ci si popoarele si conducatorii lor se pot cufunda in valtorile istoriei....
Insa, intr-o strafulgerare de gand, Petru a facut ceva ce noi toti ar trebui sa facem: a luat privirile de pe valurile aducatoare de moarte si le-a intors din nou spre Iisus, strigand deznadajduit: Doamne, scapa-ma! Iar Domnul l-a apucat de mana si, scotandu-l din valuri, l-a mustrat pentru putina lui credintaCuvantul-cheie, cu valoare generica si simbolica, este, in acest context, Doamne, scapa-ma! Salvarea noastra a fiecaruia, in feluritele incercari si situatii grele prin care trecem in viata, depinde catre cine strigam pentru scapare. Iona, proorocul, a strigat catre Dumnezeu din pantecele acelui peste urias, aflat in strafundurile marii, si a fost salvat. David, imparat, prooroc si poet, a strigat mereu catre Dumnezeu.
Toti psalmii lui sunt niste strigate sfasietoare catre El. Iar rugaciunea si credinta i-au fost rasplatite cu cea mai lunga si glorioasa domnie din istoria lui Israel.
Dar nu numai oamenii, ci si popoarele si conducatorii lor se pot cufunda in valtorile istoriei....
