[] Inima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului dupa cum am aratat mai la inceput. Caci zice Sfinta Singlitichia ca precum corabia se scufunda din doua pricini: sau din afara de valurile marii, sau dinauntru pentru ca ia apa tot asa si sufletul se vatama sau din [] [] Inima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului dupa cum am aratat mai la inceput. Caci zice Sfinta Singlitichia ca precum corabia se scufunda din doua pricini: sau din afara de valurile marii, sau dinauntru pentru ca ia apa tot asa si sufletul se vatama sau din afara, scufundindu-se de lucrurile cele materiale; sau dinauntru, de gindurile cele rele si de patimile aflate in inima. De aceea, omul trebuie sa ia aminte ca sa-si pazeasca atit simturile sale de dezmierdarile cele vatamatoare care li se impotrivesc, cit si inima sa de gindurile cele viclene si de patimi. Dupa cum o corabie se scufunda uneori de intreitele valuri, iar alteori din pricina ca ia apa, tot asa si noi: uneori pierim prin pacatele ce lucreaza in afara, iar alteori ne prapadim prin gindurile ce lucreaza inauntru. Trebuie deci sa ne pazim si de navalirile cele din afara ale duhurilor, si de necuratiile cele dinlauntru ale gindurilor. Dar totdeauna trebuie sa fim treji catre observarea gindurilor. Si, mai mult decit atit, inima trebuie pazita mai virtos de gindurile cele rele si de patimi decit simturile de patimile cele potrivnice si vatamatoare. Caci asa cum de multe ori, daca nu se baga in seama sonda, corabia se scufunda cu tot cu corabieri, fara vreo nadejde de scapare, in vreme de liniste, si aceasta si din pricina somnului celui adinc tot asa si gindurile cele rele, nefiind bagate in seama, scufunda oamenii in fapte rele si in pierzare. De aceea si spune Sfinta Singlitichia: Trebuie sa facem mintea mai nevoitoare spre ginduri, iar cel ce poate sa se mintuiasca, cu multi ochi trebuie sa fie. (din Viata ei). []Atunci cind mintea se afla in inima, trebuie sa se roageAflindu-se in inima, mintea ta sa nu stea sa priveasca, nemaifacind altceva, ci, aflind partea cea lucratoare prin cuvintul cel launtric al inimii cu care gindim, judecam in mintea noastra, sau deslusim si citim in taina carti intregi, fara a mai grai cu gura sa n-o lase sa rosteasca altceva decit aceasta scurta rugaciune care se numeste de un singur gind: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! Dar nu ajunge numai aceasta, ci trebuie sa misti si puterea cea voitoare a sufletului tau, adica sa zici aceasta rugaciune cu toata vointa, puterea si dragostea ta. Si ca sa-ti spun mai limpede: Cuvintul tau cel launtric sa ia aminte, atit cu privirea lui cea gindita, cit si cu auzul sau cel gindit, numai la cuvintele rugaciunii, si mai virtos la cele ce se inteleg prin cuvinte, fara sa ia vreun chip, fara a-si inchipui sau a gindi ceva din cele simtite sau gindite, dinlauntru sau din afara, chiar daca ar fi si bun. []Asadar, te rog fierbinte: pe linga cele sapte laude si rugaciuni pe care le faci in fiecare zi dupa canoanele cele vechi ale Bisericii, sa te indeletnicesti si cu aceasta rugaciune a inimii si a mintii, avind-o ca pe lucrare neincetata si vesnica. Sa graiesti in inima ta prea-dulcele, de lume doritul si cu totul rivnitul nume al lui Iisus. Pe Iisus sa-L gindesti in mintea ta, pe Iisus sa-L doresti si sa-L iubesti cu vointa ta, catre Iisus sa-ti intorci toate puterile sufletului tau si mila Lui sa o cersesti, cu zdrobire si cu smerenie. Si desi nu poti sa te indeletnicesti intotdeauna cu aceasta, din pricina grijilor si tulburarilor din lume, sa ai macar unul sau doua ceasuri rinduite mai ales seara, si, retragindu-te intr-un loc linistit si intunecos, indeletniceste-te cu aceasta sfintita si duhovniceasca lucrare. Caci te incredintez deplin: mult folos vei dobindi din ea, iar roadele le vei secera coapte. []Si precum atunci cind vietatile, luind vreo suparare, alearga la lacasurile lor si scapa tot asa si mintea, cind se va supara de razboiul gindurilor rele sau de alta intimplare dinlauntru sau din afara, alearga la inima si strigind: Iisuse al meu, ajuta-mi! Iisuse al meu, mintuieste-ma, scapa-ma! se slobozeste...