Cand ochii storsi de lacrimi privesc in gol, departe, si nu mai vezi pe nimeni din cati iti trec prin fata, o, cine-ti umple-n suflet un gol lasat de moarte si cine-ti da privirii o raza de viata? Credinta, doar credinta, ea-i singura putere ce mantuie fiinta, prin cruce, spre-nviere. Cand frant ti-aduni tristetea ca []Cand ochii storsi de lacrimi privesc in gol, departe,si nu mai vezi pe nimeni din cati iti trec prin fata,o, cine-ti umple-n suflet un gol lasat de moartesi cine-ti da privirii o raza de viata?Credinta, doar credinta,ea-i singura puterece mantuie fiinta,prin cruce, spre-nviere.

Cand frant ti-aduni tristetea ca cioburile spartedin viata ravasita de-a urii vijelie,o, cine-ti mai intoarce nadejdile din moartesi cine-ti da vietii o noua temelie?Cand lupta ti-e pierduta si zarile-s desarte,iar gheara disperarii viata ti-o zugruma,o, cine-ti mai aduce o mantuire-n moartesi cine inspre-o alta iubire te indruma?Credinta, doar Credinta ea singura imparteviata, despicand-o in doua pe vecie:o parte, prin nadejde, naltand-o peste moarte,iar pe cealalta dand-o iubirii pe vecie.

TRAIAN DORZ din Cantari de Sus , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014