APOSTOLII ÎN FURTUNĂ
Acum duminica avem la rand evanghelia de la Matei capitolul 14, versetele 22-34. Este evanghelia cand se facuse furtuna in calatoria aposto lilor cu corabia si Iisus li S-a aratat umbland pe apa. Apostolii s-au speriat vazandu-L, dar El i-a linistit si l-a chemat pe Petru sa vina la El peste valuri, iar cand a inceput []Acum duminica avem la rand evanghelia de la Matei capitolul 14, versetele 22-34. Este evanghelia cand se facuse furtuna in calatoria aposto lilor cu corabia si Iisus li S-a aratat umbland pe apa. Apostolii s-au speriat vazandu-L, dar El i-a linistit si l-a chemat pe Petru sa vina la El peste valuri, iar cand a inceput a se cufunda, l-a mustrat bland: Putin credinciosule, de ce te-ai indoit? i a poruncit vantului sa taca si furtuna indata a incetat.
Despre doua furtuni ne spun Evangheliile ca le-au avut apostolii in calatoria lor cu corabia. Una e aceasta, din evanghelia de dumi nica, iar cealalta e la Matei 8, 23-27, unde se spune ca Iisus adormise in timpul furtunii si apostolii L-au trezit, plini de spaima.
Daca cercetam aceste furtuni, apoi vedem intai ca amandoua au fost un fel de lectii pentru apostoli. Au fost un fel de furtuni de in cercare , caci prin ele Domnul a incercat credinta invataceilor Sai. Domnul i-a lasat in furtuna, sa vada cat de mare si de tare le este cre dinta lor. Pentru ca taria credintei se arata tocmai pe timp de vreme rea, pe timp de furtuna.
A doua, ne arata aceste evan ghelii ca apostolii n-au putut face nimic pentru domolirea furtunii pana n-a intervenit Domnul, pana n-a li nistit El furtuna.
A treia, ne arata ca Iisus i-a in vatat pe apostoli sa nu se sperie de furtuna. De ce v-a fost frica, putin credinciosilor? (Mt 8, 26).
A patra, i-a invatat sa paseasca peste furtuni, chemandu-l pe Petru la El peste valuri. Iar cand Petru s-a clatinat, l-a ajutat.
Cele doua furtuni din viata apostolilor ne sunt lasate si noua ca invatatura. Prin ele, Domnul ne graieste si noua asa cum le-a grait apostolilor.
In marea acestei vieti, avem si noi destule furtuni de necazuri si incercari. Avem mai mult vifor si furtuna decat vreme buna. Dar pentru viata noastra cea duhovniceasca, a-ceasta furtuna e binecuvantare.
Furtuna ne este si noua o in cercare, o intrebare: cat de mare si de tare este credinta noastra? i apoi furtunile ne vin ca o binecu vantare facandu-ne sa-L strigam pe Domnul, sa-L chemam pe El la carma corabiei sa ne scape El. i apoi, vazand minunea cum stie El sa domoleasca furtuna si sa ne scape din furtuna, sa nu ne mai speriem de furtuni, ci sa stam lini stiti in mijlocul lor, uitandu-ne tinta la El.
Furtuna din corabia apostolilor a fost furtuna Domnului, a fost lectia si binecuvantarea Domnului.
Asa este si furtuna din viata noastra.
De multe ori omul nu se poate apropia de Dumnezeu din pricina sanatatii. E prea sanatos si n-are lipsa de doctor. i de multe ori nu se poate apropia din pricina prie tenilor. Are atatia prieteni si se in crede in ei. i iarasi, cei mai multi nu se pot apropia din pricina ave rilor, au bani multi si averi mari si se incred in ele.
Dar in linistea aceasta, iata, soseste deodata furtuna Domnu lui . Omul cade la grea incercare. Deodata se face noapte in viata lui. Deodata se vede singur, parasit de toti si de toate.
In naufragiul acesta, omul se uita in dreapta, se uita in stanga si nu vede nici o scapare, nici un ajutor. i pe urma omul se uita plangand spre inaltimea cerului si de acolo indata aude vestea cea dulce: Nu te teme. Eu cu tine sunt, sa te scap si sa te mantui (Ier 1, 8).
Asa vrea Dumnezeu. Numai cand noi nu mai putem face nimic, cand valurile ne-au cuprins din toate partile, numai atunci vine darul lui Dumnezeu si ne arunca pe stanca mantuirii. Este aceasta o lectie aspra, dar buna: Mantuirea nu vine prin puterile noastre, ci prin darul si harul lui Dumnezeu.
O, tu, furtuna infricosata din marea vietii noastre! Fii binecu vantata! Tu ne arunci in bratele Domnului. Tu ne arunci pe stanca mantuirii. Tu ne opresti din calea fiului pierdut si ne intorci in casa Tatalui ceresc. Tu esti furtuna Dom nului.
Draga cititorule, si tu esti un calator in marea acestei vieti plina de vanturi si furtuni. i viata ta este o corabie prinsa de...
Despre doua furtuni ne spun Evangheliile ca le-au avut apostolii in calatoria lor cu corabia. Una e aceasta, din evanghelia de dumi nica, iar cealalta e la Matei 8, 23-27, unde se spune ca Iisus adormise in timpul furtunii si apostolii L-au trezit, plini de spaima.
Daca cercetam aceste furtuni, apoi vedem intai ca amandoua au fost un fel de lectii pentru apostoli. Au fost un fel de furtuni de in cercare , caci prin ele Domnul a incercat credinta invataceilor Sai. Domnul i-a lasat in furtuna, sa vada cat de mare si de tare le este cre dinta lor. Pentru ca taria credintei se arata tocmai pe timp de vreme rea, pe timp de furtuna.
A doua, ne arata aceste evan ghelii ca apostolii n-au putut face nimic pentru domolirea furtunii pana n-a intervenit Domnul, pana n-a li nistit El furtuna.
A treia, ne arata ca Iisus i-a in vatat pe apostoli sa nu se sperie de furtuna. De ce v-a fost frica, putin credinciosilor? (Mt 8, 26).
A patra, i-a invatat sa paseasca peste furtuni, chemandu-l pe Petru la El peste valuri. Iar cand Petru s-a clatinat, l-a ajutat.
Cele doua furtuni din viata apostolilor ne sunt lasate si noua ca invatatura. Prin ele, Domnul ne graieste si noua asa cum le-a grait apostolilor.
In marea acestei vieti, avem si noi destule furtuni de necazuri si incercari. Avem mai mult vifor si furtuna decat vreme buna. Dar pentru viata noastra cea duhovniceasca, a-ceasta furtuna e binecuvantare.
Furtuna ne este si noua o in cercare, o intrebare: cat de mare si de tare este credinta noastra? i apoi furtunile ne vin ca o binecu vantare facandu-ne sa-L strigam pe Domnul, sa-L chemam pe El la carma corabiei sa ne scape El. i apoi, vazand minunea cum stie El sa domoleasca furtuna si sa ne scape din furtuna, sa nu ne mai speriem de furtuni, ci sa stam lini stiti in mijlocul lor, uitandu-ne tinta la El.
Furtuna din corabia apostolilor a fost furtuna Domnului, a fost lectia si binecuvantarea Domnului.
Asa este si furtuna din viata noastra.
De multe ori omul nu se poate apropia de Dumnezeu din pricina sanatatii. E prea sanatos si n-are lipsa de doctor. i de multe ori nu se poate apropia din pricina prie tenilor. Are atatia prieteni si se in crede in ei. i iarasi, cei mai multi nu se pot apropia din pricina ave rilor, au bani multi si averi mari si se incred in ele.
Dar in linistea aceasta, iata, soseste deodata furtuna Domnu lui . Omul cade la grea incercare. Deodata se face noapte in viata lui. Deodata se vede singur, parasit de toti si de toate.
In naufragiul acesta, omul se uita in dreapta, se uita in stanga si nu vede nici o scapare, nici un ajutor. i pe urma omul se uita plangand spre inaltimea cerului si de acolo indata aude vestea cea dulce: Nu te teme. Eu cu tine sunt, sa te scap si sa te mantui (Ier 1, 8).
Asa vrea Dumnezeu. Numai cand noi nu mai putem face nimic, cand valurile ne-au cuprins din toate partile, numai atunci vine darul lui Dumnezeu si ne arunca pe stanca mantuirii. Este aceasta o lectie aspra, dar buna: Mantuirea nu vine prin puterile noastre, ci prin darul si harul lui Dumnezeu.
O, tu, furtuna infricosata din marea vietii noastre! Fii binecu vantata! Tu ne arunci in bratele Domnului. Tu ne arunci pe stanca mantuirii. Tu ne opresti din calea fiului pierdut si ne intorci in casa Tatalui ceresc. Tu esti furtuna Dom nului.
Draga cititorule, si tu esti un calator in marea acestei vieti plina de vanturi si furtuni. i viata ta este o corabie prinsa de...
