Cum aflăm pacea inimii – Sfântul Siluan Athonitul
Duhul Sfant este iubire Aceasta iubire se revarsa in toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, si acelasi Duh Sfant este pe pamant in sufletele care iubesc pe Dumnezeu. In Duhul Sfant, toate cerurile vad pamantul si aud rugaciunile noastre si le duc la Dumnezeu. Domnul este milostiv; sufletul meu stie aceasta, dar nu poate []Duhul Sfant este iubireAceasta iubire se revarsa in toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, si acelasi Duh Sfant este pe pamant in sufletele care iubesc pe Dumnezeu. In Duhul Sfant, toate cerurile vad pamantul si aud rugaciunile noastre si le duc la Dumnezeu.
Domnul este milostiv; sufletul meu stie aceasta, dar nu poate sa o descrie. El este foarte bland si smerit, si atunci cand sufletul il vede, se preschimba in intregime in iubire de Dumnezeu si aproapele si se face el insusi bland si smerit. Dar daca omul pierde harul, atunci va plange ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea si intreaga pustie auzea suspinul sau; lacrimile lui erau amare de intristare si ani multi le-a varsat el.
Tot asa si sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci cand il pierde, tanjeste dupa Dumnezeu si spune: Sufletul meu tanjeste dupa Dumnezeu si il caut cu lacrimi .
Sufletul traieste mult pe pamant si iubeste frumusetea pamantului; iubeste cerul si soarele, iubeste gradinile frumoase, marea si raurile, padurile si campiile; iubeste sufletul si muzica si toate aceste lucruri pamantesti desfa-teaza sufletul. Dar cand cunoaste pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea sa vada nimic pamantesc.
Daca sufletul tau il cunoaste, Duhul Sfant iti va da sa intelegi cum invata El sufletul sa cunoasca pe Domnul si ce dulceata e in aceasta.[]Iubirea de vrajmasi.
Dar cine nu iubeste pe vrajmasi, acela nu poate cunoaste pe Domnul, nici dulceata Duhului Sfant. Duhul Sfant ne invata sa iubim pe vrajmasi pana intr-atat incat sufletului sa-i fie mila de ei ca de proprii nostri copii. Sunt oameni care doresc vrajmasilor lor sau dusmanilor Bisericii pierire si chinuri in focul iadului. Ei gandesc asa pentru ca n-au invatat de la Duhul Sfant iubirea lui Dumnezeu, caci cel ce a invatat aceasta va varsa lacrimi pentru intreaga lume.
Tu zici: Cutare e un criminal si e bine sa arda in focul iadului . Dar te intreb: Daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun in rai si de acolo ai vedea arzand in foc pe cel caruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi, chiar daca e un dusman al Bisericii ? Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar in rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie si de iubirea lui Hristos, care ARE MILA DE TOTI.
Cine nu iubeste pe vrajmasii n-are in el harul lui Dumnezeu. Milostive Doamne, invata-ne prin Duhul Tau Cel Sfant sa-i iubim pe vrajmasi, si sa ne rugam pentru ei cu lacrimi. []Acum sunt putini stareti [batrani ] care cunosc iubirea Domnului pentru noi si care cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie smerenia lui Hristos. Domnul iubeste atat de mult pe om, incat ii da darurile Sfantului Duh, dar pana cand sufletul se invata sa pastreze harul, sufera mult. In primul an dupa ce am primit pe Duhul Sfant, gandeam: Domnul mi-a iertat pacatele: harul da marturie de aceasta; de ce mai am nevoie? . Dar nu trebuie sa gandim asa!Chiar daca pacatele ne-au fost iertate, toata viata trebuie sa ne aducem aminte de ele si sa ne intristam, ca sa pazim zdrobirea [inimii]. N-am facut asa si am incetat zdrobirea si mult am fost hartuit de demoni. Eram nedumerit ce sa fac cu mine si-mi spuneam: Sufletul meu cunoaste pe Domnul si iubirea Lui. Cum de-mi vin ganduri rele? Dar Domnului i S-a facut mila de mine si m-a invatat El Insusi cum trebuie sa ma smeresc: Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui! Si prin aceasta vrajmasii au fost biruiti. Dar de indata ce las mintea mea sa iasa din foc, gandurile rele castiga din nou putere. []Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie intristari, ca oamenii sa-si cunoasca neputinta si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfant, iar cu Duhul Sfant toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase. Daca cineva sufera mult de saracie si de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Dar cine se smereste, acesta va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si bucuria lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului sau. []Sufletului mandru nu i se arata Domnul.
Chiar daca ar invata toate cartile, sufletul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul, fiindca mandria lui nu lasa loc in el pentru harul Sfantului Duh iar Dumnezeu nu e cunoscut decat prin Duhul Sfant. []Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobandit smerenia lui Hristos doreste totdeauna sa i se faca reprosuri si primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat. Dar aceasta nu este decat inceputul smereniei. Dar cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e Domnul, atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii si este bucuros sa stea pe gunoaie in zdrente ca Iov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind si asemenea lui Hristos.
Da, Milostive Doamne, tuturor sa guste smerenia lui Hristos care e de netalcuit in scris si atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trai vesnic in smerenie, iubire si blandete.[]Slava Domnului ca nu ne-a lasat orfani, ci ne-a dat pe pamant pe Duhul Sfant (In 14, 15-18). Duhul Sfant invata sufletul o negraita iubire pentru norod si mila pentru toti cei rataciti. Domnului i-a fost mila de cei rataciti si a trimis pe Fiul Sau Unul-Nascut ca sa-i mantuiasca; iar Duhul Sfant invata aceeasi mila pentru cei rataciti care merg in iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfant, acela nu vrea sa se roage pentru vrajmasi.
Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepadase de Hristos si, in timp ce se ruga, i S-a aratat Domnul si i-a zis: Pentru cine te rogi, Paisie? Nu stii ca el s-a lepadat de Mine? Dar cuviosul continua sa planga pentru ucenicul sau si atunci Domnul i-a zis: Paisie, prin iubirea ta te-ai asemanat Mie . Asa se dobandeste pacea, ALTA CALE NU ESTE.
Daca cineva se roaga mult si posteste, dar n-are iubire pentru vrajmasi, nu poate avea pace sufleteasca. Nici eu n-as putea vorbi despre ea, daca Duhul Sfant nu m-ar fi invatat aceasta iubire. []Pe fratele trebuie sa-l dojenim cu blandete si iubire.
Pacea se pierde daca sufletul e cuprins de slava desarta, daca te ridici deasupra fratelui tau, daca judeci pe cineva, daca vei mustra pe fratele tau fara blandete si iubire, daca vei manca mult sau te vei ruga cu moliciune, pentru toate acestea pacea se pierde.
Daca ne facem obiceiul de a ne ruga din toata inima pentru vrajmasi si de a-i iubi, pacea va locui totdeauna in sufletele noastre. Dar daca dispretuim pe fratele nostru sau daca-l judecam, mintea noastra se intuneca si pierdem pacea si indrazneala la Dumnezeu. [] Intrebare: Cum isi poate pastra pacea sufletului un sef, atunci cand oamenii lui sunt neascultatori? Acesta e un lucru anevoios si foarte trist pentru el. Pentru a-si pastra pacea, el trebuie sa-si aduca aminte ca, chiar daca oamenii lui sunt neascultatori, totusi Domnul ii iubeste si a murit in chinuri pentru mantuirea lor. De aceea, el trebuie sa se roage pentru ei din inima, si atunci Domnul va da rugaciune celui ce se roaga...
Domnul este milostiv; sufletul meu stie aceasta, dar nu poate sa o descrie. El este foarte bland si smerit, si atunci cand sufletul il vede, se preschimba in intregime in iubire de Dumnezeu si aproapele si se face el insusi bland si smerit. Dar daca omul pierde harul, atunci va plange ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea si intreaga pustie auzea suspinul sau; lacrimile lui erau amare de intristare si ani multi le-a varsat el.
Tot asa si sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci cand il pierde, tanjeste dupa Dumnezeu si spune: Sufletul meu tanjeste dupa Dumnezeu si il caut cu lacrimi .
Sufletul traieste mult pe pamant si iubeste frumusetea pamantului; iubeste cerul si soarele, iubeste gradinile frumoase, marea si raurile, padurile si campiile; iubeste sufletul si muzica si toate aceste lucruri pamantesti desfa-teaza sufletul. Dar cand cunoaste pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea sa vada nimic pamantesc.
Daca sufletul tau il cunoaste, Duhul Sfant iti va da sa intelegi cum invata El sufletul sa cunoasca pe Domnul si ce dulceata e in aceasta.[]Iubirea de vrajmasi.
Dar cine nu iubeste pe vrajmasi, acela nu poate cunoaste pe Domnul, nici dulceata Duhului Sfant. Duhul Sfant ne invata sa iubim pe vrajmasi pana intr-atat incat sufletului sa-i fie mila de ei ca de proprii nostri copii. Sunt oameni care doresc vrajmasilor lor sau dusmanilor Bisericii pierire si chinuri in focul iadului. Ei gandesc asa pentru ca n-au invatat de la Duhul Sfant iubirea lui Dumnezeu, caci cel ce a invatat aceasta va varsa lacrimi pentru intreaga lume.
Tu zici: Cutare e un criminal si e bine sa arda in focul iadului . Dar te intreb: Daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun in rai si de acolo ai vedea arzand in foc pe cel caruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi, chiar daca e un dusman al Bisericii ? Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar in rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie si de iubirea lui Hristos, care ARE MILA DE TOTI.
Cine nu iubeste pe vrajmasii n-are in el harul lui Dumnezeu. Milostive Doamne, invata-ne prin Duhul Tau Cel Sfant sa-i iubim pe vrajmasi, si sa ne rugam pentru ei cu lacrimi. []Acum sunt putini stareti [batrani ] care cunosc iubirea Domnului pentru noi si care cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie smerenia lui Hristos. Domnul iubeste atat de mult pe om, incat ii da darurile Sfantului Duh, dar pana cand sufletul se invata sa pastreze harul, sufera mult. In primul an dupa ce am primit pe Duhul Sfant, gandeam: Domnul mi-a iertat pacatele: harul da marturie de aceasta; de ce mai am nevoie? . Dar nu trebuie sa gandim asa!Chiar daca pacatele ne-au fost iertate, toata viata trebuie sa ne aducem aminte de ele si sa ne intristam, ca sa pazim zdrobirea [inimii]. N-am facut asa si am incetat zdrobirea si mult am fost hartuit de demoni. Eram nedumerit ce sa fac cu mine si-mi spuneam: Sufletul meu cunoaste pe Domnul si iubirea Lui. Cum de-mi vin ganduri rele? Dar Domnului i S-a facut mila de mine si m-a invatat El Insusi cum trebuie sa ma smeresc: Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui! Si prin aceasta vrajmasii au fost biruiti. Dar de indata ce las mintea mea sa iasa din foc, gandurile rele castiga din nou putere. []Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie intristari, ca oamenii sa-si cunoasca neputinta si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfant, iar cu Duhul Sfant toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase. Daca cineva sufera mult de saracie si de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Dar cine se smereste, acesta va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si bucuria lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului sau. []Sufletului mandru nu i se arata Domnul.
Chiar daca ar invata toate cartile, sufletul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul, fiindca mandria lui nu lasa loc in el pentru harul Sfantului Duh iar Dumnezeu nu e cunoscut decat prin Duhul Sfant. []Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobandit smerenia lui Hristos doreste totdeauna sa i se faca reprosuri si primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat. Dar aceasta nu este decat inceputul smereniei. Dar cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e Domnul, atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii si este bucuros sa stea pe gunoaie in zdrente ca Iov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind si asemenea lui Hristos.
Da, Milostive Doamne, tuturor sa guste smerenia lui Hristos care e de netalcuit in scris si atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trai vesnic in smerenie, iubire si blandete.[]Slava Domnului ca nu ne-a lasat orfani, ci ne-a dat pe pamant pe Duhul Sfant (In 14, 15-18). Duhul Sfant invata sufletul o negraita iubire pentru norod si mila pentru toti cei rataciti. Domnului i-a fost mila de cei rataciti si a trimis pe Fiul Sau Unul-Nascut ca sa-i mantuiasca; iar Duhul Sfant invata aceeasi mila pentru cei rataciti care merg in iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfant, acela nu vrea sa se roage pentru vrajmasi.
Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepadase de Hristos si, in timp ce se ruga, i S-a aratat Domnul si i-a zis: Pentru cine te rogi, Paisie? Nu stii ca el s-a lepadat de Mine? Dar cuviosul continua sa planga pentru ucenicul sau si atunci Domnul i-a zis: Paisie, prin iubirea ta te-ai asemanat Mie . Asa se dobandeste pacea, ALTA CALE NU ESTE.
Daca cineva se roaga mult si posteste, dar n-are iubire pentru vrajmasi, nu poate avea pace sufleteasca. Nici eu n-as putea vorbi despre ea, daca Duhul Sfant nu m-ar fi invatat aceasta iubire. []Pe fratele trebuie sa-l dojenim cu blandete si iubire.
Pacea se pierde daca sufletul e cuprins de slava desarta, daca te ridici deasupra fratelui tau, daca judeci pe cineva, daca vei mustra pe fratele tau fara blandete si iubire, daca vei manca mult sau te vei ruga cu moliciune, pentru toate acestea pacea se pierde.
Daca ne facem obiceiul de a ne ruga din toata inima pentru vrajmasi si de a-i iubi, pacea va locui totdeauna in sufletele noastre. Dar daca dispretuim pe fratele nostru sau daca-l judecam, mintea noastra se intuneca si pierdem pacea si indrazneala la Dumnezeu. [] Intrebare: Cum isi poate pastra pacea sufletului un sef, atunci cand oamenii lui sunt neascultatori? Acesta e un lucru anevoios si foarte trist pentru el. Pentru a-si pastra pacea, el trebuie sa-si aduca aminte ca, chiar daca oamenii lui sunt neascultatori, totusi Domnul ii iubeste si a murit in chinuri pentru mantuirea lor. De aceea, el trebuie sa se roage pentru ei din inima, si atunci Domnul va da rugaciune celui ce se roaga...
