Sfântul Ioan Maximovici – Predică la Naşterea Maicii Domnului
Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! (Psalmi 103, 25), exclama inca in vechime Psalmistul. Ce este, asadar, acea intelepciune (sau, pe greceste, sophia), prin care s-au facut toate? In alt psalm se spune: Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor (Psalmi 32, 6). []Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! (Psalmi 103, 25), exclama inca in vechime Psalmistul. Ce este, asadar, acea intelepciune (sau, pe greceste, sophia), prin care s-au facut toate?In alt psalm se spune: Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor (Psalmi 32, 6). Iar Sfantul Evanghelist Ioan Teologul glasuieste: La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (Ioan 1, 1-3).
Intelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvantul lui Dumnezeu, prin care toate s-au facut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei insusiri a lui Dumnezeu. Acelasi evanghelist glasuieste mai departe: i Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal (Ioan 1, 14).
Asadar, Cuvantul prin Care toate s-au facut este Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Sfintei Treimi. El se mai numeste si intelepciunea lui Dumnezeu , asa cum spune in epistola sa Sfantul Apostol Pavel: Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune, insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 22-24).
Fiul lui Dumnezeu Se numeste Cuvantul si intelepciunea lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu-Tatal pe toate le savarseste prin Fiul Sau. In acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatal ni Se vesteste prin faptele Sale si prin El [Fiul] s-a aratat in diversitatea ei intelepciunea lui Dumnezeu.
Intelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat prima oara la crearea lumii vazute si nevazute. Noi vedem acum lumea ajunsa la starea pacatoasa, dupa ce si-a pierdut bunatatea dintru inceput, dar lumea este minunata, chiar si stricata de pacat si rasfrange in ea inalta intelepciune a Creatorului.
Daca vom privi cerul, vom vedea miscarile armonioase ale luminatorilor ceresti, totul se misca dupa legi vesnice, date naturii de Ziditor, la facerea ei. Daca vom privi in jurul nostru, in fiecare planta, in fiecare animal, chiar si in oricare pietricica vom vedea intelepciunea Celui ce le-a zidit!Fiecare vietate, pana la cele mai mici insecte, este inzestrata cu toate insusirile necesare pentru supravietuirea, apararea si dezvolarea vietii sale si pentru inmultirea speciei. Fiecare corp insufletit si neinsufletit din natura este compus din particule minuscule, distribuite armonios, care alcatuiesc o zidire minunata, o tesatura gratioasa a Marelui Artist si Ziditor.
Sa ne uitam in noi insine, ce combinatie minunata si inteleapta a nevazutului cu vazutul alcatuim! Prin trupul nostru apartinand lumii zidite, noi alcatuim cea mai mestesugita zidire, in care fiecare celula isi are menirea ei.
Cu cat stiinta patrunde mai adanc in tainele naturii, cu atat devine mai evident ca natura este zidirea unei preamarete intelepciuni si cu atat mai sus se inalta ochiul mintii noastre, in cunoasterea Creatorului sau.
Despre inalta intelepciune a lui Dumnezeu marturiseste cu deosebire duhul nostru cel dupa asemanarea lui Dumnezeu, care-l inalta pe om deasupra pamantului si a marii vietii acesteia si ne da putinta sa ne impartasim chiar si in viata aceasta de puterile inaltuluiToate acestea le avem chiar si acum, in starea noastra pacatoasa, a omului cazut, supusa stricaciunii naturii. Cum a fost, dar, frumusetea si bunatatea lumii la zidirea ei!Incantat de propria frumusete, primul dintre ingeri, Luceafarul de dimineata, s-a mandrit si dorind sa se faca deopotriva cu Cel Preainalt, a cazut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a pizmuit pe omul creat si l-a ademenit sa incalce porunca lui Dumnezeu. Pacatuind Adam, cel intai zidit, o data cu el intreaga omenire s-a lipsit de slava si de cinstea ei cea dintru inceput.
Mintea omului s-a intunecat, vointa i-a slabit, simturile i s-au intinat. Omul s-a lipsit de comuniunea harica cu Dumnezeu, Izvorul vietii, si a devenit muritor.
Pierzand omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare in intreaga lume, caci urmarile pacatului s-au simtit peste tot. Intreaga lume a devenit stricacioasa si pacatoasa. Natura, incepand cu animalele, a inceput sa-i faca rau omului, iar omul, inlauntrul sau, era chinuit de despartirea de Dumnezeu.
Insa Preainteleptul Dumnezeu, inca inainte de zidirea lumii, nu numai ca a prevazut caderea omului pe care urma sa-l zideasca, dar a si hotarat dinainte cum sa-l indrepteze, inainte ca lumea sa fie zidita. In Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte randuit ca a doua Persoana a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om si va lua asupra Lui pacatele lumii, indreptand greseala lui Adam.
Nimanui nu i-a fost dezvaluit leacul pregatit pentru boala omeneasca; hotararea Sfatului Sfintei Treimi a ramas o taina pentru intreaga lume zidita. Trebuia pregatit pe pamant un adapost vrednic sa-l primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma sa Se intrupeze.
In neamul omenesc stricat de pacat trebuia gasit un vas nepangarit, in care sa Se coboare Cuvantul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate le-a zidit si cu trupul primit, sa Se salasluiasca printre oameni, El insusi devenind om.
De multe veacuri a fost nevoie ca sa se pregateasca implinirea preainteleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. i a aparut o Fecioara Curata, vrednica a deveni Maica dupa trup a Aceluia prin Care s-au facut cerul si pamantul si prin Care urmau sa se implineasca cele dinainte hotarate de Preainteleapta Treime, pentru mantuirea lumii.
Cand a venit plinirea vremii (Galateni 4, 4) si a venit sorocul ca sa Se intrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pamant, taina minunatului Sfat al Sfintei Treimi a fost dezvaluita de Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, care a fost trimis in Nazaret sa-i binevesteasca Preacuratei Fecioare Maria despre nasterea Mantuitorului lumii, ce avea sa se petreaca de la ea.
Sfatul cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se infatisa Preacuratei, vestindu-i: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare...
Intelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvantul lui Dumnezeu, prin care toate s-au facut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei insusiri a lui Dumnezeu. Acelasi evanghelist glasuieste mai departe: i Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal (Ioan 1, 14).
Asadar, Cuvantul prin Care toate s-au facut este Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Sfintei Treimi. El se mai numeste si intelepciunea lui Dumnezeu , asa cum spune in epistola sa Sfantul Apostol Pavel: Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune, insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 22-24).
Fiul lui Dumnezeu Se numeste Cuvantul si intelepciunea lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu-Tatal pe toate le savarseste prin Fiul Sau. In acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatal ni Se vesteste prin faptele Sale si prin El [Fiul] s-a aratat in diversitatea ei intelepciunea lui Dumnezeu.
Intelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat prima oara la crearea lumii vazute si nevazute. Noi vedem acum lumea ajunsa la starea pacatoasa, dupa ce si-a pierdut bunatatea dintru inceput, dar lumea este minunata, chiar si stricata de pacat si rasfrange in ea inalta intelepciune a Creatorului.
Daca vom privi cerul, vom vedea miscarile armonioase ale luminatorilor ceresti, totul se misca dupa legi vesnice, date naturii de Ziditor, la facerea ei. Daca vom privi in jurul nostru, in fiecare planta, in fiecare animal, chiar si in oricare pietricica vom vedea intelepciunea Celui ce le-a zidit!Fiecare vietate, pana la cele mai mici insecte, este inzestrata cu toate insusirile necesare pentru supravietuirea, apararea si dezvolarea vietii sale si pentru inmultirea speciei. Fiecare corp insufletit si neinsufletit din natura este compus din particule minuscule, distribuite armonios, care alcatuiesc o zidire minunata, o tesatura gratioasa a Marelui Artist si Ziditor.
Sa ne uitam in noi insine, ce combinatie minunata si inteleapta a nevazutului cu vazutul alcatuim! Prin trupul nostru apartinand lumii zidite, noi alcatuim cea mai mestesugita zidire, in care fiecare celula isi are menirea ei.
Cu cat stiinta patrunde mai adanc in tainele naturii, cu atat devine mai evident ca natura este zidirea unei preamarete intelepciuni si cu atat mai sus se inalta ochiul mintii noastre, in cunoasterea Creatorului sau.
Despre inalta intelepciune a lui Dumnezeu marturiseste cu deosebire duhul nostru cel dupa asemanarea lui Dumnezeu, care-l inalta pe om deasupra pamantului si a marii vietii acesteia si ne da putinta sa ne impartasim chiar si in viata aceasta de puterile inaltuluiToate acestea le avem chiar si acum, in starea noastra pacatoasa, a omului cazut, supusa stricaciunii naturii. Cum a fost, dar, frumusetea si bunatatea lumii la zidirea ei!Incantat de propria frumusete, primul dintre ingeri, Luceafarul de dimineata, s-a mandrit si dorind sa se faca deopotriva cu Cel Preainalt, a cazut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a pizmuit pe omul creat si l-a ademenit sa incalce porunca lui Dumnezeu. Pacatuind Adam, cel intai zidit, o data cu el intreaga omenire s-a lipsit de slava si de cinstea ei cea dintru inceput.
Mintea omului s-a intunecat, vointa i-a slabit, simturile i s-au intinat. Omul s-a lipsit de comuniunea harica cu Dumnezeu, Izvorul vietii, si a devenit muritor.
Pierzand omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare in intreaga lume, caci urmarile pacatului s-au simtit peste tot. Intreaga lume a devenit stricacioasa si pacatoasa. Natura, incepand cu animalele, a inceput sa-i faca rau omului, iar omul, inlauntrul sau, era chinuit de despartirea de Dumnezeu.
Insa Preainteleptul Dumnezeu, inca inainte de zidirea lumii, nu numai ca a prevazut caderea omului pe care urma sa-l zideasca, dar a si hotarat dinainte cum sa-l indrepteze, inainte ca lumea sa fie zidita. In Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte randuit ca a doua Persoana a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om si va lua asupra Lui pacatele lumii, indreptand greseala lui Adam.
Nimanui nu i-a fost dezvaluit leacul pregatit pentru boala omeneasca; hotararea Sfatului Sfintei Treimi a ramas o taina pentru intreaga lume zidita. Trebuia pregatit pe pamant un adapost vrednic sa-l primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma sa Se intrupeze.
In neamul omenesc stricat de pacat trebuia gasit un vas nepangarit, in care sa Se coboare Cuvantul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate le-a zidit si cu trupul primit, sa Se salasluiasca printre oameni, El insusi devenind om.
De multe veacuri a fost nevoie ca sa se pregateasca implinirea preainteleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. i a aparut o Fecioara Curata, vrednica a deveni Maica dupa trup a Aceluia prin Care s-au facut cerul si pamantul si prin Care urmau sa se implineasca cele dinainte hotarate de Preainteleapta Treime, pentru mantuirea lumii.
Cand a venit plinirea vremii (Galateni 4, 4) si a venit sorocul ca sa Se intrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pamant, taina minunatului Sfat al Sfintei Treimi a fost dezvaluita de Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, care a fost trimis in Nazaret sa-i binevesteasca Preacuratei Fecioare Maria despre nasterea Mantuitorului lumii, ce avea sa se petreaca de la ea.
Sfatul cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se infatisa Preacuratei, vestindu-i: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare...
