1. Din Pateric Doi frati care locuiau deosebi s-au intalnit odata unul cu altul. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: Vreau sa merg la Avva Zinon ca sa-i incredintez un gand . i eu vreau acelasi lucru , a zis celalalt. Au mers, deci, amandoi laolalta. Fiecare l-a luat deoparte pe Avva si si-a marturisit gandurile. []1. Din Pateric Doi frati care locuiau deosebi s-au intalnit odata unul cu altul. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: Vreau sa merg la Avva Zinon ca sa-i incredintez un gand . i eu vreau acelasi lucru , a zis celalalt. Au mers, deci, amandoi laolalta. Fiecare l-a luat deoparte pe Avva si si-a marturisit gandurile. Unul dintre ei, atunci cand marturisea, a cazut la picioarele Batranului, cerandu-i cu multe lacrimi sa se roage pentru el. Iar Batranul i-a spus: Mergi, nu te da batut, nu cleveti pe nimeni si nu fii delasator la rugaciune . Fratele a plecat si s-a tamaduit. Celalalt, insa, dupa ce si-a spus gandul Batranului, a adaugat intr-o doara si cu nepasare: Roaga-te pentru mine ; nu a cerut cu sufletul indurerat. Dupa oarecare vreme, s-a intamplat sa se intalneasca cei doi. Unul i-a spus celuilalt: Atunci cand am mers la Batran, i-ai marturisit gandul de care ziceai: Vreau sa i-l spun ? Da , a raspuns celalalt. A intrebat iar primul: Ai avut folos ca te-ai marturisit? i a raspuns fratele: Da. Cu rugaciunile Batranului, Dumnezeu m-a tamaduit . Celalalt a spus: Eu, chiar de m-am marturisit, n-am simtit tamaduire . i in ce chip l-ai rugat pe Batran? , intreba cel care se folo sise. I-am spus: Roaga-te pentru mine, ca am cutare gand . Atunci fratele i-a zis: Eu, cata vreme ma marturiseam lui, i-am udat picioarele de lacrimi, ceran du-i sa se roage pentru mine; si cu rugaciunile lui, m-a vindecat Dumnezeu . Toate acestea ni le-a istorisit Batranul, ca sa ne invete ca cel care roaga pe vreunul dintre Parinti pentru ganduri, trebuie sa o faca cu durere, din toata inima, ca si cum i-ar cere lui Dumnezeu; si atunci dobandeste [tamaduire]. Cel care se marturiseste cu nepasare sau ispitind, nu numai ca nu se foloseste, dar este si osandit.* A zis un Batran: Odata, cineva care alunecase intr-un pacat greu s-a strapuns la inima spre pocainta si a mers sa se marturiseasca unui Batran. Nu i-a spus acestuia fapta, ci numai gandul: Mi-a venit un astfel de gand. Ma mai pot mantui? Batranul acela nu avea dreapta socoteala si i-a raspuns: i-ai pierdut sufletul! Cand a auzit aceasta, fratele si-a zis: Daca tot mi-am pierdut sufletul, macar sa ma duc in lume . Plecand, asadar, s-a gandit sa treaca si pe la Avva Siluan, care era om cu multa dreapta socoteala, si sa-i marturiseasca gandul ace la. A ajuns deci la el si nu i-a spus nici acestuia fapta, ci numai gandul, asa cum facuse si cu celalalt Batran. Parintele si-a deschis gura si a inceput sa-i vorbeasca din Sfintele Scripturi, spunandu-i ca nu este osanda pentru cei care numai gan desc [raul]. Auzind fratele aceasta, a luat putere in suflet si, prinzand nadejde, i-a marturisit si fapta. Iar Batranul, cand a aflat si de fapta, i-a oblojit sufletul ca un doctor bun, [cu leacuri] din dumnezeiestile Scripturi, aratandu-i ca este pocainta pentru cei care se intorc intru cunostinta catre Dumnezeu. Dupa aceea Avva al meu a mers la acest Parinte, care i-a istorisit despre frate si i-a spus: Iata cum cel care deznadajduise si era sa plece in lume, acum este asemenea unei stele intre frati . Toate acestea le-am povestit ca sa vedem ca este nu mica primejdie sa-si infatiseze cineva gandurile unor barbati care nu au dreapta socoteala .2. A Sfantului Efrem [Sirul] Daca iti marturiseste cineva gandurile sale fii cu luare aminte, frate, ca nu cumva, in timp ce vorbeste, sa fii necajit si tu de aceleasi ganduri, mai ales daca inca iti mai este putin bolnav ochiul mintii; fiindca atunci vei fi asemenea carmaciului in mijlocul valtorii. Ci, auzind inceputul celor spuse, trebuie ca din acesta sa le pricepi si pe celelalte si astfel sa-l mangai pe cel necajit cu cele pe care le-am primit de la barbatii cei sfinti sau cu cele pe care le-am cercat noi insine. Caci nu este in voia Domnului sa cada cineva prin altul, ci El vrea ca toti sa se mantuiasca. i tu, iubite, nu-ti dezvalui oricui gandurile tale, ci [numai] celor pe care i-ai incercat de sunt duhovnicesti, neluand seama la infatisare sau la albeata parului. Fiindca multi, dupa spusa Apostolului, au infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduiesc puterea ei [1]. i Mantuitorul a zis: Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. Dupa roadele lor ii veti cunoaste[2]. Trebuie, deci, sa nu privim la infatisarea din afara, caci multe sunt vicle sugurile vrajmasului, ci sa luam aminte la cugetul fiecaruia. i de cei pe care ii gasesti ca au roadele Duhului [Sfant] nu-ti tainui gandurile, ca nu cumva gasind vrajmasul vreun colt in tine sa se cuibareasca acolo si incet-incet sa te traga spre pieire. Ia aminte, frate, ca nu cumva auzind greselile fratelui sa-l dispretuiesti in inima ta pentru ca a savarsit asemenea [fapte]. Ci mai degraba minuneaza-te de schimbarea lui si de marturisirea sa fara de rusine. Caci a infatisa greselile de bunavoie unor oameni duhovnicesti e semn de indreptare a vietii, frica de Dumnezeu, cuget smerit si credinta. Se cade, deci, mai degraba sa-l pretuiesti pentru aceasta pe frate si sa-l mangai cu toata smerenia, asa cum e scris, luand seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita[3]. Caci zice Dumnezeu prin proorocul Iezechiel: i tu, fiul omului, spune fiilor poporului tau: Dreptatea dreptului nu-l va scapa in ziua cand va cadea in inselaciune si nelegiuirea nelegiuitului nu-i va face rau acestuia in ziua cand se va intoarce de la nelegiuirea sa[4].3. A lui Avva Isaia Daca intrebi pe un Batran despre vreun gand si stii ca e de incredere sa pazeasca cuvantul tau, dezgoleste-ti in chip slobod gandul inaintea lui. Daca, insa, iti vorbesc unii despre ganduri care te lupta si pe tine, sa nu vrei sa-i asculti, ca sa nu-ti vina razboi. Daca vreun frate are incredere in tine si iti marturiseste greseala lui, sa nu spui nimanui despre aceasta, caci iti va fi spre moarte. Daca intrebi pe Batrani despre gandurile tale, nu intreba dupa ce ai savarsit fapta, ci spune ce te lupta in clipa de fata. i nu fii fatarnic, zicand altele in locul celor adevarate sau ca savarsite de altcineva. Ci graieste adevarul si pregateste-te sa faci ceea ce ti se spune. Altminteri, iti bati joc de tine si nu de Batranii pe care ii intrebi. Atunci cand intrebi pe Batrani despre razboiul tau, sa nu asculti mai mult de gandurile ce graiesc inlauntrul tau decat de Batrani, ci mai intai roaga-te lui Dumnezeu, zicand: Fa mila cu mine si ce voiesti, da-le Parintilor sa-mi spuna . Iar ceea ce iti spun Parintii fa cu credinta si te va odihni Dumnezeu. Daca esti neputincios in patimi,...