„Un mic regulament pentru cei care au intrat şi cei care vor să intre în Oastea Domnului…
prima forma a unor indrumari pe care, mai tarziu, Parintele Iosif le-a prescurtat si precizat mai bine in cartea Ce este Oastea Domnului? ... Dar duhul lor a ramas acelasi. Iata-le: In Lumina Satelor nr. 45, din 31 oct. 1926, se scrie: Un mic regulament pentru cei care au intrat si cei care vor sa intre []prima forma a unor indrumari pe care, mai tarziu, Parintele Iosif le-a prescurtat si precizat mai bine in cartea Ce este Oastea Domnului? ... Dar duhul lor a ramas acelasi.
Iata-le:In Lumina Satelor nr. 45, din 31 oct. 1926, se scrie:Un mic regulament pentru cei care au intrat si cei care vor sa intre in Oastea Domnului inem sa spunem indata ca Oastea Domnului nu este o insirare de reguli si regulamente lungi despre tot ce trebuie sa faca si sa nu faca cei care au intrat si cei care vor sa intre in Oaste.
In deosebire de acestea, noi punem tot apasul pe adancirea vietii duhovnicesti, pe adancirea in Evanghelie, pe intarirea si cresterea neincetata in harul lui Dumnezeu, pe dospirea vietii cu aluatul Evangheliei, pe o aratura mai adanca in pamantul inimii noastre. Fara de acestea, toate regulamentele si poruncile sunt sarcini grele de purtat (Luca 11, 46); sunt numai spalarea pe dinafara a blidelor (Luca 11, 39); sunt litera care omoara pentru ca lipseste din ea Duhul care face viu si da omului dar si putere sa iasa din pacate (II Cor. 8, 10). Cea mai slaba predica este aceea care intruna tot spune: Fa ceea si fa ceea si nu face ceea si ceea Cei mai multi oameni cunosc raul, dar n-au putere sa faca binele. De aceasta putere avem lipsa.
Vom da si noi anumite reguli si regulamente, dar ne vom stradui ca acestea sa fie insotite si de Duhul care sa le dea putere In cartea despre Oastea Domnului, ce se afla sub tipar, scrie despre aceste lucruri, dar le redam si aici mai pe scurt ca cerinte si reguli ce se cer de la toti cei care au intrat si de la cei care vor sa intre in Oastea Domnului.1. Cel dintai paragraf, cea dintai cerinta pentru un ostas din Oastea Domnului o vom spune in legatura cu o asemanare: Cand cineva este recrutat si pleaca la armata, el o rupe dintr-o data cu traiul pe care l-a avut inainte. Indata ce intra in armata, el incepe o altfel de viata, un altfel de trai. Incepe un fel nou de a trai, o noua viata. Aceasta este cea dintai cerinta si pentru cei din Oastea Domnului. Cand intri in Oastea Domnului trebuie sa te nasti din nou, sa o rupi dintr-o data cu felul vechi de trai pe care l-ai avut, trebuie sa incepi o viata noua, schimbata Sa o rupi dintr-o data cu duhul acestei lumi si cu pacatele ei. Vazut-ati feciorii cand se duc la armata cum isi iau ramas bun si se despart de fetele din sat? Asa si cei care intra in Oastea Domnului trebuie sa se desparta pe totdeauna de cele sapte fete ale diavolului: trufia, desfranarea, pizma, lacomia (intre care e si betia), mania, zgarcenia, leneaO intrare in Oastea Domnului fara nasterea din nou, fara schimbarea vietii n-ajunge nimic. Nasterea din nou este schimbarea cea mare, ce l-a ajuns pe Saul pe drumul Damascului si din Saul l-a facut Pavel; din prigonitor, apostol. Aceasta este schimbarea cea mare ce trebuie sa dea si celor care intra in Oastea Domnului alta inima si alta simtire, alti ochi si alta vedere, alta gura si alte vorbe, alte picioare si alte umblari.
Aceasta este schimbarea cea mare pe care o cerea Mantuitorul lui Nicodim, spunandu-i ca trebuie sa se nasca din nou (Ioan 3, 4), sa inceapa o viata noua. Insa aceasta schimbare a vietii, aceasta renastere sufleteasca, o poti face numai cu dar de sus, cu darul si puterea Duhului Sfant. Cand cineva se hotaraste sa intre in Oastea Domnului, el face numai inceputul. Peste acest inceput trebuie sa se pogoare darul si puterea Duhului Sfant, iar acest dar se pogoara numai daca omul staruie in hotararea luata si ingenuncheaza cu ea mereu la picioarele Crucii, pentru a fi sigilata si intarita cu Sangele Mantuitorului.
Aceasta este cea dintai cerinta a celor care intra in Oastea Domnului. E cea mai grea, dar si cea mai ducatoare la izbanzi, pentru cei care trec cu bine printr-insa.2. A doua cerinta pentru cei din Oastea Domnului o scoatem din asemanarea de mai sus. Cand a intrat cineva in armata tarii, lucrul ce i se cere mai intai este: ascultare si supunere neconditionata. Acelasi lucru se cere si pentru cei intrati in Oastea Domnului: ascultarea si supunerea intru toate fata de Dumnezeu. Cel intrat in armata nu mai este stapan peste voile si umblarile lui. El sta intru toate sub ascultarea si ordinele mai-marilor sai. Asa si cel intrat in Oastea Domnului, din clipa cand a intrat in Oaste, nu-si mai porunceste el peste voile si umblarile lui, ci DomnulNu puteti sluji la doi domni: si lui Dumnezeu si lui Mamona a zis Mantuitorul (Luca 16, 13). Cel care intra in Oastea Domnului trebuie sa slujeasca numai Domnului altfel, intrarea lui in Oaste n-ajunge nimic. Nimeni, slujind ca ostas, nu se incurca cu lucruri lumesti, daca vrea sa placa Celui ce l-a scris la Oaste (II Tim. 2, 4).
Sa luam pilda de ascultare de la Mantuitorul. Intreaga viata a Mantuitorului a fost o viata de ascultare fata de Tatal Sau, de o ascultare pana la moarte de cruce (cf. Fil. 2, 8). Peste aceasta ascultare se pogoara darul si harul Duhului Sfant. Cand traiesti o astfel de ascultare, de supunere si de incredere in Domnul, viata ta ajunge sub darul si carmuirea Duhului Sfant.3. A treia cerinta a celor care intra in Oastea Domnului o scoatem tot din asemanarea de mai sus. Cel care intra in armata se apuca indata de mestesugul armatei. Incepe mai intai sa invete diferitele miscari mai mici si mai usoare. Invata apoi sa cunoasca diferitele arme cu tainele si puterea lor. In fiecare zi face deprindere, exercitiu. Pe urma, dupa ce a invatat miscarile si armele, invata tainele apararii si atacurilor fata de vrajmasi.
Aceste lucruri se cer in inteles sufletesc si de la cei care intra in Oastea Domnului. Indata ce intra cineva in Oastea Domnului, trebuie sa se apuce de mestesugul de a se face un bun ostas al lui Hristos. Va incepe intai cu lucruri mai usoare, ca sa poata apoi creste zi de zi in darul lui Dumnezeu .
Va face in fiecare zi exercitiul rugaciunii.
Va cerceta Biserica, folosind Sfintele Taine pe care le administreaza.
Va citi zilnic Biblia fiecare ostas sa-si aiba Biblia sa ca pe o arma puternica. i nu numai sa o aiba, ci sa invete tainele ei, citind-o regulat si cu credinta.
Va folosi tot ceea ce ii poate fi de ajutor si intarire sufleteasca in lupta ce are sa o duca pentru mantuirea lui si pentru a altora (carti, foi religioase etc).
Mai sunt si alte cerinte pe care le vom aminti mai pe larg in cartea Ce este Oastea Domnului , ce va apare in curand. Vom mai aminti aici, numai pe scurt, ca un ostas al Domnului trebuie sa fie activ. Sa fie in neincetata lupta contra atacurilor vrajmasului-diavol. Sa lupte neincetat pentru latirea Imparatiei lui Dumnezeu, sa lupte si pentru atragerea altora in fronturile mantuirii sufletesti. Daca cei ce traiesc o viata ostaseasca zice Sf. Ioan Gura de Aur se duc indata unde-i cheama trambita razboiului, cu atat mai mult trebuie sa ne pregatim si noi, care suntem ostasi ai lui Hristos, de a face front in fata pacatului . Omilia V, EvreiDupa ce ai intrat in Oastea Domnului trebuie sa-ti dai seama ca ai declarat razboi diavolului si esti in razboi cu patimile si poftele acestei lumi. Ca un ostas viteaz, trebuie sa fii intruna inarmat, treaz, intelept, hotarat, curajos, vesnic asteptand pe vrajmasul. De cate ori te cheama trambita privegherii, iute te pregateste de lupta si te arunca cu tot curajul impotriva raului, rupe sirul vrajmasului, taie puternic fata...
Iata-le:In Lumina Satelor nr. 45, din 31 oct. 1926, se scrie:Un mic regulament pentru cei care au intrat si cei care vor sa intre in Oastea Domnului inem sa spunem indata ca Oastea Domnului nu este o insirare de reguli si regulamente lungi despre tot ce trebuie sa faca si sa nu faca cei care au intrat si cei care vor sa intre in Oaste.
In deosebire de acestea, noi punem tot apasul pe adancirea vietii duhovnicesti, pe adancirea in Evanghelie, pe intarirea si cresterea neincetata in harul lui Dumnezeu, pe dospirea vietii cu aluatul Evangheliei, pe o aratura mai adanca in pamantul inimii noastre. Fara de acestea, toate regulamentele si poruncile sunt sarcini grele de purtat (Luca 11, 46); sunt numai spalarea pe dinafara a blidelor (Luca 11, 39); sunt litera care omoara pentru ca lipseste din ea Duhul care face viu si da omului dar si putere sa iasa din pacate (II Cor. 8, 10). Cea mai slaba predica este aceea care intruna tot spune: Fa ceea si fa ceea si nu face ceea si ceea Cei mai multi oameni cunosc raul, dar n-au putere sa faca binele. De aceasta putere avem lipsa.
Vom da si noi anumite reguli si regulamente, dar ne vom stradui ca acestea sa fie insotite si de Duhul care sa le dea putere In cartea despre Oastea Domnului, ce se afla sub tipar, scrie despre aceste lucruri, dar le redam si aici mai pe scurt ca cerinte si reguli ce se cer de la toti cei care au intrat si de la cei care vor sa intre in Oastea Domnului.1. Cel dintai paragraf, cea dintai cerinta pentru un ostas din Oastea Domnului o vom spune in legatura cu o asemanare: Cand cineva este recrutat si pleaca la armata, el o rupe dintr-o data cu traiul pe care l-a avut inainte. Indata ce intra in armata, el incepe o altfel de viata, un altfel de trai. Incepe un fel nou de a trai, o noua viata. Aceasta este cea dintai cerinta si pentru cei din Oastea Domnului. Cand intri in Oastea Domnului trebuie sa te nasti din nou, sa o rupi dintr-o data cu felul vechi de trai pe care l-ai avut, trebuie sa incepi o viata noua, schimbata Sa o rupi dintr-o data cu duhul acestei lumi si cu pacatele ei. Vazut-ati feciorii cand se duc la armata cum isi iau ramas bun si se despart de fetele din sat? Asa si cei care intra in Oastea Domnului trebuie sa se desparta pe totdeauna de cele sapte fete ale diavolului: trufia, desfranarea, pizma, lacomia (intre care e si betia), mania, zgarcenia, leneaO intrare in Oastea Domnului fara nasterea din nou, fara schimbarea vietii n-ajunge nimic. Nasterea din nou este schimbarea cea mare, ce l-a ajuns pe Saul pe drumul Damascului si din Saul l-a facut Pavel; din prigonitor, apostol. Aceasta este schimbarea cea mare ce trebuie sa dea si celor care intra in Oastea Domnului alta inima si alta simtire, alti ochi si alta vedere, alta gura si alte vorbe, alte picioare si alte umblari.
Aceasta este schimbarea cea mare pe care o cerea Mantuitorul lui Nicodim, spunandu-i ca trebuie sa se nasca din nou (Ioan 3, 4), sa inceapa o viata noua. Insa aceasta schimbare a vietii, aceasta renastere sufleteasca, o poti face numai cu dar de sus, cu darul si puterea Duhului Sfant. Cand cineva se hotaraste sa intre in Oastea Domnului, el face numai inceputul. Peste acest inceput trebuie sa se pogoare darul si puterea Duhului Sfant, iar acest dar se pogoara numai daca omul staruie in hotararea luata si ingenuncheaza cu ea mereu la picioarele Crucii, pentru a fi sigilata si intarita cu Sangele Mantuitorului.
Aceasta este cea dintai cerinta a celor care intra in Oastea Domnului. E cea mai grea, dar si cea mai ducatoare la izbanzi, pentru cei care trec cu bine printr-insa.2. A doua cerinta pentru cei din Oastea Domnului o scoatem din asemanarea de mai sus. Cand a intrat cineva in armata tarii, lucrul ce i se cere mai intai este: ascultare si supunere neconditionata. Acelasi lucru se cere si pentru cei intrati in Oastea Domnului: ascultarea si supunerea intru toate fata de Dumnezeu. Cel intrat in armata nu mai este stapan peste voile si umblarile lui. El sta intru toate sub ascultarea si ordinele mai-marilor sai. Asa si cel intrat in Oastea Domnului, din clipa cand a intrat in Oaste, nu-si mai porunceste el peste voile si umblarile lui, ci DomnulNu puteti sluji la doi domni: si lui Dumnezeu si lui Mamona a zis Mantuitorul (Luca 16, 13). Cel care intra in Oastea Domnului trebuie sa slujeasca numai Domnului altfel, intrarea lui in Oaste n-ajunge nimic. Nimeni, slujind ca ostas, nu se incurca cu lucruri lumesti, daca vrea sa placa Celui ce l-a scris la Oaste (II Tim. 2, 4).
Sa luam pilda de ascultare de la Mantuitorul. Intreaga viata a Mantuitorului a fost o viata de ascultare fata de Tatal Sau, de o ascultare pana la moarte de cruce (cf. Fil. 2, 8). Peste aceasta ascultare se pogoara darul si harul Duhului Sfant. Cand traiesti o astfel de ascultare, de supunere si de incredere in Domnul, viata ta ajunge sub darul si carmuirea Duhului Sfant.3. A treia cerinta a celor care intra in Oastea Domnului o scoatem tot din asemanarea de mai sus. Cel care intra in armata se apuca indata de mestesugul armatei. Incepe mai intai sa invete diferitele miscari mai mici si mai usoare. Invata apoi sa cunoasca diferitele arme cu tainele si puterea lor. In fiecare zi face deprindere, exercitiu. Pe urma, dupa ce a invatat miscarile si armele, invata tainele apararii si atacurilor fata de vrajmasi.
Aceste lucruri se cer in inteles sufletesc si de la cei care intra in Oastea Domnului. Indata ce intra cineva in Oastea Domnului, trebuie sa se apuce de mestesugul de a se face un bun ostas al lui Hristos. Va incepe intai cu lucruri mai usoare, ca sa poata apoi creste zi de zi in darul lui Dumnezeu .
Va face in fiecare zi exercitiul rugaciunii.
Va cerceta Biserica, folosind Sfintele Taine pe care le administreaza.
Va citi zilnic Biblia fiecare ostas sa-si aiba Biblia sa ca pe o arma puternica. i nu numai sa o aiba, ci sa invete tainele ei, citind-o regulat si cu credinta.
Va folosi tot ceea ce ii poate fi de ajutor si intarire sufleteasca in lupta ce are sa o duca pentru mantuirea lui si pentru a altora (carti, foi religioase etc).
Mai sunt si alte cerinte pe care le vom aminti mai pe larg in cartea Ce este Oastea Domnului , ce va apare in curand. Vom mai aminti aici, numai pe scurt, ca un ostas al Domnului trebuie sa fie activ. Sa fie in neincetata lupta contra atacurilor vrajmasului-diavol. Sa lupte neincetat pentru latirea Imparatiei lui Dumnezeu, sa lupte si pentru atragerea altora in fronturile mantuirii sufletesti. Daca cei ce traiesc o viata ostaseasca zice Sf. Ioan Gura de Aur se duc indata unde-i cheama trambita razboiului, cu atat mai mult trebuie sa ne pregatim si noi, care suntem ostasi ai lui Hristos, de a face front in fata pacatului . Omilia V, EvreiDupa ce ai intrat in Oastea Domnului trebuie sa-ti dai seama ca ai declarat razboi diavolului si esti in razboi cu patimile si poftele acestei lumi. Ca un ostas viteaz, trebuie sa fii intruna inarmat, treaz, intelept, hotarat, curajos, vesnic asteptand pe vrajmasul. De cate ori te cheama trambita privegherii, iute te pregateste de lupta si te arunca cu tot curajul impotriva raului, rupe sirul vrajmasului, taie puternic fata...
