De ce aprindem lumanarea de ceara. Lumanarea aprinsa in mana celui care moare inchipuieste pe Hristos si Evanghelia, calauza sufletului la viata cea vesnica (cf. In 8, 12; I Cor 4, 4-6). Cel ce moare trebuie sa tina lumina aprinsa in mana lui, ca sa arate si in afara ca Hristos si Evanghelia ii lumineaza []De ce aprindem lumanarea de ceara. Lumanarea aprinsa in mana celui care moare inchipuieste pe Hristos si Evanghelia, calauza sufletului la viata cea vesnica (cf. In 8, 12; I Cor 4, 4-6). Cel ce moare trebuie sa tina lumina aprinsa in mana lui, ca sa arate si in afara ca Hristos si Evanghelia ii lumineaza calea, calauzindu-i sufletul in viata cea fara de sfarsit. De aceea, mortul, inainte ca sa moara, trebuie sa cunoasca lumina adevaratei vieti prin Hristos-Domnul si Evanghelia Sa nemuritoare, sa aiba lumina vietii vesnice in launtrul lui, ca s-o poata dovedi si in afara cand moare, tinand cu vrednicie lumanarea aprinsa. i daca e nevrednic s-o tina aprinsa, cineva se face vinovat. Sa ne intrebam fiecare: Nu cumva sunt eu?Iata de ce Hristos si Evanghelia trebuie date lumii, ca oamenii sa vada si sa cunoasca lumina adevaratei vieti, de ce lumina lui Hristos, cand se aprinde in viata cuiva, nu se ascunde sub obroc, de ce picioarele trebuie sa alerge in cautarea celor pierduti, ca sa li se deschida ochii, sa-L slaveasca pe Hristos ca Domn si sa fie vii intru El.
Lumanarea aprinsa ne mai aminteste de candelele aprinse ale fecioarelor intelepte, care, avand untdelemn in candele nu li s-au stins, si au intrat in odaia de nunta a Mirelui Ceresc (cf. Mt 25, 1-7). Intrarea in odaia de nunta a Mirelui Ceresc este conditionata de urmatoarele doua mari realizari in viata:a avea plinatatea Duhului Sfant (cf. Ef 5, 18; Lc 21, 34);clipa mortii sa ne gaseasca veghind (cf. Ef 5, 8; I Tes 5, 8).
Trupurile mortilor se spala cu apa curata dupa pilda celor dintai crestini (cf. Fapte 9, 37), ca sa ne aminteasca de apa Sfantului Botez, care ne-a sfintit in Duhul Sfant si pecetluit prin Mrungere. Apoi se imbraca in haine curate, daca se poate noi, care inchipuie vesmantul nestricaciunii in care ne vom imbraca in ziua cand va judeca Dumnezeu (cf. I Cor 15, 42-44).
Prin asezarea mortului in sicriu, aratam grija de a ocroti trupul pana la putrezire de greutatea pamantului si totodata inchipuieste odihna lui sub acoperamantului Celui Preainalt (cf. Ps 90, 1).
Panza alba sau obrazarul inchipuieste acoperamantul lui Hristos. Crucea sau icoana pe pieptul mortului arata ca crestinul isi da duhul sau in mainile lui Hristos si ii este arma si scut impotriva ingerilor rai. Asezarea mortului cu fata spre rasarit, ca si la Sfantul Botez, arata ca...