În Oaste avem şi dezertori Iată pe ostaşul care, „la vreme de ispită“, se clatină!

TO I CEI CARE INTRA IN OASTE vor avea multe de suferit ( VIII ) Ca orisice armata, Oastea Domnului isi are si ea dezertorii ei, adica acei care au parasit frontul luptei sufletesti in care fagaduisera ca intra. Au parasit acest front si s-au dat prizonieri diavolului, adica s-au intors iar in mocirla faradelegilor din []TO I CEI CARE INTRA IN OASTE vor avea multe de suferit ( VIII )Ca orisice armata, Oastea Domnului isi are si ea dezertorii ei, adica acei care au parasit frontul luptei sufletesti in care fagaduisera ca intra. Au parasit acest front si s-au dat prizonieri diavolului, adica s-au intors iar in mocirla faradelegilor din care iesisera. Au cazut pe campul de lupta al mantuirii sufletesti, infranti de patimi si ispite. Aceasta dezertare incepe cu o clatinare. In fata ispitelor, unii incep a se clatina. O lege a razboaielor aceasta este: Orice pozitie cucerita trebuie intarita si aparata, caci, dupa cuprinderea ei, urmeaza contraatacul vrajmasului. Asa e si in lupta mantuirii sufletesti. Cei ce nu se intaresc mereu cu priveghere si rugaciune, cei ce stau pe loc si nu inainteaza mereu in lupta mantuirii, sunt in chipul de ala-turi. Inima lor e ca o cetate biruita de ispitele Sa-tanei. O! ce lucru grozav este un ostas al Domnului care se clatina si cade! Un astfel de ostas da dovada ca n-a fost un aluat dospit pentru slujba Domnului, n-a trecut cu adevarat prin nasterea din nou, caci oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea si cel rau nu-l poate atinge (I Ioan 5, 4). Iata, alaturi, chipul...