Tânărul cel bogat
Sfanta Evanghelie, pe care o ascultam in aceasta Duminica, ne spune ca Mantuitorul plecase din Iudeea si se afla in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan (Matei XIX, 1). In preajma Lui, multime de barbati, femei, copii. Le vindeca bolnavii, le raspunde la intrebari. Atunci, fariseii Il ispitesc, zicandu-I: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia []Sfanta Evanghelie, pe care o ascultam in aceasta Duminica, ne spune ca Mantuitorul plecase din Iudeea si se afla in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan (Matei XIX, 1).
In preajma Lui, multime de barbati, femei, copii. Le vindeca bolnavii, le raspunde la intrebari. Atunci, fariseii Il ispitesc, zicandu-I: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina? Raspunzand, Domnul a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? i a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. i adauga Mantuitorul: Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta. (Matei XIX, 4-6) Mantuitorul arata astfel chipul divin al unitatii sotului si sotiei adancind taina si zicand: nu mai sunt doi, ci un trup (vs.6). La intampinarea fariseilor ca, totusi, Moise a poruncit sa-i dea sotiei carte de despartire si sa o lase (vs.7, cf. Deuteronom XXIV, 1), Mantuitorul da acest raspuns intemeietor: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter (Matei XIX, 8-9). Unitatea sot-sotie este asadar indisolubila, de nedesfacut, purtand pecetea unitatii divine.
Ascultand un asemenea cuvant, luminos si datator de mangaiere, femeile, mamele de fata isi aduc copiii la Iisus sa-i binecuvanteze. Insasi prezenta copiilor era pentru toti dovada unitatii harice dintre sot si sotie. In copil se adevereste taria neclintita a cuvantului dumnezeiesc: ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta. (Matei XIX, 6) Poti imparti orice in caz de divort, numai copilul nu poate fi impartit; din aceasta unitate sfanta nu se mai poate smulge nici tatal, nici mama. In rodul lor, cei doi raman una pe veci si despartirea poarta judecata si osanda vesnica. Acum, copiii se grabeau spre Domnul. Ucenicii ii cearta. Iisus insa le spune: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor. i punandu- i mainile peste ei, S-a dus de acolo (Matei XIX, 13-15). Prezenta lui Iisus atragea, indeosebi pe cei nevinovati. Nu-i silea. Nevinovatia Lui chema nevinovatia lor si nevinovatia lor ii mana spre Izvorul ei.
Cu aceasta am ajuns la cuvantul Sfintei Evanghelii de astazi: i, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei XIX, 16). Dupa mame, copii, vine si un tanar. Martor la cele petrecute, tanarul este sincer framantat de intrebarile esentiale ale vietii pe care si le pune sufletul omenesc, mai ales la aceasta varsta. Sfantul Evanghelist Marcu arata ca el alergand la Iisus, a si ingenuncheat inaintea Lui. Raspunsul Mantuitorului, insa, uimeste: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu (Matei XIX, 17). Nu era Mantuitorul bun? Tocmai El, de Care fuge raul chiar si la pomenirea numelui Lui? El, Care daruieste sanatate bolnavilor, paine celor flamanzi, viata celor care au si murit. Doar El este singurul indreptatit sa intrebe: Cine poate gasi pacat in Mine? (Ioan VIII, 46). Dar, talcul raspunsului Sau se afla mult mai adanc. Tanarul cauta acest raspuns esential de la Iisus, ca de la un invatator oarecare. Domnul, insa, ii descopera si ne descopera ca Bun si Izvorul binelui este Unul Dumnezeu. Oamenii au incercat de atatea ori in istorie, de la ispita lui Lucifer din Eden, prin gustarea din pomul cunostintei binelui si raului (Facerea III, 6) sa decida ei si sa se instituie drept factori hotaratori ai binelui si raului . Urmarea a fost faramitarea unitatii umane si moartea. De aceea, cand Mantuitorul spune: Bun este numai Unul Dumnezeu (Matei XIX, 17), ne arata ca viata nu este cu putinta decat in comuniunea cereasca cu Izvorul vietii, cu Cel absolut bun si Unul. Cat de adevarata este spusa celor...
In preajma Lui, multime de barbati, femei, copii. Le vindeca bolnavii, le raspunde la intrebari. Atunci, fariseii Il ispitesc, zicandu-I: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina? Raspunzand, Domnul a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? i a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. i adauga Mantuitorul: Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta. (Matei XIX, 4-6) Mantuitorul arata astfel chipul divin al unitatii sotului si sotiei adancind taina si zicand: nu mai sunt doi, ci un trup (vs.6). La intampinarea fariseilor ca, totusi, Moise a poruncit sa-i dea sotiei carte de despartire si sa o lase (vs.7, cf. Deuteronom XXIV, 1), Mantuitorul da acest raspuns intemeietor: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter (Matei XIX, 8-9). Unitatea sot-sotie este asadar indisolubila, de nedesfacut, purtand pecetea unitatii divine.
Ascultand un asemenea cuvant, luminos si datator de mangaiere, femeile, mamele de fata isi aduc copiii la Iisus sa-i binecuvanteze. Insasi prezenta copiilor era pentru toti dovada unitatii harice dintre sot si sotie. In copil se adevereste taria neclintita a cuvantului dumnezeiesc: ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta. (Matei XIX, 6) Poti imparti orice in caz de divort, numai copilul nu poate fi impartit; din aceasta unitate sfanta nu se mai poate smulge nici tatal, nici mama. In rodul lor, cei doi raman una pe veci si despartirea poarta judecata si osanda vesnica. Acum, copiii se grabeau spre Domnul. Ucenicii ii cearta. Iisus insa le spune: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor. i punandu- i mainile peste ei, S-a dus de acolo (Matei XIX, 13-15). Prezenta lui Iisus atragea, indeosebi pe cei nevinovati. Nu-i silea. Nevinovatia Lui chema nevinovatia lor si nevinovatia lor ii mana spre Izvorul ei.
Cu aceasta am ajuns la cuvantul Sfintei Evanghelii de astazi: i, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei XIX, 16). Dupa mame, copii, vine si un tanar. Martor la cele petrecute, tanarul este sincer framantat de intrebarile esentiale ale vietii pe care si le pune sufletul omenesc, mai ales la aceasta varsta. Sfantul Evanghelist Marcu arata ca el alergand la Iisus, a si ingenuncheat inaintea Lui. Raspunsul Mantuitorului, insa, uimeste: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu (Matei XIX, 17). Nu era Mantuitorul bun? Tocmai El, de Care fuge raul chiar si la pomenirea numelui Lui? El, Care daruieste sanatate bolnavilor, paine celor flamanzi, viata celor care au si murit. Doar El este singurul indreptatit sa intrebe: Cine poate gasi pacat in Mine? (Ioan VIII, 46). Dar, talcul raspunsului Sau se afla mult mai adanc. Tanarul cauta acest raspuns esential de la Iisus, ca de la un invatator oarecare. Domnul, insa, ii descopera si ne descopera ca Bun si Izvorul binelui este Unul Dumnezeu. Oamenii au incercat de atatea ori in istorie, de la ispita lui Lucifer din Eden, prin gustarea din pomul cunostintei binelui si raului (Facerea III, 6) sa decida ei si sa se instituie drept factori hotaratori ai binelui si raului . Urmarea a fost faramitarea unitatii umane si moartea. De aceea, cand Mantuitorul spune: Bun este numai Unul Dumnezeu (Matei XIX, 17), ne arata ca viata nu este cu putinta decat in comuniunea cereasca cu Izvorul vietii, cu Cel absolut bun si Unul. Cat de adevarata este spusa celor...
