„Nu mai este suficient să fii bun sau foarte bun. Trebuie să fii neapărat excelent“
Interviu cu I. P. S. Bartolomeu Anania I. P. S. Sa Bartolomeu Anania este arhiereul in care fratii ostasi au avut intotdeauna sprijin si imbarbatare. In repetate randuri, vocea sa parinteasca, puternica si impunatoare s-a facut auzita cu folos pentru mersul inainte al Lucrarii Oastei Domnului. Sunt un sprijinitor al Oastei Domnului si, in []Interviu cu I. P. S. Bartolomeu AnaniaI. P. S. Sa Bartolomeu Anania este arhiereul in care fratii ostasi au avut intotdeauna sprijin si imbarbatare. In repetate randuri, vocea sa parinteasca, puternica si impunatoare s-a facut auzita cu folos pentru mersul inainte al Lucrarii Oastei Domnului. Sunt un sprijinitor al Oastei Domnului si, in sensul crestin al cuvantului, sunt mandru ca am intervenit de mai multe ori in favoarea eiI. P. S. Parinte, ce ne puteti spune, din inalta treapta a slujirii arhieresti, despre Miscarea duhovniceasca a Oastei Domnului ?Eu am cunoscut Oastea Domnului nu atat ca organizatie, ci mai mult prin intermediul unor oameni reprezentativi. Eram proaspat intrat in Patriarhie, in toamna anului 1948, deci se instalase regimul comunist. Nu stiu daca la acea vreme Oastea Domnului era sau nu formal interzisa, dar stiu ca l-am cunoscut la Bucuresti pe Lascarov Moldovanu, care a fost un mare intelectual si un mare animator al Oastei Domnului si care, cu ingaduinta Patriarhului Iustinian, mergea in Biserica Sf. Spiridon si vorbea credinciosilor la anumite ore, in afara spatiului liturgic. Asa am luat cunostinta, mai mult, cu Oastea Domnului. Inainte de a o cunoaste din literatura si din marturii directe.
Am stat in inchisoare cu oameni care faceau parte din Oastea Domnului si care, realmente, sufereau pentru credinta. Nu le mai tin minte numele. In inchisoare, de multe ori, stai doar cateva ceasuri cu cineva intr-o celula si se fac schimbarile.
Sunteti unul dintre sprijinitorii constanti ai Oastei Domnului. De unde pana unde, I. P. S. Parinte aceasta simpatie, uneori chiar partizanat cu Oastea?In ceea ce ma priveste, sigur ca sunt un sprijinitor al Oastei Domnului si, in sensul crestin al cuvantului, sunt mandru ca am intervenit de mai multe ori in favoarea ei. Pentru ca Oastea Domnului a fost si se gaseste inca sub semnele unor controverse din partea unora care n-o inteleg suficient. Care mai mult se tem de ea decat sa o iubeasca. Asa incat si in Sf. Sinod am pledat pentru ca Oastea Domnului sa functioneze sub umbrela ocrotitoare, sub binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane.
De asemenea, am intervenit ca saptamanalul Iisus Biruitorul sa poata aparea cu binecuvantarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Totodata, am incurajat si activitatea parintelui Vasile Mihoc, admirabilul profesor de Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Sibiu. i care este, intr-un fel, duhovnicul si indrumatorul Oastea Domnului.
Am cunoscut pe conducatorii Oastei Domnului la cateva sedinte pe care le-am avut, in special cand s-a ivit grupul dizident al lui Suciu, si am intervenit puternic sa despartim apele. Pentru ca, la un moment dat, din cauza grupului Suciu, incepuse sa se creeze o stare de confuzie. i eu am fost intotdeauna de principiul ca un dialog real intre doua sau mai multe entitati se face numai pe baza unor identitati precise, bine definite.
Asa incat, din oficiu si raspunderea pe care o am, incurajez activitatea fratilor ostasi, sunt in legatura permanenta cu ei, ii vad si in timpul anului, nu numai cand vin cu gramada sa ma colinde de Craciun vin cate 120 140 si imi face foarte-foarte mare placere sa ii vad. Oameni linistiti, cumsecade, si care isi propun, prin liber consimtamant, sa duca o viata crestina mai elevata, mai controlata, si deci, calauzitoare catre mantuire.
Nu numai mandria trebuie sa ne fie straina, dar chiar suficienta de sineTocmai ma pregateam sa va intreb care este cartea de identitate a unui ostas sau daca exista vreo diferenta intre ostasul Domnului si neostas?Acuma ce se intampla Sigur ca trebuie sa fim foarte atenti. Eu i-am indemnat intotdeauna pe ostasi sa nu capete constiinta de sine ca sunt mai buni decat alti crestini, pentru ca se contravine principiului. i noi de-abia am trecut de Duminica vamesului si a fariseului. Care va sa zica, nu numai mandria trebuie sa ne fie straina, dar chiar suficienta de sine. Pana si sfantul are o anumita neliniste. i chiar in predica mea de alaltaieri din catedrala (din 24. 02. 2008, data inverviului, Duminica Vamesului si a Fariseului, n. n.) am subliniat acest lucru. Fariseul era un om linistit, pentru ca ajunsese la suficienta de sine, incat credea ca ceea ce face el si care nu erau decat obligatiile prevazute de lege sunt de ajuns pentru ai asigura linistea sufleteasca. El nu mintea, era corect in ceea ce spunea, dar avea suficienta aceea de sine care il facea linistit. Pe cata vreme vamesul era un suflet mai mult decat nelinistit. Era zbuciumat. i atunci sigur ca putem raspunde la o intrebare: bine, noi am auzit despre isihasm si despre isihasti. Or, isihia inseamna liniste. i atunci, nu este isihia un indemn la liniste? i am spus: nu! Isihia inseamna linistea de a te sti nelinistit.
Ce ii spune si ii cere Oastei Domnului societatea aceasta rulanta, cu sinuciderea la purtator, in care traim? Sau cum ar trebui Oastea Domnului sa se adapteze noilor imperative?Bine, eu nu cred ca Oastea Domnului este mai conservatoare decat Biserica insasi. Dar Biserica,...
Am stat in inchisoare cu oameni care faceau parte din Oastea Domnului si care, realmente, sufereau pentru credinta. Nu le mai tin minte numele. In inchisoare, de multe ori, stai doar cateva ceasuri cu cineva intr-o celula si se fac schimbarile.
Sunteti unul dintre sprijinitorii constanti ai Oastei Domnului. De unde pana unde, I. P. S. Parinte aceasta simpatie, uneori chiar partizanat cu Oastea?In ceea ce ma priveste, sigur ca sunt un sprijinitor al Oastei Domnului si, in sensul crestin al cuvantului, sunt mandru ca am intervenit de mai multe ori in favoarea ei. Pentru ca Oastea Domnului a fost si se gaseste inca sub semnele unor controverse din partea unora care n-o inteleg suficient. Care mai mult se tem de ea decat sa o iubeasca. Asa incat si in Sf. Sinod am pledat pentru ca Oastea Domnului sa functioneze sub umbrela ocrotitoare, sub binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane.
De asemenea, am intervenit ca saptamanalul Iisus Biruitorul sa poata aparea cu binecuvantarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Totodata, am incurajat si activitatea parintelui Vasile Mihoc, admirabilul profesor de Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Sibiu. i care este, intr-un fel, duhovnicul si indrumatorul Oastea Domnului.
Am cunoscut pe conducatorii Oastei Domnului la cateva sedinte pe care le-am avut, in special cand s-a ivit grupul dizident al lui Suciu, si am intervenit puternic sa despartim apele. Pentru ca, la un moment dat, din cauza grupului Suciu, incepuse sa se creeze o stare de confuzie. i eu am fost intotdeauna de principiul ca un dialog real intre doua sau mai multe entitati se face numai pe baza unor identitati precise, bine definite.
Asa incat, din oficiu si raspunderea pe care o am, incurajez activitatea fratilor ostasi, sunt in legatura permanenta cu ei, ii vad si in timpul anului, nu numai cand vin cu gramada sa ma colinde de Craciun vin cate 120 140 si imi face foarte-foarte mare placere sa ii vad. Oameni linistiti, cumsecade, si care isi propun, prin liber consimtamant, sa duca o viata crestina mai elevata, mai controlata, si deci, calauzitoare catre mantuire.
Nu numai mandria trebuie sa ne fie straina, dar chiar suficienta de sineTocmai ma pregateam sa va intreb care este cartea de identitate a unui ostas sau daca exista vreo diferenta intre ostasul Domnului si neostas?Acuma ce se intampla Sigur ca trebuie sa fim foarte atenti. Eu i-am indemnat intotdeauna pe ostasi sa nu capete constiinta de sine ca sunt mai buni decat alti crestini, pentru ca se contravine principiului. i noi de-abia am trecut de Duminica vamesului si a fariseului. Care va sa zica, nu numai mandria trebuie sa ne fie straina, dar chiar suficienta de sine. Pana si sfantul are o anumita neliniste. i chiar in predica mea de alaltaieri din catedrala (din 24. 02. 2008, data inverviului, Duminica Vamesului si a Fariseului, n. n.) am subliniat acest lucru. Fariseul era un om linistit, pentru ca ajunsese la suficienta de sine, incat credea ca ceea ce face el si care nu erau decat obligatiile prevazute de lege sunt de ajuns pentru ai asigura linistea sufleteasca. El nu mintea, era corect in ceea ce spunea, dar avea suficienta aceea de sine care il facea linistit. Pe cata vreme vamesul era un suflet mai mult decat nelinistit. Era zbuciumat. i atunci sigur ca putem raspunde la o intrebare: bine, noi am auzit despre isihasm si despre isihasti. Or, isihia inseamna liniste. i atunci, nu este isihia un indemn la liniste? i am spus: nu! Isihia inseamna linistea de a te sti nelinistit.
Ce ii spune si ii cere Oastei Domnului societatea aceasta rulanta, cu sinuciderea la purtator, in care traim? Sau cum ar trebui Oastea Domnului sa se adapteze noilor imperative?Bine, eu nu cred ca Oastea Domnului este mai conservatoare decat Biserica insasi. Dar Biserica,...
