Hristos vindecă o femeie răbdătoare, chiar dacă nimeni n-a cerut vindecarea ei
Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVII-a dupa Rusalii, care ne prezinta vindecarea unei femei garbove, are profunde intelesuri duhovnicesti si o legatura stransa cu perioada de post in care ne aflam, ca timp de pregatire pentru sarbatoarea mare si sfanta a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Femeia garbova, cautatoare a mantuirii Aceasta Evanghelie ne dezvaluie, []Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVII-a dupa Rusalii, care ne prezinta vindecarea unei femei garbove, are profunde intelesuri duhovnicesti si o legatura stransa cu perioada de post in care ne aflam, ca timp de pregatire pentru sarbatoarea mare si sfanta a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Femeia garbova, cautatoare a mantuiriiAceasta Evanghelie ne dezvaluie, in acelasi timp, puterea lui Dumnezeu, aratata in Mantuitorul Iisus Hristos, ca putere a iubirii vindecatoare, si virtutile ascunse ale femeii garbove, care de optsprezece ani era robita de o legatura nevazuta a Satanei, sub forma unei neputinte trupesti.
Evanghelia ne spune ca, pe cand se afla intr-o sinagoga, Mantuitorul Iisus Hristos a vazut o femeie garbova, aplecata cu fata spre pamant si care suferea astfel de optsprezece ani. Ea nu putea sa ridice privirea in sus, nici sa vada fetele oamenilor, nici albastrul cerului. Totusi, aceasta femeie, in pofida bolii si a neputintei ei, venea cu regularitate la sinagoga spre a se ruga lui Dumnezeu, poate nu atat pentru vindecarea trupului sau, cat pentru mantuirea sufletului sau. Femeia garbova unea rabdarea bolii ei apasatoare cu lucrarea rugaciunii ei staruitoare.
Deci, vazand-o, Iisus Domnul, intr-o zi de sambata in sinagoga, a chemat-o la El si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! (Luca 13, 12), apoi Si-a pus mainile Sale asupra ei, iar femeia indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. Atunci, mai-marele sinagogii, fatarnic si plin de invidie, spunea celor prezenti, fara sa se adreseze direct lui Iisus, ca sase zile sunt in care poate omul sa lucreze, dar in ziua sambetei nu trebuie sa se savarseasca nici o lucrare, nici chiar o vindecare de boala (cf. Luca 13, 14).
Mantuitorul Iisus Hristos, insa, vazand invidia si fatarnicia mai-marelui sinagogii si a celor care gandeau ca el, a raspuns: Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau asinul sau de la iesle si nu il duce sa il adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? (Luca 13, 15-16). Acest raspuns ferm al lui Iisus a rusinat pe mai-marele sinagogii si pe cei ce erau potrivnici lui Iisus. In final Evanghelia spune ca poporul intreg se bucura de faptele slavite, savarsite de El (Luca 13, 17).
Hristos vindeca o femeie rabdatoare, chiar daca nimeni n-a cerut vindecarea eiDesi scurta ca intindere, aceasta Evanghelie este totusi foarte bogata in intelesurile ei duhovnicesti. In primul rand, vedem ca femeia era garbova de optsprezece ani si nu putea sa mearga firesc, ca toti oamenii.
Noi nu cunoastem totdeauna care sunt cauzele spirituale ale bolilor trupesti, dar vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este nepasator cand oamenii sufera, ci El vindeca neputinta si alina suferinta, vindeca boala daruind oamenilor sanatate trupeasca si sufleteasca, mai ales daca ei au credinta vie si smerita.
De fapt, aceasta femeie garbova, suferinda si smerita, nu a cerut nimic de la Hristos Domnul, nu indraznea sa-L roage ceva. Ea purta crucea suferintei in tacere. Trupul ei era garbov sau aplecat de boala, dar sufletul ei era drept, in stare de rugaciune. Nu cunostea taina legaturii ei nedezlegate, adica nu cunostea originea neputintei ei. Si cu toate ca nici ea si nici altcineva nu a intervenit pe langa Iisus, El, din multa mila sau din profunda compasiune fata de aceasta femeie suferinda, a vindecat-o in vazul tuturor celor adunati in sinagoga.
Vedem astfel cum Dumnezeu are initiativa vindecarii omului chiar daca omul nu mai asteapta sau nu mai cere in mod expres vindecarea sa. Deci, Dumnezeu, Cel ce cunoaste viata si suferinta fiecaruia, dar si credinta, smerenia si rabdarea fiecaruia, alege locul si timpul cand elibereaza pe oameni de boala si suferinta.
Din aceasta lucrare milostiva si minunata a Mantuitorului Iisus Hristos intelegem ca Dumnezeu lucreaza cand doreste El si cum doreste El, iar modul Lui de lucrare este unul pedagogic sau intelept. Chiar daca intarzie, ori face altceva sau altcumva decat asteptam noi, Dumnezeu lucreaza totdeauna pentru mantuirea oamenilor. Uneori, El nu raspunde cand este chemat, iar alteori ne cheama cand nu ne asteptam. Oricum, El iubeste pe toti oamenii, chiar daca nu gandeste ca toti oamenii, ci dumnezeieste, mai presus de intelepciunea omeneasca.
Fiica a lui Avraam, fiica a credinteiMai observam ca vindecarea minunata care se savarseste de catre Mantuitorul Iisus Hristos cu aceasta femeie garbova se face nu doar pentru ca Domnul cunostea suferinta ei indelungata, de optsprezece ani, ci si pentru ca El cunostea si credinta ei puternica, smerenia ei profunda si indelunga ei rabdare. De aceea a numit-o fiica a lui Avraam si a intrebat mustrand pe mai-marele sinagogii si pe cei care gandeau ca el: Aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? (Luca 13, 16). Fiica a lui Avraam , dupa talcuirea Sfintilor Parinti, inseamna femeie credincioasa si implinitoare a voii lui Dumnezeu, pentru ca Avraam este socotit parintele credintei, iar cine este fiu sau fiica a lui Avraam inseamna ca este fiu al credintei, al unei credinte traite, incercate, verificate in timp, in...
Femeia garbova, cautatoare a mantuiriiAceasta Evanghelie ne dezvaluie, in acelasi timp, puterea lui Dumnezeu, aratata in Mantuitorul Iisus Hristos, ca putere a iubirii vindecatoare, si virtutile ascunse ale femeii garbove, care de optsprezece ani era robita de o legatura nevazuta a Satanei, sub forma unei neputinte trupesti.
Evanghelia ne spune ca, pe cand se afla intr-o sinagoga, Mantuitorul Iisus Hristos a vazut o femeie garbova, aplecata cu fata spre pamant si care suferea astfel de optsprezece ani. Ea nu putea sa ridice privirea in sus, nici sa vada fetele oamenilor, nici albastrul cerului. Totusi, aceasta femeie, in pofida bolii si a neputintei ei, venea cu regularitate la sinagoga spre a se ruga lui Dumnezeu, poate nu atat pentru vindecarea trupului sau, cat pentru mantuirea sufletului sau. Femeia garbova unea rabdarea bolii ei apasatoare cu lucrarea rugaciunii ei staruitoare.
Deci, vazand-o, Iisus Domnul, intr-o zi de sambata in sinagoga, a chemat-o la El si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta! (Luca 13, 12), apoi Si-a pus mainile Sale asupra ei, iar femeia indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu. Atunci, mai-marele sinagogii, fatarnic si plin de invidie, spunea celor prezenti, fara sa se adreseze direct lui Iisus, ca sase zile sunt in care poate omul sa lucreze, dar in ziua sambetei nu trebuie sa se savarseasca nici o lucrare, nici chiar o vindecare de boala (cf. Luca 13, 14).
Mantuitorul Iisus Hristos, insa, vazand invidia si fatarnicia mai-marelui sinagogii si a celor care gandeau ca el, a raspuns: Fiecare dintre voi nu dezleaga oare sambata boul sau asinul sau de la iesle si nu il duce sa il adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? (Luca 13, 15-16). Acest raspuns ferm al lui Iisus a rusinat pe mai-marele sinagogii si pe cei ce erau potrivnici lui Iisus. In final Evanghelia spune ca poporul intreg se bucura de faptele slavite, savarsite de El (Luca 13, 17).
Hristos vindeca o femeie rabdatoare, chiar daca nimeni n-a cerut vindecarea eiDesi scurta ca intindere, aceasta Evanghelie este totusi foarte bogata in intelesurile ei duhovnicesti. In primul rand, vedem ca femeia era garbova de optsprezece ani si nu putea sa mearga firesc, ca toti oamenii.
Noi nu cunoastem totdeauna care sunt cauzele spirituale ale bolilor trupesti, dar vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este nepasator cand oamenii sufera, ci El vindeca neputinta si alina suferinta, vindeca boala daruind oamenilor sanatate trupeasca si sufleteasca, mai ales daca ei au credinta vie si smerita.
De fapt, aceasta femeie garbova, suferinda si smerita, nu a cerut nimic de la Hristos Domnul, nu indraznea sa-L roage ceva. Ea purta crucea suferintei in tacere. Trupul ei era garbov sau aplecat de boala, dar sufletul ei era drept, in stare de rugaciune. Nu cunostea taina legaturii ei nedezlegate, adica nu cunostea originea neputintei ei. Si cu toate ca nici ea si nici altcineva nu a intervenit pe langa Iisus, El, din multa mila sau din profunda compasiune fata de aceasta femeie suferinda, a vindecat-o in vazul tuturor celor adunati in sinagoga.
Vedem astfel cum Dumnezeu are initiativa vindecarii omului chiar daca omul nu mai asteapta sau nu mai cere in mod expres vindecarea sa. Deci, Dumnezeu, Cel ce cunoaste viata si suferinta fiecaruia, dar si credinta, smerenia si rabdarea fiecaruia, alege locul si timpul cand elibereaza pe oameni de boala si suferinta.
Din aceasta lucrare milostiva si minunata a Mantuitorului Iisus Hristos intelegem ca Dumnezeu lucreaza cand doreste El si cum doreste El, iar modul Lui de lucrare este unul pedagogic sau intelept. Chiar daca intarzie, ori face altceva sau altcumva decat asteptam noi, Dumnezeu lucreaza totdeauna pentru mantuirea oamenilor. Uneori, El nu raspunde cand este chemat, iar alteori ne cheama cand nu ne asteptam. Oricum, El iubeste pe toti oamenii, chiar daca nu gandeste ca toti oamenii, ci dumnezeieste, mai presus de intelepciunea omeneasca.
Fiica a lui Avraam, fiica a credinteiMai observam ca vindecarea minunata care se savarseste de catre Mantuitorul Iisus Hristos cu aceasta femeie garbova se face nu doar pentru ca Domnul cunostea suferinta ei indelungata, de optsprezece ani, ci si pentru ca El cunostea si credinta ei puternica, smerenia ei profunda si indelunga ei rabdare. De aceea a numit-o fiica a lui Avraam si a intrebat mustrand pe mai-marele sinagogii si pe cei care gandeau ca el: Aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua sambetei? (Luca 13, 16). Fiica a lui Avraam , dupa talcuirea Sfintilor Parinti, inseamna femeie credincioasa si implinitoare a voii lui Dumnezeu, pentru ca Avraam este socotit parintele credintei, iar cine este fiu sau fiica a lui Avraam inseamna ca este fiu al credintei, al unei credinte traite, incercate, verificate in timp, in...
