„Câţi vor râde de cel căzut, demon au.”
() Ei, unde-s fratii nostri, dragii mei? Unde-s surorile noastre, care cantau cu atata dor si drag? Unde-s copiii lor? Ia ganditi-va bine, fratilor. i va rog asa cum a spus si fratele mai inainte coborati-va nitel inauntru si, sincer, inaintea lui Dumnezeu, raspundeti: unde-s fratii nostri? Cand Dumnezeu a intrebat: Caine, unde-i []() Ei, unde-s fratii nostri, dragii mei? Unde-s surorile noastre, care cantau cu atata dor si drag? Unde-s copiii lor? Ia ganditi-va bine, fratilor. i va rog asa cum a spus si fratele mai inainte coborati-va nitel inauntru si, sincer, inaintea lui Dumnezeu, raspundeti: unde-s fratii nostri? Cand Dumnezeu a intrebat: Caine, unde-i fratele tau? , ce a raspuns el: Au eu sunt pazitorul fratelui meu? .
Vedeti, dragii mei, ce pasivitate, ce indolenta, ce nerusinare, ce indaratnicie, ce incapatanare, ce rautate, ce ura a aratat el prin acest raspuns? Au eu sunt pazitorul fratelui meu? Cu alte cuvinte, el s-a eschivat [sa dea] un raspuns sincer. Cel putin, daca era sincer, ar fi spus: Doamne, l-am omorat . Era frumos, ca era sincer. Dar el a spus: Pai eu sunt pazitorul fratelui meu? .
Fratele meu si sora mea, te intreb si eu acum, o data cu Cuvantul lui Dumnezeu: unde-i fratele tau acum, cel care a fost la aceeasi masa de dragoste [cu tine] aici adunare? La sora Crisan, la fratele Costache, la fratele Barsan si pe la fratii ceilalti, care erau pe sub deal in diferite locuri. Unde-s fratii nostri? Dragii mei, nu-s! S-au dus in lume. S-au dus din nou la troaca lui satan sau cine stie in ce ape se scalda; in ce noroi sunt impotmoliti.
Dragii mei, e foarte dureros [ce vedem], daca ne aruncam privirile in urma si, cu sinceritate, ne punem intrebarea: Unde-s fratii nostri? . Nu-s.
Dar oare putem sta nepasatori fata de aceasta stare? Unde-s fratii care ne au vestit odinioara Cuvantul lui Dumnezeu, atat cei din localitate, cat si cei din tara intreaga? Unde-s? Ne-am pus noi intrebarea? Ne-am hranit cu painea Cuvantului lui Dumnezeu printr-insii. Ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Am plans, ne-am rugat, ne-am bucurat Dar acuma unde sunt?Fratii mei! O porunca este in clipa de fata: sa mergem in cautarea lor. Misiunea noastra, datoria noastra sfanta este aceasta: sa incepem sa-i cautam. Unii vor fi ca oaia pierduta prinsa in spini, care zbiara si nimeni n-o aude. Voi plecati urechea si ascultati de unde vine zbieratul, duceti-va repede la oita aceea, descatati-o din spinii pacatului, luati-o pe umerii vostri si aduce-ti-o din nou in staulul dragostei.
Pe altele le veti gasi sfasiate de lupi. Nu mai aveti ce le mai face. Nu mai aveti ce le mai face! La cele care sunt sfasiate, de-acuma lacrimile si rugaciunea voastra ce va mai putea sa faca, pentru ca Dumnezeu sa aiba mila de ei. Dar altfel i-am pierdut.
Apoi mai sunt o seama care-s ca si cei pierduti, dusi in lumea pacatelor. i-au luat partea de avere de la tata, si-au luat argintii, aurul, desaga cu bani si da-i drumul! Hai, Gheorghe hai, Ioane, hai, Marioara, hai, cu totii, bem si mancam, ca aici e viata. Aici e raiul, aici e iadul. i beau, si mananca, si chefuiesc, si petrec. i stau uitati de Dumnezeu, uitati de toti sfintii acolo, in starea aceea blestemata unde porcii lui satan mananca roscovele, placerile pacatului. Iar ei tanjesc acolo. Duceti-va, fratilor, si dupa acesti fii pierduti si cautati-i cum cauta tatal cu mana la spranceana si se uita de zor cand intr-o parte, cand intr-alta: Oare nu se intoarce fiul meu? . i mereu se ruga: Doamne, ada-l inapoi . i, intr-o zi, rugaciunea tatalui a fost ascultata. Fiul si-a venit in fire, si-a recunoscut starea in care a ajuns si a spus: Gresit-am la cer si inaintea ta, tata si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai . i aceasta hotarare a fost mantuitoare, pentru ca el a pornit la drum inapoi, spre casa parinteasca de unde a plecat. i s-a mantuit, venind el.
Apoi mai avem frati pierduti ca si drahma aceea care n-are gura sa vorbeasca. A cazut in praf. Un singur zanganit a facut atunci si acela, foarte scurt si stins de tot si restul nimic n-a mai miscat. Daca nu te duci tu cu lumina Evangheliei, s-o cauti, daca nu [este] interes si dragoste din partea ta sa-l cauti, e vesnic pierdut. Dar datoria ta este, dupa cuvantul Evangheliei, sa aprinzi lumina, sa umbli cu matura, sa umbli mereu s-o cauti, din colt in colt, ca doar, doar vei gasi-o. Iar dupa ce [femeia din Evanghelie] a gasit-o, stii ce s-a intamplat: si-a chemat prietenele si vecinele si a aratat mare bucurie ca a gasit banul pierdut.
Fratii mei scumpi! Sa ne oprim la acest cuvant: unde-s fratii nostri? Nu-s! Sa-i cautam. Sa mergem dupa ei. Caci aceasta este misiunea momentului nostru de fata. Aceasta este datoria noastra: sa nu fim reci, nepasatori, indiferenti ca odinioara Cain, ci sa ne pese de sufletul fratelui nostru si al surorii noastre si sa mergem in cautarea lor cu faclia credintei aprinsa, cu lumina Evangheliei. i sa-i intoarcem inapoi, sa-i aducem din nou la staulul dragostei Lui.
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa faca asa ca, la acest examen de constiinta al nostru, aceasta datorie sfanta a noastra s-o aducem la indeplinire, daca vrem sa semanam cu omul cel intelept de la Matei 7, 21, unde, cand se spune despre casa zidita pe stanca, [zice]: Cine aude cuvintele Mele si le face este un om intelept, care si-a zidit casa pe stanca. Dar cine le aude si nu le face este un om nebun, care si-a asezat casa pe nisip si pe urma i s-a prabusit .
Dragul meu, din care categorie faci parte tu acum, in aceasta seara, ca ai venit aici sa te adapi, sa te hranesti si sa mananci din painea Cuvantului lui Dumnezeu? Ce faci cu fratele tau, cu sora ta care este pierduta, [cu cei] care stau uitati acolo? Ce ai facut pentru ei?Fratele a pomenit adineaori, asa in treacat, [despre] bietul om [din Evanghelie] S-o fi dus si el cu vreun interes O fi avut si el vreo suma de bani la el. O fi vandut si el vreo vaca; o fi vandut si el ceva din gospodaria lui si hotii si banditii, care nu pandesc altceva decat lucrurile acestea, l-o fi urmarit dupa ce a iesit din Ierusalim si cobora si el spre Ierihon si, la un loc dosnic, la un loc potrivit, l-au prins, i-au dat in cap, l-au lovit, l-au golit de bani, l-au batut bine si l-au lasat abia cu oleaca de suflare de viata in el. i pe urma valea! Dupa ce i-au luat banii, nu i-au mai interesat. Iar el, [in fata] pieirii, a mortii, de-acuma astepta sfarsitul. N-avea alta putere. Era zdrobit tot. Trece intamplator cum spune Evanghelia preotul pe alaturi (Auzi? Pe alaturi!), trece si levitul pe alaturi se uita la el fara nici un pic de mila si paseste inainte. i intamplarea face ca un altul, impotriva mersului lor, sa vina si merge si el spre Ierusalim, in urcus. () i acela era un samaritean milos. i se uita la el si cum a spus acum doisprezece ani (cand s-a nascut Milica), la Cluj, un frate din Bucuresti: ca samariteanul din Evanghelie a avut un ochi plin de mila. i acest ochi plin de mila l-a facut sa se opreasca langa acest nenorocit al sortii si sa se intereseze de viata lui. Cand l-a vazut naclait tot in sange, cand l-a vazut vanat tot, cand l a vazut ca era zdrobit cu desavarsire, a uitat de drumul lui, a uitat de interesele lui, a uitat unde se duce si s-a oprit langa el. Cand l-a ascultat, a vazut ca mai bate in el inima [si si-a zis]: Ei, e rostul sa-l salvez . A coborat de pe magarusul lui, a luat sticluta cu vin, cu untdelemn, ce-a avut el acolo, l-a frectionat, l-a uns, l-a legat, l-a luat si l-a mai inviorat oleaca, pe urma l-a ridicat pe asinul lui si l-a dus la casa hangiului. I l-a dat in grija si i-a spus: Vezi, ti l-am adus. Te rog sa ai grija de el. Uite, ai doi dinari (). i, ce vei mai cheltui, la intoarcere (ca eu dau pe-aici; iar vreau sa-l vad, sa-l vad complet sanatos), iti voi da inapoi .
Dragii mei, cat interes pe acest strain, pe acest om plin de mila, pe acest...
Vedeti, dragii mei, ce pasivitate, ce indolenta, ce nerusinare, ce indaratnicie, ce incapatanare, ce rautate, ce ura a aratat el prin acest raspuns? Au eu sunt pazitorul fratelui meu? Cu alte cuvinte, el s-a eschivat [sa dea] un raspuns sincer. Cel putin, daca era sincer, ar fi spus: Doamne, l-am omorat . Era frumos, ca era sincer. Dar el a spus: Pai eu sunt pazitorul fratelui meu? .
Fratele meu si sora mea, te intreb si eu acum, o data cu Cuvantul lui Dumnezeu: unde-i fratele tau acum, cel care a fost la aceeasi masa de dragoste [cu tine] aici adunare? La sora Crisan, la fratele Costache, la fratele Barsan si pe la fratii ceilalti, care erau pe sub deal in diferite locuri. Unde-s fratii nostri? Dragii mei, nu-s! S-au dus in lume. S-au dus din nou la troaca lui satan sau cine stie in ce ape se scalda; in ce noroi sunt impotmoliti.
Dragii mei, e foarte dureros [ce vedem], daca ne aruncam privirile in urma si, cu sinceritate, ne punem intrebarea: Unde-s fratii nostri? . Nu-s.
Dar oare putem sta nepasatori fata de aceasta stare? Unde-s fratii care ne au vestit odinioara Cuvantul lui Dumnezeu, atat cei din localitate, cat si cei din tara intreaga? Unde-s? Ne-am pus noi intrebarea? Ne-am hranit cu painea Cuvantului lui Dumnezeu printr-insii. Ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Am plans, ne-am rugat, ne-am bucurat Dar acuma unde sunt?Fratii mei! O porunca este in clipa de fata: sa mergem in cautarea lor. Misiunea noastra, datoria noastra sfanta este aceasta: sa incepem sa-i cautam. Unii vor fi ca oaia pierduta prinsa in spini, care zbiara si nimeni n-o aude. Voi plecati urechea si ascultati de unde vine zbieratul, duceti-va repede la oita aceea, descatati-o din spinii pacatului, luati-o pe umerii vostri si aduce-ti-o din nou in staulul dragostei.
Pe altele le veti gasi sfasiate de lupi. Nu mai aveti ce le mai face. Nu mai aveti ce le mai face! La cele care sunt sfasiate, de-acuma lacrimile si rugaciunea voastra ce va mai putea sa faca, pentru ca Dumnezeu sa aiba mila de ei. Dar altfel i-am pierdut.
Apoi mai sunt o seama care-s ca si cei pierduti, dusi in lumea pacatelor. i-au luat partea de avere de la tata, si-au luat argintii, aurul, desaga cu bani si da-i drumul! Hai, Gheorghe hai, Ioane, hai, Marioara, hai, cu totii, bem si mancam, ca aici e viata. Aici e raiul, aici e iadul. i beau, si mananca, si chefuiesc, si petrec. i stau uitati de Dumnezeu, uitati de toti sfintii acolo, in starea aceea blestemata unde porcii lui satan mananca roscovele, placerile pacatului. Iar ei tanjesc acolo. Duceti-va, fratilor, si dupa acesti fii pierduti si cautati-i cum cauta tatal cu mana la spranceana si se uita de zor cand intr-o parte, cand intr-alta: Oare nu se intoarce fiul meu? . i mereu se ruga: Doamne, ada-l inapoi . i, intr-o zi, rugaciunea tatalui a fost ascultata. Fiul si-a venit in fire, si-a recunoscut starea in care a ajuns si a spus: Gresit-am la cer si inaintea ta, tata si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai . i aceasta hotarare a fost mantuitoare, pentru ca el a pornit la drum inapoi, spre casa parinteasca de unde a plecat. i s-a mantuit, venind el.
Apoi mai avem frati pierduti ca si drahma aceea care n-are gura sa vorbeasca. A cazut in praf. Un singur zanganit a facut atunci si acela, foarte scurt si stins de tot si restul nimic n-a mai miscat. Daca nu te duci tu cu lumina Evangheliei, s-o cauti, daca nu [este] interes si dragoste din partea ta sa-l cauti, e vesnic pierdut. Dar datoria ta este, dupa cuvantul Evangheliei, sa aprinzi lumina, sa umbli cu matura, sa umbli mereu s-o cauti, din colt in colt, ca doar, doar vei gasi-o. Iar dupa ce [femeia din Evanghelie] a gasit-o, stii ce s-a intamplat: si-a chemat prietenele si vecinele si a aratat mare bucurie ca a gasit banul pierdut.
Fratii mei scumpi! Sa ne oprim la acest cuvant: unde-s fratii nostri? Nu-s! Sa-i cautam. Sa mergem dupa ei. Caci aceasta este misiunea momentului nostru de fata. Aceasta este datoria noastra: sa nu fim reci, nepasatori, indiferenti ca odinioara Cain, ci sa ne pese de sufletul fratelui nostru si al surorii noastre si sa mergem in cautarea lor cu faclia credintei aprinsa, cu lumina Evangheliei. i sa-i intoarcem inapoi, sa-i aducem din nou la staulul dragostei Lui.
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa faca asa ca, la acest examen de constiinta al nostru, aceasta datorie sfanta a noastra s-o aducem la indeplinire, daca vrem sa semanam cu omul cel intelept de la Matei 7, 21, unde, cand se spune despre casa zidita pe stanca, [zice]: Cine aude cuvintele Mele si le face este un om intelept, care si-a zidit casa pe stanca. Dar cine le aude si nu le face este un om nebun, care si-a asezat casa pe nisip si pe urma i s-a prabusit .
Dragul meu, din care categorie faci parte tu acum, in aceasta seara, ca ai venit aici sa te adapi, sa te hranesti si sa mananci din painea Cuvantului lui Dumnezeu? Ce faci cu fratele tau, cu sora ta care este pierduta, [cu cei] care stau uitati acolo? Ce ai facut pentru ei?Fratele a pomenit adineaori, asa in treacat, [despre] bietul om [din Evanghelie] S-o fi dus si el cu vreun interes O fi avut si el vreo suma de bani la el. O fi vandut si el vreo vaca; o fi vandut si el ceva din gospodaria lui si hotii si banditii, care nu pandesc altceva decat lucrurile acestea, l-o fi urmarit dupa ce a iesit din Ierusalim si cobora si el spre Ierihon si, la un loc dosnic, la un loc potrivit, l-au prins, i-au dat in cap, l-au lovit, l-au golit de bani, l-au batut bine si l-au lasat abia cu oleaca de suflare de viata in el. i pe urma valea! Dupa ce i-au luat banii, nu i-au mai interesat. Iar el, [in fata] pieirii, a mortii, de-acuma astepta sfarsitul. N-avea alta putere. Era zdrobit tot. Trece intamplator cum spune Evanghelia preotul pe alaturi (Auzi? Pe alaturi!), trece si levitul pe alaturi se uita la el fara nici un pic de mila si paseste inainte. i intamplarea face ca un altul, impotriva mersului lor, sa vina si merge si el spre Ierusalim, in urcus. () i acela era un samaritean milos. i se uita la el si cum a spus acum doisprezece ani (cand s-a nascut Milica), la Cluj, un frate din Bucuresti: ca samariteanul din Evanghelie a avut un ochi plin de mila. i acest ochi plin de mila l-a facut sa se opreasca langa acest nenorocit al sortii si sa se intereseze de viata lui. Cand l-a vazut naclait tot in sange, cand l-a vazut vanat tot, cand l a vazut ca era zdrobit cu desavarsire, a uitat de drumul lui, a uitat de interesele lui, a uitat unde se duce si s-a oprit langa el. Cand l-a ascultat, a vazut ca mai bate in el inima [si si-a zis]: Ei, e rostul sa-l salvez . A coborat de pe magarusul lui, a luat sticluta cu vin, cu untdelemn, ce-a avut el acolo, l-a frectionat, l-a uns, l-a legat, l-a luat si l-a mai inviorat oleaca, pe urma l-a ridicat pe asinul lui si l-a dus la casa hangiului. I l-a dat in grija si i-a spus: Vezi, ti l-am adus. Te rog sa ai grija de el. Uite, ai doi dinari (). i, ce vei mai cheltui, la intoarcere (ca eu dau pe-aici; iar vreau sa-l vad, sa-l vad complet sanatos), iti voi da inapoi .
Dragii mei, cat interes pe acest strain, pe acest om plin de mila, pe acest...
