Cetatenia credinciosului nu este aici, ci in ceruri. El traieste pe pamant ca strain si calator, trecator, stiind ca are Sus, in ceruri, o Patrie Cereasca, si pentru ea traieste si se jertfeste. Crestinul adevarat nu traieste aici ca cetatean, ci ca ambasador al cerului in tara straina. i, pe masura adancirii lui in [] Cetatenia credinciosului nu este aici, ci in ceruri. El traieste pe pamant ca strain si calator, trecator, stiind ca are Sus, in ceruri, o Patrie Cereasca, si pentru ea traieste si se jertfeste. Crestinul adevarat nu traieste aici ca cetatean, ci ca ambasador al cerului in tara straina. i, pe masura adancirii lui in Hristos-Domnul, darurile si fagaduintele sale despre cer, pamantul, lucrurile de pe el si chiar acelea ce le-a iubit mai mult, le va vedea tot mai mici, tot mai departate, pana vor disparea. In fata celui ce cunoaste si doreste cerul, lucrurile de pe pamant nu mai au nici o valoare. El traieste cu trupul pe pamant, dar, realmente, cu sufletul si toate dorintele lui este mutat in cer. Ce se vor face cei care si-au pus baze temeinice pe lucrurile lumii si n-au pastrat cugetul curat ca sa traiasca pentru cer si nu pentru lume? Se vor pierde-n uitare?Vesnicia o vom petrece undeva: in cer sau in iad; si trairea aceasta incepe de aici, de pe pamant. Inaltarea credin-ciosilor la cer se face spre un loc real, asemeni lui Enoh si Ilie. Ei s-au dus intr-un loc real, in cer, de unde, pentru intarirea credintei noastre, Moise si Ilie, la schimbarea la fata a Domnului, au revenit, aratandu-se celor ce impreuna cu Domnul au fost pe Tabor, si din cer, din cetatea noastra cea vesnica, Tatal a facut marturie, graind despre...