Ne povestea Parintele nostru[1], ca un om ajunsese pana la varsta de optzeci de ani si traia undeva in Detroit, extrem de bogat in cele lumesti, dar nespovedit de-a lungul vietii sale, cu multe pacate grele. Facuse el si unele milostenii, dar acestea din nesfarsitele lui bogatii. Parintele nostru s-a dus la el acasa si []Ne povestea Parintele nostru[1], ca un om ajunsese pana la varsta de optzeci de ani si traia undeva in Detroit, extrem de bogat in cele lumesti, dar nespovedit de-a lungul vietii sale, cu multe pacate grele. Facuse el si unele milostenii, dar acestea din nesfarsitele lui bogatii. Parintele nostru s-a dus la el acasa si a vazut covoare si tapiserii persane, lucrate de mana, de simteai ca te afunzi in ele, atat de moi si de inalte erau, zece, cincisprezece centimetri. Parintele i-a vorbit si a fost profund miscat, s-a sfasiat pur si simplu sufleteste din pricina remuscarilor si s-a spovedit. Ne zicea Parintele: Ma miram, din ce motiv acest om dur, cu inima de piatra, si care nu plansese vreodata in viata sa, acum a plans neincetat, mai mult de doua ore, fara intrerupere. Batranul acesta, care acum se marturisea, ingenunchiat, plangea incontinuu, incontinuu, incontinuu Ce nu a scos la spovedanie din inima sa, ce nu a spus, ce nu facuse . I-a citit Parintele rugaciunea de iertare si dupa ce si-a plinit responsabilitatile la manastire, s-a retras la chilie. In ziua urmatoare a fost instiintat ca batranul acela a murit pe neasteptate. I-a adunat Parintele staret pe frati si le-a zis: Parinti si frati, vreau sa va vorbesc despre o mare taina. In marturisirea acelui batran se ascunde o mare taina. Acesta ajunsese la o varsta inaintata si din punct de vedere clinic era sanatos....