Sfântul Simeon Noul Teolog – Îndemn la pocăinţă
Si cum vointa sufletului unita cu vointa Duhului face pe om in chipul lui Dumnezeu. Plang si ma doare inima cand imi straluceste Lumina si vad saracia mea si cunosc unde sunt si in ce lume muritoare locuiesc, fiind muritor; si ma desfat si ma bucur cand inteleg starea si slava data mie de Dumnezeu []Si cum vointa sufletului unita cu vointa Duhului face pe om in chipul lui Dumnezeu. Plang si ma doare inima cand imi straluceste Lumina si vad saracia mea si cunosc unde sunt si in ce lume muritoare locuiesc, fiind muritor; si ma desfat si ma bucur cand inteleg starea si slava data mie de Dumnezeu si ma vad pe mine ca un inger al Domnului, impodobit intreg in haina nemateriala.
Bucuria aprinde dorul meu de Dumnezeu, Cel ce-mi da toate si ma preschimba. Iar din dor izvorasc rauri de lacrimi si ma face si mai stralucitor. Ascultati voi, care ati pacatuit ca mine lui Dumnezeu, siliti-va sa alergati cu putere in fapte, ca sa luati si sa apucati materia nemateriala a focului iar zicand materie am aratat fiinta dumnezeiasca si sa aprindeti sfesnicul spiritual al sufletului, ca sa va faceti sori luminatori in lume, chiar daca nu sunteti vazuti de cei din lume; ca sa va faceti ca niste dumnezei, avand inauntrul vostru toata slava lui Dumnezeu in doua firi, cu adevarat in doua naturi si in doua lucrari si in doua vointe cum zice Pavel. De fapt, alta este voia trupului curgator si alta a Duhului si alta a sufletului. Dar ca om nu sunt intreit, ci indoit, insa sufletul meu s-a legat in mod negrait cu trupul meu.
Deci nu cauta fiecare ale sale in chip separat, ca de pilda a manca si a bea, sau a dormi, care se spune ca sunt voia pamanteasca a trupului. Astfel fiindca nimic nu cauta trupul in chip separat de suflet, caci in acest caz ar fi mort, fara simtire, ca un lut, socotesc ca totul este al sufletului, ca e o singura vointa a omului. Deci cel ce si-a unit ceea ce e al lui cu Duhul Dumnezeiesc, s-a facut in chipul dumnezeiesc, luand pe Hristos in piept. S-a facut crestin din Hristos, avand inauntru ca pe Cel ce a luat chip in sine (Gal. IV, 19), pe Hristos Cel necuprins si singur cu adevarat neapropiat tuturor...
Bucuria aprinde dorul meu de Dumnezeu, Cel ce-mi da toate si ma preschimba. Iar din dor izvorasc rauri de lacrimi si ma face si mai stralucitor. Ascultati voi, care ati pacatuit ca mine lui Dumnezeu, siliti-va sa alergati cu putere in fapte, ca sa luati si sa apucati materia nemateriala a focului iar zicand materie am aratat fiinta dumnezeiasca si sa aprindeti sfesnicul spiritual al sufletului, ca sa va faceti sori luminatori in lume, chiar daca nu sunteti vazuti de cei din lume; ca sa va faceti ca niste dumnezei, avand inauntrul vostru toata slava lui Dumnezeu in doua firi, cu adevarat in doua naturi si in doua lucrari si in doua vointe cum zice Pavel. De fapt, alta este voia trupului curgator si alta a Duhului si alta a sufletului. Dar ca om nu sunt intreit, ci indoit, insa sufletul meu s-a legat in mod negrait cu trupul meu.
Deci nu cauta fiecare ale sale in chip separat, ca de pilda a manca si a bea, sau a dormi, care se spune ca sunt voia pamanteasca a trupului. Astfel fiindca nimic nu cauta trupul in chip separat de suflet, caci in acest caz ar fi mort, fara simtire, ca un lut, socotesc ca totul este al sufletului, ca e o singura vointa a omului. Deci cel ce si-a unit ceea ce e al lui cu Duhul Dumnezeiesc, s-a facut in chipul dumnezeiesc, luand pe Hristos in piept. S-a facut crestin din Hristos, avand inauntru ca pe Cel ce a luat chip in sine (Gal. IV, 19), pe Hristos Cel necuprins si singur cu adevarat neapropiat tuturor...
