(Lc. 18, 10-14) Spun unii ca, cata vreme fariseul, intr-un anume fel, ii osandeste si zugraveste pe oameni ca rapitori, nedrepti si curvari, inca nu se poate cunoaste starea lui duhovniceasca. i ca atunci cand il osandeste pe vames, se cunoaste cu totul ca s-a inselat. Eu, Fiilor, va spun ca mai inainte chiar de [](Lc. 18, 10-14)Spun unii ca, cata vreme fariseul, intr-un anume fel, ii osandeste si zugraveste pe oameni ca rapitori, nedrepti si curvari, inca nu se poate cunoaste starea lui duhovniceasca. i ca atunci cand il osandeste pe vames, se cunoaste cu totul ca s-a inselat.

Eu, Fiilor, va spun ca mai inainte chiar de a-l judeca pe vames se poate recunoaste inselarea sau starea mincinoasa a mintii, sau inalta gandire despre sine a fariseului! Ma veti intreba cum? Din ce traim in fiecare zi ne sunt cunoscute doua pricini:Prima, fariseul foloseste energia mintii sale, adica pri ma luminita a mintii, pentru vederea actiunilor si pacatelor straine si pentru zugravirea oamenilor dupa ele. (Una este sa spuneti ca cineva curveste, iar alta este sa spuneti ca cineva este curvar prima data doar judecati, iar apoi deja osanditi.) Fariseul savarseste pacatul cel mai greu. Vom in telege ca prima lumina nu se foloseste pentru vederea pa catelor straine, ca nu ii este data o astfel de putere sau forta de patrundere, sau insusire.

A doua, puterea de a observa, judeca si osandi fap tele si greselile straine o dobandim cand primei lumini a mintii in acest caz limitata la o goala cunostinta ii fa cem legatura cu patimile noastre. In acel moment diavolul ne deschide ochii sa vedem greselile celorlalti, precum slabiciunile si lipsurile parintelui nostru duhovnicesc, si ne amageste ca sa-i judecam si osandim. Luarea-aminte la patimile celorlalti, privitor la calea de judecare si osandire pecetluita in inima noastra, este doar semn si dovada de netagaduit ca aceleasi patimi vietuiesc in noi, dar nu si ca ar fi cu adevarat in cel pe care il judecam si osandim. De gasim oarece patima la cel pe care il judecam sau osandim, adesea ea se naste din ce vedem cu ochii nostri, sau doar auzim de la altul despre aceasta. Insa, chiar si cand vedem cu ochii, dupa cum spun Sfntii Parinti, nu putem fi intr-atat de siguri, caci tot ceea ce vedem, vedem prin mijlocirea patimilor ce traiesc in noi; daramite cand doar auzim de la altul. Oricum ar fi, in clipa in care judecam, nu facem altce va decat sa atragem asupra noastra acea infierare prin care ii osandim pe ceilalti si cadem de la Dumnezeu.

Prin urmare, fariseul si cel de atunci, si cel de azi nu foloseste prima lumina a energiei curatite a mintii pentru luarea-aminte la pacatele lui si la necuratenia adunata, nici nu-l are pe Hristos singura randuiala in viata sa duhovniceasca.

Dumnezeu, Care a venit sa ne mantuiasca, iar nu sa ne judece: Ca n-am venit ca sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lu mea. (Io. 12, 47)Ce spune fariseul in rugaciunea sa mai departe, dupa Evanghelie? Postesc de doua ori in saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

Ce i-am fi spus azi unui astfel de om unii cu parere de rau, unii cu sange rece, unii mai in ras: Daca vrei, posteste acum in afara si toata saptamana, implineste numai de forma (in afara) toate randuielile si tipicurile ra mase din Lege, ca tot degeaba; spre pierzarea ta faci toate aceste lucruri Dar ce ii spune altundeva Domnul unui astfel de om, El Care ii cunoaste cel mai bine starea lui du hovniceasca launtrica, stare pe care noi incercam acum sa o...