„HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI!“
Acum toate de lumina si viata s-au umplut i totusi in lumea de azi este atata intuneric si atata moarte sufleteasca! Praznicul Invierii este praznicul vietii. Estre praznicul de biruinta a vietii asupra mortii. Din mormantul Invierii Domnului a tasnit biruinta vietii. Clopotele Invierii sunt un cantec de biruinta a vietii asupra mortii. Minunea Invierii []Acum toate de lumina si viata s-au umplut i totusi in lumea de azi este atata intuneric si atata moarte sufleteasca! Praznicul Invierii este praznicul vietii. Estre praznicul de biruinta a vietii asupra mortii. Din mormantul Invierii Domnului a tasnit biruinta vietii. Clopotele Invierii sunt un cantec de biruinta a vietii asupra mortii.
Minunea Invierii s-a intamplat primavara. Asa a oranduit Domnul anotimpurilor. Acum primavara si firea ne predica taina invierii. Iarna e biruita de primavara. Moartea de viata. Invie campul, invie florile, invie pomii nimic nu mai poate opri invierea firii.
Invierea Domnului invierea cea duhovniceasca a lumii a fost si ea o primavara cereasca venita dupa o iarna lunga, lunga de inghet si moarte sufleteasca. Iudeii au cautat prin minciuna sa tina mai departe primavara si viata in mormant. Dar viata a biruit. Nimic n-a mai putut impiedica biruinta ei. Viata a pus sub picioarele ei moartea, strigand triumfator: Unde iti este, o, moarte, boldul tau? (I Cor. 15, 55)Intelegem, fireste, prin aceasta, biruinta noas tra asupra mortii celei sufletesti. Moartea cea trupeasca a ramas in lume, dar acul ei si-a pierdut orice putere cata vreme noi traim in invierea si viata cea noua care a iesit din mormantul Invierii Domnului.
Dar intrebarea cea mare tocmai aici ramane: traim noi oare in biruinta ce ne-a lasat-o invierea asupra mortii? Traieste lumea in biruinta binelui asupra raului, in biruinta luminii asupra intunericului, in biruinta mortii asupra vietii?Cred ca e de prisos sa mai raspund. Acul mortii isi arata puterea in toate partile. Lumea e plina de o cumplita moarte sufleteasca. E plina de cei ce traiesc, dar sunt morti (Apoc. 3, 1). Lumea de azi e parca un urias cimitir sufletesc. Clopotele invierii mai mult plang pe cei morti decat slavesc pe cei vii si biruinta invierii.
Iubitul meu! Praznicul Invierii trebuie sa treaca prin sufletul tau, prin viata ta. Sa treci cu adevarat prin Praznicul Invierii inseamna sa mori cu Hristos si sa inviezi impreuna cu El la o viata noua, precum asa de frumos spune cantarea bisericeasca: Ieri, cu Tine, Hristoase, m am ingropat, azi ma ridic impreuna cu Tine.
Dar poate, iubite cititorule, tu nu ma intelegi. A muri si a invia cu Domnul este o invatatura grea. Ma voi explica deci mai pe larg.
In noi, in fiecare din noi, sunt doi oameni. Omul nostru cel dintai e din pamant, iar al doilea e din cer (I Cor. 15, 47). In gradina Edenului traia la inceput omul cel din cer. Dar, prin gustarea din mar, a biruit omul cel din pamant. Veacuri de-a randul a stapanit ca un tiran omul cel din pamant. Multe sfortari a facut omul cel din cer sa scape de aceasta tiranie, dar toate sfortarile lui, sarmanul, erau...
Minunea Invierii s-a intamplat primavara. Asa a oranduit Domnul anotimpurilor. Acum primavara si firea ne predica taina invierii. Iarna e biruita de primavara. Moartea de viata. Invie campul, invie florile, invie pomii nimic nu mai poate opri invierea firii.
Invierea Domnului invierea cea duhovniceasca a lumii a fost si ea o primavara cereasca venita dupa o iarna lunga, lunga de inghet si moarte sufleteasca. Iudeii au cautat prin minciuna sa tina mai departe primavara si viata in mormant. Dar viata a biruit. Nimic n-a mai putut impiedica biruinta ei. Viata a pus sub picioarele ei moartea, strigand triumfator: Unde iti este, o, moarte, boldul tau? (I Cor. 15, 55)Intelegem, fireste, prin aceasta, biruinta noas tra asupra mortii celei sufletesti. Moartea cea trupeasca a ramas in lume, dar acul ei si-a pierdut orice putere cata vreme noi traim in invierea si viata cea noua care a iesit din mormantul Invierii Domnului.
Dar intrebarea cea mare tocmai aici ramane: traim noi oare in biruinta ce ne-a lasat-o invierea asupra mortii? Traieste lumea in biruinta binelui asupra raului, in biruinta luminii asupra intunericului, in biruinta mortii asupra vietii?Cred ca e de prisos sa mai raspund. Acul mortii isi arata puterea in toate partile. Lumea e plina de o cumplita moarte sufleteasca. E plina de cei ce traiesc, dar sunt morti (Apoc. 3, 1). Lumea de azi e parca un urias cimitir sufletesc. Clopotele invierii mai mult plang pe cei morti decat slavesc pe cei vii si biruinta invierii.
Iubitul meu! Praznicul Invierii trebuie sa treaca prin sufletul tau, prin viata ta. Sa treci cu adevarat prin Praznicul Invierii inseamna sa mori cu Hristos si sa inviezi impreuna cu El la o viata noua, precum asa de frumos spune cantarea bisericeasca: Ieri, cu Tine, Hristoase, m am ingropat, azi ma ridic impreuna cu Tine.
Dar poate, iubite cititorule, tu nu ma intelegi. A muri si a invia cu Domnul este o invatatura grea. Ma voi explica deci mai pe larg.
In noi, in fiecare din noi, sunt doi oameni. Omul nostru cel dintai e din pamant, iar al doilea e din cer (I Cor. 15, 47). In gradina Edenului traia la inceput omul cel din cer. Dar, prin gustarea din mar, a biruit omul cel din pamant. Veacuri de-a randul a stapanit ca un tiran omul cel din pamant. Multe sfortari a facut omul cel din cer sa scape de aceasta tiranie, dar toate sfortarile lui, sarmanul, erau...
