O INMĂ AVEM. ESTE SLĂBĂNOGUL NOSTRU
Duminica trecuta, Duminica Ortodoxiei, prima din post, ne-a pus pe inima biruinta Bisericii in lupta pe care a avut-o odinioara cu potrivnicii icoanelor, a Cuvantului lui Dumnezeu prezentat inaintea noastra prin intermediul culorilor. Duminica de astazi, duminica luminii neinserate pe care a propovaduit-o Sfantul Grigorie Palama, teologul luminii, vrea sa ne arate ca merita sa postim, ca merita sa ne pregatim pentru inviere, pentru ca trebuie sa devenim icoane ale lui Dumnezeu in lumea aceasta, ca trebuie sa stralucim in mijlocul oamenilor ca niste lumini puternice a caror lumina porneste din lumina cea neapusa a lui Hristos, Soarele dreptatii.
In duminica a doua a PAostului Mare, a Sfantului Grigorie Palama, Biserica ne pune dinainte doua texte din Evanghelie: primul este al duminicii si al doilea al Sfantului Grigorie Palama. Primul text ne vorbeste despre o minune pe care Mantuitorul a facut-o in Capernaum, o minune care a pus in uimire pe oameni zicand: Niciodata nu am vazut asa ceva! Nu aveau cum sa fi vazut, pentru ca niciodata in istorie nu a venit Dumnezeu pe pamant. Intruparea lui Dumnezeu a fost un eveniment unic in istorie care s-a intamplat acum 2000 de ani, in ara Sfanta, si oamenii vremii aceleia au fost binecuvantati de Dumnezeu sa fie partasi unor evenimente unice in istorie, care nu s-au mai intamplat si care nu se vor mai intampla niciodata, anume Intruparea lui Dumnezeu. Dumnezeu cel nevazut S-a facut vazut pentru ca S-a nascut din Sfanta Fecioara Maria si a devenit om; s-a facut om, a luat chipul nostru, a luat firea noastra omeneasca pe care a unit-o cu firea Lui dumnezeiasca astfel facand-o vesnica, vrand sa ne arate ca si noi vom deveni nemuritori daca ne vom uni cu Hristos si firea Lui dumnezeiasca, Trupul Lui ceresc se va uni cu trupul nostru pamantesc, trecator si slab, indumnezeindu-l si invesnicindu-l, astfel incat sufletul nostru, la moartea trupului, sa mosteneasca viata vesnica. Iar trupul, dupa ce se va odihni in mormant o vreme, pana la sfarsitul veacurilor, sa se ridice iarasi de acolo, sa invie, cum se spune in Crez: Astept invierea mortilor , si sa mosteneasca si el cele ceresti, pentru ca si trupul si sufletul sunt ale Domnului, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni.
In Capernaum s-a petrecut o mare minune (Matei 2, 1-12). Era un om bolnav, era slabanog, nu putea merge. Mantuitorul era intr-o casa si vorbea oamenilor despre imparatia Lui vesnica. Oamenii erau foarte captivati de prezenta Lui. Unde auzeau ca este Mantuitorul, veneau cu gramada. Se spune ca aici erau atat de multi ca nu puteau sa incapa nici la intrare, erau foarte inghesuiti in acea casa. Nu o fi fost mare casa, dar Evanghelia ne spune ca nu puteau intra inauntru asa erau de multi adunati. Iar Dansul le graia Cuvantul lui Dumnezeu. Ce imagine frumoasa a Bisericii peste veacuri, cand Hristos ne vorbeste in biserica, iar noi venim repede ca sa-L ascultam! Ce frumoasa este o biserica cand este plina si nu incap oamenii sa mai intre; inseamna ca e o dorinta fierbinte si infocata a credinciosilor de a-L asculta pe Hristos, de a asculta Evanghelia, de a asculta Cuvantul lui Dumnezeu. In aceasta efervescenta de ascultare a cuvantului iata ca s-a petrecut o minune. Patru oameni au adus pe o patura un om slabanog, care nu putea merge. Slabanogul acesta a dorit sa ajunga in fata Mantuitorului, de aceea s-a lasat purtat de cei patru. Nu ne spune Evanghelia daca el credea ca se poate vindeca, dar elAA s-a lasat purtat de credinta, de sfatul celor patru oameni care, probabil, vor mai fi vazut alte minuni ale Mantuitorului si credeau puternic ca si slabanogul acesta poate fi vindecat, daca vor reusi sa-l aduca inaintea Lui. Atunci, omul s-a lasat in voia acestor patru oameni; ei, neputand sa intre pentru ca era asa aglomeratie la usa, au spart acoperisul casei si prin acea spartura au coborat bolnavul in mijlocul casei unde era Hristos si l-au asezat in fata Domnului. Probabil ca in mijlocul casei era un mic loc unde statea Mantuitorul, vorbindu-le oamenilor. Mantuitorul i-a spus acelui bolnav: Fiule, aratand ca El este Tatal lui iarta-se tie pacatele tale . Mantuitorul, ca Dumnezeu, stie ca, in general, orice boala a noastra este urmarea pacatelor noastre. Sigur ca noi ca oameni ne nastem in pacat, traim in pacat, toata viata noastra gresim, iar din cauza pacatelor noastre trupul se inbolnaveste, toate bolile din noi sunt urmare a pacatelor noastre. Ingerii lui Dumnezeu nu sunt bolnavi, ei nu se pot imbolnavi, pentru ca dupa caderea ingerilor cei ramasi in ascultare de Dumnezeu au devenit atat de apropiati de Dumnezeu ca nu mai pot pacatui. Dar noi, oamenii, care suntem supusi pacatelor, din cauza aceasta patimim si suferim; bolile sunt urmare a pacatelor. i atunci Mantuitorul a vrut sa nimiceasca intai raul dinlauntrul lui, sa-l ierte de pacatele care-i generau boala de care el suferea. Noi...