Veronica sterge cu o marama sudorile Domnului si pe marama se intipareste Chipul Mantuitorului Sa mergem mai departe cu Mantuitorul pe drumul Crucii, pe drumul patimilor si durerilor. O, ce priveliste grozava se vede in drumul Golgotei. O gloata de oameni orbiti si beti de ura Il lovesc si Il silesc pe Domnul sa mearga []Veronica sterge cu o marama sudorile Domnului si pe marama se intipareste Chipul MantuitoruluiSa mergem mai departe cu Mantuitorul pe drumul Crucii, pe drumul patimilor si durerilor. O, ce priveliste grozava se vede in drumul Golgotei. O gloata de oameni orbiti si beti de ura Il lovesc si Il silesc pe Domnul sa mearga inainte. Domnul abia urca. Din fata Lui picura sudori mari amestecate cu sange. O, ce infatisare plina de chin si de durere are Domnul! Insa pe iudei nu-i misca durerile Domnului; ei Il lovesc inainte fara mila si fara crutare.

Inaintand pe acest loc mi-am adus aminte de istoria iudeului Ahasverus (un frumos roman religios), care din fata casei sale a vazut pe Domnul mergand spre Golgota cu chinuri si dureri mari, dar in loc de mila, L-a lovit cu piciorul, strigandu-I cu ranjet de ura: Mergi, Iisuse! Dar iata se iveste si un suflet mai bun, un suflet induiosat de durerile Mantuitorului. Traditia spune ca in drumul spre Golgota cand Iisus mergea cu chinuri si dureri mari, o femeie cu numele Veronica, L-a vazut din foisorul unde cosea o haina si, facandu-i-se mila de durerea Mantuitorului, a iesit afara in calea convoiului, si-a facut loc printre multime si, ajungand in fata Domnului, I-a sters cu o marama noua...