IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Iisus Hristos – biruitorul iadului și izvorul Învierii noastre” (Scrisoare pastorală, 2023)
TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IA ILOR I MITROPOLIT AL MOLDOVEI I BUCOVINEI Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit Tatal, Fiul si Duhul Sfant Iubiti frati preoti, Cinstiti [] TEOFANPRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IA ILOR I MITROPOLIT AL MOLDOVEI I BUCOVINEIIubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor:har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit Tatal, Fiul si Duhul SfantIubiti frati preoti,Cinstiti vietuitori ai sfintelor manastiri,Drept-slavitori crestini,Hristos a inviat!In noaptea plina de lumina a Sfintelor Pasti, suntem adunati in jurul bisericilor pentru a cunoaste, a trai si a marturisi adevarul ca Hristos a inviat din morti, ca a biruit moartea si ne-a deschis calea catre viata cea vesnica.
Invierea lui Hristos este temelia credintei noastre, adevar pe care se fundamenteaza intreaga noastra viata. Ea este evenimentul care a schimbat cursul istoriei umane, oferindu-i acesteia un nou inceput cladit pe vesnicia vietii, caci din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi 1.
De aceea, sarbatoarea de astazi aduce bucurie si daruieste curaj. In ziua Invierii, cele dintai cuvinte pe care femeile de-mir-purtatoare si Sfintii Apostoli le aud sunt cuvinte datatoare de multa nadejde: Nu va temeti! 2 Nu va inspaimantati! 3, Bucurati-va! 4, Pace voua! 5. Aceste cuvinte, rostite de ingeri sau de Mantuitorul Insusi, sunt purtatoare de lumina si izvor de putere pentru oamenii de ieri si pentru cei de acum. Ele exprima bucuria biruintei asupra celui din urma vrajmas al nostru, care este moartea6, si, totodata, incredintarea ca, prin Hristos si in Hristos, si noi ne putem ridica din iadul deznadejdii, din iadul sfasietor al lipsei de sens, din iadul singuratatii si al robiei de multe feluri, oricat de adanc si de intunecat ar fi acesta.
Drept-maritori crestini,Invatatura Bisericii noastre marturiseste ca Hristos, murind pe Cruce, a coborat cu sufletul Sau unit cu dumnezeirea pana la iad. A coborat acolo unde Adam si Eva si toti cei nascuti dintr-insii traiau suferinta cea amara a departarii de Dumnezeu, fiind tinuti sub stapanirea intunericului, a mortii si a diavolului. A coborat la iad, pentru a-i smulge de acolo pe stramosii nostri si pe toti cei care au voit sa creada in El. Astfel, cale facand oricarui trup spre invierea cea din morti , a dezlegat durerile mortii 7 si a umplut totul de slava Sa. Constiinta liturgica a Bisericii a preluat acest adevar si l-a transpus in cantarile si imnele sale. La fiecare Sfanta Liturghie, preotul rosteste: In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplandu-le, Cela ce esti necuprins . Cantarile din perioada Sfintelor Pasti zugravesc cu insistenta bucuria ca Hristos S-a coborat intru cele mai de jos ale pamantului 8 si puterea iadului a zdrobit 9, ca acum praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice 10.
Actul coborarii lui Hristos in strafundurile iadului este continuarea aceluiasi act mantuitor al Intruparii si al scufundarii in apele Iordanului. Este, de asemenea, prelungirea a ceea ce Domnul Hristos a trait, cu intensitatea maxima a suferintei, in gradina Ghetsimani sau in momentul in care, pe Cruce, a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? 11.
Coborarea la iad a lui Hristos, ca manifestare a puterii Invierii Sale, marturiseste schimbarea profunda petrecuta in existenta omului, si anume un alt rost al mortii: Prin coborarea la iad, Domnul a dobandit cea mai de seama biruinta a Sa. El a desfiintat randuiala existenta de la caderea lui Adam care facea ca, dupa moarte, omul sa ramana pe veci despartit de Dumnezeu si supus duhurilor rele. In felul acesta s-a schimbat rostul mortii, care a incetat a mai fi doar pedeapsa pentru pacat, devenind cale de unire cu Cel de Sus 12.
Iubiti fii si fiice din Biserica lui Hristos,Marturisirea adevarului ca Hristos cel Inviat a biruit puterea mortii si a iadului este de mare importanta pentru noi. De fapt, tot ce a implinit Domnul Hristos are o legatura directa, personala, cu fiecare om. Sfantul Apostol Pavel spune ca Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti 13. In acelasi sens, marturisim cat se poate de limpede in zilele de Pasti cum Moartea si Invierea lui Hristos sunt in legatura nemijlocita cu viata, bucuriile si incercarile noastre: Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine: Insuti impreuna ma preamareste, Mantuitorule, intru Imparatia Ta 14. Asa cum, coborand la iad, Hristos a dezlegat din legaturile iadului pe cei aflati acolo, si astazi, Acelasi Hristos-Dumnezeu coboara pana in cele mai adanci dureri si suferinte ale noastre, pana la iadul din noi, propunandu-ne ridicarea, invierea, izbavirea din intuneric.
Pentru ca acest lucru sa se implineasca, este necesar sa constientizam ca in noi exista mult intuneric, multa moarte, mult iad. Mandria luciferica, dorinta necrutatoare de a domina, sfasierile launtrice, tragedia lipsei de sens si lumina in viata, chinul singuratatii, al tristetii, al deznadejdii sau al plictiselii sunt tot atatea forme de iad. In esenta, iadul se arata in necredinta in Dumnezeu, in departarea de El, in despartirea de El. Realitatea iadului este starea de a nu fi in Dumnezeu: Cata vreme nu suntem in Dumnezeu suntem in iad 15, spune Parintele Rafail Noica. Iar un confrate al sau, Parintele Zaharia Zaharou, conclude: Nimic nu este mai tragic pentru om decat a trai in aceasta lume cu o inima vaduvita de orice insuflare si mangaiere dumnezeiasca 16.
Noi stim ca ne intalnim cu Dumnezeu in Biserica, in Euharistie, in bucuria, in smerenia si in pacea inimii, in relatia cu...
Invierea lui Hristos este temelia credintei noastre, adevar pe care se fundamenteaza intreaga noastra viata. Ea este evenimentul care a schimbat cursul istoriei umane, oferindu-i acesteia un nou inceput cladit pe vesnicia vietii, caci din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi 1.
De aceea, sarbatoarea de astazi aduce bucurie si daruieste curaj. In ziua Invierii, cele dintai cuvinte pe care femeile de-mir-purtatoare si Sfintii Apostoli le aud sunt cuvinte datatoare de multa nadejde: Nu va temeti! 2 Nu va inspaimantati! 3, Bucurati-va! 4, Pace voua! 5. Aceste cuvinte, rostite de ingeri sau de Mantuitorul Insusi, sunt purtatoare de lumina si izvor de putere pentru oamenii de ieri si pentru cei de acum. Ele exprima bucuria biruintei asupra celui din urma vrajmas al nostru, care este moartea6, si, totodata, incredintarea ca, prin Hristos si in Hristos, si noi ne putem ridica din iadul deznadejdii, din iadul sfasietor al lipsei de sens, din iadul singuratatii si al robiei de multe feluri, oricat de adanc si de intunecat ar fi acesta.
Drept-maritori crestini,Invatatura Bisericii noastre marturiseste ca Hristos, murind pe Cruce, a coborat cu sufletul Sau unit cu dumnezeirea pana la iad. A coborat acolo unde Adam si Eva si toti cei nascuti dintr-insii traiau suferinta cea amara a departarii de Dumnezeu, fiind tinuti sub stapanirea intunericului, a mortii si a diavolului. A coborat la iad, pentru a-i smulge de acolo pe stramosii nostri si pe toti cei care au voit sa creada in El. Astfel, cale facand oricarui trup spre invierea cea din morti , a dezlegat durerile mortii 7 si a umplut totul de slava Sa. Constiinta liturgica a Bisericii a preluat acest adevar si l-a transpus in cantarile si imnele sale. La fiecare Sfanta Liturghie, preotul rosteste: In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplandu-le, Cela ce esti necuprins . Cantarile din perioada Sfintelor Pasti zugravesc cu insistenta bucuria ca Hristos S-a coborat intru cele mai de jos ale pamantului 8 si puterea iadului a zdrobit 9, ca acum praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice 10.
Actul coborarii lui Hristos in strafundurile iadului este continuarea aceluiasi act mantuitor al Intruparii si al scufundarii in apele Iordanului. Este, de asemenea, prelungirea a ceea ce Domnul Hristos a trait, cu intensitatea maxima a suferintei, in gradina Ghetsimani sau in momentul in care, pe Cruce, a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? 11.
Coborarea la iad a lui Hristos, ca manifestare a puterii Invierii Sale, marturiseste schimbarea profunda petrecuta in existenta omului, si anume un alt rost al mortii: Prin coborarea la iad, Domnul a dobandit cea mai de seama biruinta a Sa. El a desfiintat randuiala existenta de la caderea lui Adam care facea ca, dupa moarte, omul sa ramana pe veci despartit de Dumnezeu si supus duhurilor rele. In felul acesta s-a schimbat rostul mortii, care a incetat a mai fi doar pedeapsa pentru pacat, devenind cale de unire cu Cel de Sus 12.
Iubiti fii si fiice din Biserica lui Hristos,Marturisirea adevarului ca Hristos cel Inviat a biruit puterea mortii si a iadului este de mare importanta pentru noi. De fapt, tot ce a implinit Domnul Hristos are o legatura directa, personala, cu fiecare om. Sfantul Apostol Pavel spune ca Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti 13. In acelasi sens, marturisim cat se poate de limpede in zilele de Pasti cum Moartea si Invierea lui Hristos sunt in legatura nemijlocita cu viata, bucuriile si incercarile noastre: Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine: Insuti impreuna ma preamareste, Mantuitorule, intru Imparatia Ta 14. Asa cum, coborand la iad, Hristos a dezlegat din legaturile iadului pe cei aflati acolo, si astazi, Acelasi Hristos-Dumnezeu coboara pana in cele mai adanci dureri si suferinte ale noastre, pana la iadul din noi, propunandu-ne ridicarea, invierea, izbavirea din intuneric.
Pentru ca acest lucru sa se implineasca, este necesar sa constientizam ca in noi exista mult intuneric, multa moarte, mult iad. Mandria luciferica, dorinta necrutatoare de a domina, sfasierile launtrice, tragedia lipsei de sens si lumina in viata, chinul singuratatii, al tristetii, al deznadejdii sau al plictiselii sunt tot atatea forme de iad. In esenta, iadul se arata in necredinta in Dumnezeu, in departarea de El, in despartirea de El. Realitatea iadului este starea de a nu fi in Dumnezeu: Cata vreme nu suntem in Dumnezeu suntem in iad 15, spune Parintele Rafail Noica. Iar un confrate al sau, Parintele Zaharia Zaharou, conclude: Nimic nu este mai tragic pentru om decat a trai in aceasta lume cu o inima vaduvita de orice insuflare si mangaiere dumnezeiasca 16.
Noi stim ca ne intalnim cu Dumnezeu in Biserica, in Euharistie, in bucuria, in smerenia si in pacea inimii, in relatia cu...
