Se spune ca intr-o manastire, pe cand calugarii participa la slujba Ceasurilor, afara se dezlantuie o furtuna teribila. Tuna, fulgera, vantul suiera naprasnic Calugarii insa continua sa citeasca nestingheriti. Deodata, un fulger loveste cu putere chiar in apropierea Sfantului Lacas si un tunet grozav zguduie din temelii intreaga biserica! Inauntru, se lasa linistea Deodata, de undeva din spate, se aude []Se spune ca intr-o manastire, pe cand calugarii participa la slujba Ceasurilor, afara se dezlantuie o furtuna teribila. Tuna, fulgera, vantul suiera naprasnic Calugarii insa continua sa citeasca nestingheriti. Deodata, un fulger loveste cu putere chiar in apropierea Sfantului Lacas si un tunet grozav zguduie din temelii intreaga biserica! Inauntru, se lasa linisteaDeodata, de undeva din spate, se aude vocea speriata a unui frate din manastire, care implora: Lasati cititul, haideti sa ne rugam! Sunt destule momente in viata fiecaruia dintre noi in care, participand la viata Bisericii sau a intalnirilor fratesti, suntem furati de ispita unui formalism al raportarii la Dumnezeu in care avalansa preocuparilor de zi cu zi ne inunda si spatiul si asa destul de restrans intimitatii noastre cu Dumnezeu. i nu de putine ori ni se intampla ca rugaciunea noastra sa fie una doar de insotire, si nu de comuniune deplina cu vocea Bisericii sau a fratilor in mijlocul carora ne aflam.

In astfel de momente, uneori, se abat asupra noastra si fulgerele si tunetele aducerii-aminte de Dumnezeu, fie printr-un necaz cumplit, fie printr-o ingrijorare temeinica, iar atunci simtim cum cuvintele noastre incep sa devina carari ale faptelor rugaciunii,cum rugaciunea noastra nu mai e una citita (adica un colaj de sintagme sau idei desprinse dintr-o parte sau alta), ci una a preaplinului de suflet si imperioasei nevoi de a te abandona cu totul lui Hristos, ca intr-o prietenie pe care o simti ca a luat foc ceresc, devenind iubire profunda, unica, iubirea de Dumnezeu!Societatea in care traim, ranita de...