Firea veche este ca şarpele care nu cedează decât când îi este zdrobit capul
Pocainta atunci este adevarata, cand scoate radacina pacatului, nu cand taie numai lastarii din afara. Fara nasterea din nou nu exista izbavire de sub puterea pacatului. Firea cea veche este radacina pacatului si cata vreme n-am scos-o prin puterea Cuvantului si a Duhului Sfant din toata inima noastra, ea va da mereu lastari plini []Pocainta atunci este adevarata, cand scoate radacina pacatului, nu cand taie numai lastarii din afara.
Fara nasterea din nou nu exista izbavire de sub puterea pacatului. Firea cea veche este radacina pacatului si cata vreme n-am scos-o prin puterea Cuvantului si a Duhului Sfant din toata inima noastra, ea va da mereu lastari plini de amaraciune (Evr 12, 15).
Dar si dupa nasterea din nou mai pot da lastari ai firii vechi, precum pe sub un altoi pot sa iasa muguri si lastari din tulpina veche, impiedicand cresterea mladitei noi si pana la urma uscand-o.
Veghetorul trebuie sa fie mereu atent, ca sa curete totul la timp.
Orice curatire trebuie sa se faca necrutator. Tot ce ramane necuratat creste din nou. Firea veche este ca sarpele care nu cedeaza decat cand ii este zdrobit capul. Pana atunci lupta, se zbate, se ascunde si nu se lasa.
Oricine il cruta ori il crede ajunge muscat de el.
Ce grea este totusi pocainta! Numai cine a primit puterea nasterii din nou si se pastreaza mereu prin rugaciune si prin cuvant in vegherea ei, acela o poate iubi si purta.
Dar pentru un astfel de suflet, nimic nu este mai usurator si mai fericit ca lacrimile ei.
Traian Dorz, din Acum sa facem , pag. 60-61
Fara nasterea din nou nu exista izbavire de sub puterea pacatului. Firea cea veche este radacina pacatului si cata vreme n-am scos-o prin puterea Cuvantului si a Duhului Sfant din toata inima noastra, ea va da mereu lastari plini de amaraciune (Evr 12, 15).
Dar si dupa nasterea din nou mai pot da lastari ai firii vechi, precum pe sub un altoi pot sa iasa muguri si lastari din tulpina veche, impiedicand cresterea mladitei noi si pana la urma uscand-o.
Veghetorul trebuie sa fie mereu atent, ca sa curete totul la timp.
Orice curatire trebuie sa se faca necrutator. Tot ce ramane necuratat creste din nou. Firea veche este ca sarpele care nu cedeaza decat cand ii este zdrobit capul. Pana atunci lupta, se zbate, se ascunde si nu se lasa.
Oricine il cruta ori il crede ajunge muscat de el.
Ce grea este totusi pocainta! Numai cine a primit puterea nasterii din nou si se pastreaza mereu prin rugaciune si prin cuvant in vegherea ei, acela o poate iubi si purta.
Dar pentru un astfel de suflet, nimic nu este mai usurator si mai fericit ca lacrimile ei.
Traian Dorz, din Acum sa facem , pag. 60-61
