Când Domnul operează în sufletul nostru cu încercări, n-avem de ce să ne temem.
Matei 9, 1-8 Aceasta evanghelie vine la rand cu mici deosebiri de trei ori peste an. La fiecare evanghelie, am dat un talc separat. Se potriveste aici si talcuirea pe care am dat-o la evanghelia cu bolnavul de la lacul Vitezda. In talcul acela am vorbit pe larg despre bolile noastre cele sufletesti []Matei 9, 1-8 Aceasta evanghelie vine la rand cu mici deosebiri de trei ori peste an. La fiecare evanghelie, am dat un talc separat.
Se potriveste aici si talcuirea pe care am dat-o la evanghelia cu bolnavul de la lacul Vitezda.
In talcul acela am vorbit pe larg despre bolile noastre cele sufletesti si despre doctorul sufletelor noastre.
La evanghelia aceasta, vom vorbi acum despre bolile cele trupesti, despre scopul si rosturile ce le au in viata noastra bolile si incercarile.
Vom spune indata, la inceput, ca bolile cele trupesti sunt totdeauna in legatura cu viata noastra cea sufleteasca sunt intotdeauna in legatura cu cerul, cu Dumnezeu.
Orice boala, orice incercare isi are un rost al ei, iar acest rost este in mainile Domnului.
Vazute prin lumina aceasta, bolile cele trupesti s-ar putea imparti in trei clase: ele ne vin ca o pedeapsa pentru pacate; ele ne vin sa ne trezeasca din pacat si ca un ajutor sa putem iesi din pacat; ele vin sa ne apere de pacat si sa ne intareasca sufletul. Le vom cerceta pe rand.
Intai bolile cele trupesti ne vin ca o pedeapsa pentru pacatele noastre. Dandu-ne seama de aceasta, sa le purtam cu rabdare, zicand si noi cu talharul de pe cruce: Dupa dreptate suferim, luand cele vrednice dupa faptele noastre (Lc 23, 41).
Dar insemnati-va bine un lucru: bolile si incercarile nu ne vin numai ca o pedeapsa pentru pacat. Mantuitorul nu este un temnicer, ci El este un Doctor; Evanghelia Lui nu este o temnita de pedepsit, ci este, mai ales, o scoala mare de indreptare si de mantuire a omului.
Boala cea trupeasca isi are si ea scopul ei cel ceresc: trezirea din somnul pacatelor.
Este om pe care cu nimic nu-l poti trezi pentru Evanghelie. Se increde in sanatatea lui, in banii lui, in trufia lui si isi bate joc de chemarile mantuirii. Dar cand vine atare boala si il doboara la pat, indata se domoleste si incepe a-L striga pe Dumnezeu.
In fata unei usi incuiate, incerci toate cheile sa afli care s-ar potrivi; in fata unei inimi invartosate, incerci multe chei sufletesti. Incerci chemari dulci si placute, dar, de regula, numai cheia suferintelor poate descuia o astfel de inima.
Dintr-un fier rece nu poti face nimic. Oricat l-ai lovi cu ciocanul, e o truda zadarnica. Dar indata ce-l bagi in foc cedeaza.
Asa e si cel pacatos, dupa ce intra in focul suferintelor. Ferice de cei pe care Duhul Sfant ii trezeste din somnul pierzarii cu acul bolilor si incercarilor. Vai de cei pe care, in pacatele lor, nu-i tulbura nici o incercare. Dar tot atat de vai va fi si celor pe care Duhul Sfant i-a trezit si pe urma iar au adormit.
In vreme de boala si incercare, striga omul: Doamne, Doamne! Dar pe urma uita iar de Dumnezeu. Optzeci la suta din cei pe care Duhul Sfant i-a trezit prin boli si incercari adorm iar in pacate, dupa ce a trecut ziua necazului . Acestia vor avea o raspundere mai mare decat cei care traiesc netulburati de incercari.
In al treilea rand, bolile cele trupesti si alte incercari ne vin din ingaduinta lui Dumnezeu, sa ne apere de pacat si sa ne intareasca in cele sufletesti. Aceasta e scoala cea mare a suferintelor si incercarilor in care Domnul ii cheama, de regula, pe toti cei credinciosi.
Aproape toti alesii Domnului din Scriptura au trecut prin scoala aceasta.
Cei credinciosi, de regula, au mai multe incercari decat cei necredinciosi. De ce? Pentru ca Domnul ii cearta pe cei pe care ii iubeste .
Bolile cele trupesti ne vin din ingaduinta lui Dumnezeu, ca o solie sfanta, sa ne apere de bolile cele sufletesti; ne vin ca un medicament amar ce scoate din noi otrava si betesugul cel sufletesc.
Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc vede si trebuie sa vada bolile si incercarile printr-o alta lumina de cum le vede omul cel lumesc.
Un ostas din Oastea Domnului imi scria ca de cand a intrat in Oaste a zacut de trei ori si oamenii soptesc ca, prin asta, il cearta Dumnezeu, pentru ca s-a inscris la Oaste.
Asta e o judecata lumeasca: e judecata unor oameni care nu cunosc binecuvantarile ce ni le da scoala suferintelor.
Pe urma unui semanator, doua graunte se intelegeau astfel: Vezi tu, surata, grai o graunta ramasa neacoperita de pamant pe tine te-a ingropat grapa semanatorului. Eu ma desfatez acum in lumina soarelui, iar tu zaci ingropata in intuneric! .
Dar, in clipele cand astfel cuvanta, sosi o cioara si o inghiti. Graunta cea ingropata, in schimb, nu peste mult timp iesi afara intr-un spic frumos de grau.
Doamne, mai bine tine-ne ingropati in incercari, decat sa ne fure pasarile cerului (Lc 8, 5).
Pentru cei credinciosi, bolile si incercarile sunt o binecuvantare. Cand Lazar din evanghelie s-a imbolnavit, surorile lui au alergat la Domnul, vestindu-L: Iata, acela pe care il iubesti este bolnav (In 11, 3).
Doamne, iata acela pe care il iubesti este bolnav ; ce vorbe scumpe sunt acestea pentru cei credinciosi!De regula, toti acei pe care Domnul ii iubeste au incercari, dar aceste incercari sunt...
Se potriveste aici si talcuirea pe care am dat-o la evanghelia cu bolnavul de la lacul Vitezda.
In talcul acela am vorbit pe larg despre bolile noastre cele sufletesti si despre doctorul sufletelor noastre.
La evanghelia aceasta, vom vorbi acum despre bolile cele trupesti, despre scopul si rosturile ce le au in viata noastra bolile si incercarile.
Vom spune indata, la inceput, ca bolile cele trupesti sunt totdeauna in legatura cu viata noastra cea sufleteasca sunt intotdeauna in legatura cu cerul, cu Dumnezeu.
Orice boala, orice incercare isi are un rost al ei, iar acest rost este in mainile Domnului.
Vazute prin lumina aceasta, bolile cele trupesti s-ar putea imparti in trei clase: ele ne vin ca o pedeapsa pentru pacate; ele ne vin sa ne trezeasca din pacat si ca un ajutor sa putem iesi din pacat; ele vin sa ne apere de pacat si sa ne intareasca sufletul. Le vom cerceta pe rand.
Intai bolile cele trupesti ne vin ca o pedeapsa pentru pacatele noastre. Dandu-ne seama de aceasta, sa le purtam cu rabdare, zicand si noi cu talharul de pe cruce: Dupa dreptate suferim, luand cele vrednice dupa faptele noastre (Lc 23, 41).
Dar insemnati-va bine un lucru: bolile si incercarile nu ne vin numai ca o pedeapsa pentru pacat. Mantuitorul nu este un temnicer, ci El este un Doctor; Evanghelia Lui nu este o temnita de pedepsit, ci este, mai ales, o scoala mare de indreptare si de mantuire a omului.
Boala cea trupeasca isi are si ea scopul ei cel ceresc: trezirea din somnul pacatelor.
Este om pe care cu nimic nu-l poti trezi pentru Evanghelie. Se increde in sanatatea lui, in banii lui, in trufia lui si isi bate joc de chemarile mantuirii. Dar cand vine atare boala si il doboara la pat, indata se domoleste si incepe a-L striga pe Dumnezeu.
In fata unei usi incuiate, incerci toate cheile sa afli care s-ar potrivi; in fata unei inimi invartosate, incerci multe chei sufletesti. Incerci chemari dulci si placute, dar, de regula, numai cheia suferintelor poate descuia o astfel de inima.
Dintr-un fier rece nu poti face nimic. Oricat l-ai lovi cu ciocanul, e o truda zadarnica. Dar indata ce-l bagi in foc cedeaza.
Asa e si cel pacatos, dupa ce intra in focul suferintelor. Ferice de cei pe care Duhul Sfant ii trezeste din somnul pierzarii cu acul bolilor si incercarilor. Vai de cei pe care, in pacatele lor, nu-i tulbura nici o incercare. Dar tot atat de vai va fi si celor pe care Duhul Sfant i-a trezit si pe urma iar au adormit.
In vreme de boala si incercare, striga omul: Doamne, Doamne! Dar pe urma uita iar de Dumnezeu. Optzeci la suta din cei pe care Duhul Sfant i-a trezit prin boli si incercari adorm iar in pacate, dupa ce a trecut ziua necazului . Acestia vor avea o raspundere mai mare decat cei care traiesc netulburati de incercari.
In al treilea rand, bolile cele trupesti si alte incercari ne vin din ingaduinta lui Dumnezeu, sa ne apere de pacat si sa ne intareasca in cele sufletesti. Aceasta e scoala cea mare a suferintelor si incercarilor in care Domnul ii cheama, de regula, pe toti cei credinciosi.
Aproape toti alesii Domnului din Scriptura au trecut prin scoala aceasta.
Cei credinciosi, de regula, au mai multe incercari decat cei necredinciosi. De ce? Pentru ca Domnul ii cearta pe cei pe care ii iubeste .
Bolile cele trupesti ne vin din ingaduinta lui Dumnezeu, ca o solie sfanta, sa ne apere de bolile cele sufletesti; ne vin ca un medicament amar ce scoate din noi otrava si betesugul cel sufletesc.
Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc vede si trebuie sa vada bolile si incercarile printr-o alta lumina de cum le vede omul cel lumesc.
Un ostas din Oastea Domnului imi scria ca de cand a intrat in Oaste a zacut de trei ori si oamenii soptesc ca, prin asta, il cearta Dumnezeu, pentru ca s-a inscris la Oaste.
Asta e o judecata lumeasca: e judecata unor oameni care nu cunosc binecuvantarile ce ni le da scoala suferintelor.
Pe urma unui semanator, doua graunte se intelegeau astfel: Vezi tu, surata, grai o graunta ramasa neacoperita de pamant pe tine te-a ingropat grapa semanatorului. Eu ma desfatez acum in lumina soarelui, iar tu zaci ingropata in intuneric! .
Dar, in clipele cand astfel cuvanta, sosi o cioara si o inghiti. Graunta cea ingropata, in schimb, nu peste mult timp iesi afara intr-un spic frumos de grau.
Doamne, mai bine tine-ne ingropati in incercari, decat sa ne fure pasarile cerului (Lc 8, 5).
Pentru cei credinciosi, bolile si incercarile sunt o binecuvantare. Cand Lazar din evanghelie s-a imbolnavit, surorile lui au alergat la Domnul, vestindu-L: Iata, acela pe care il iubesti este bolnav (In 11, 3).
Doamne, iata acela pe care il iubesti este bolnav ; ce vorbe scumpe sunt acestea pentru cei credinciosi!De regula, toti acei pe care Domnul ii iubeste au incercari, dar aceste incercari sunt...
