In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Incep acest cuvant cu ultimele versuri cu care am incheiat cantarea: Fiti binecuvantati, fiti binecuvantati, fiti binecuvantati, surori iubite si scumpi frati Totdeauna cand am cantat cantarea aceasta am cantat-o cum am scris-o intaia data, cu ochii scaldati in lacrimi. Cum spune si Sfantul []In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Incep acest cuvant cu ultimele versuri cu care am incheiat cantarea:Fiti binecuvantati, fiti binecuvantati,fiti binecuvantati, surori iubite si scumpi frati Totdeauna cand am cantat cantarea aceasta am cantat-o cum am scris-o intaia data, cu ochii scaldati in lacrimi. Cum spune si Sfantul Apostol Pavel: Preaiubitilor, va scriu cu ochii scaldati in lacrimi . i spune apoi, in atatea locuri, ca ochii lui au fost mereu scaldati in lacrimi, cum le scrie si fratilor din Efes: Aduceti-va aminte ca timp de trei ani de zile, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi .

Va spun si acum, cum v-am mai spus, ca sunt multi care se poarta ca vrajmasi ai Crucii lui Hristos . i, daca veti citi cu grija sfintele lui scrieri, veti vedea de atatea ori ca si ochii lui au fost de atatea ori scaldati in lacrimi, cum s-a spus despre ochii Mantuitorului nostru la moartea unui prieten, la regretul pierderii unei cetati: in ochii Lui au fost mereu lacrimi, ori de cate ori a vazut o durere, o cadere, o neascultare.

Am dorit sa ne aducem aminte in aceste cateva minute pe care Dumnezeu ni le-a pastrat ca minute ni se par acestea pe care le petrecem impreuna de cele scrise in Sfanta Evanghelie din ziua de azi, care se citeste in toate bisericile noastre si in care se vorbeste atat la Matei capitolul 14, cat si la Ioan capitolul 6 despre minunea inmultirii painilor. i cateva adevaruri foarte insemnate am vrea sa traga fiecare dintre noi, pentru el insusi, din cele meditate asupra intelesului adanc, atat al Evangheliei, cat si al Apostolului care e de la I Corinteni capitolul 1, incepand cu versetul 14.

Ce frumos spune in Evanghelie ca S-a folosit Mantuitorul de ucenicii Sai cand a hranit multimea de mii de oameni in pustie! El a facut acest lucru cu ajutorul ucenicilor Sai, nu singur, fara ei.

Domnul Iisus a luat painile, le-a binecuvantat si le-a dat ucenicilor Sai sa le imparta. Ce mult spun aceste cuvinte pentru noi! Cat de mult trebuie sa binecuvantam noi pe Dumnezeu ca S-a ingrijit ca, pentru hranirea multimii, sa aleaga ucenici in mainile carora, in gura carora, in inimile carora sade hrana, painea vietii, pentru multimile la care au venit El sa le mantuiasca.

In vremea aceea spune Evanghelia Iisus i-a ridicat privirea si cel dintai lucru la care se gandise El cand vazuse multimea a fost painea, a fost hrana, pentru ca stia ca totdeauna multimea are nevoie, gloata are nevoie de hrana.

Mantuitorul a facut acest lucru in chip minunat si ne-a invatat si pe noi sa cautam mereu sa dam hrana buna sufletelor, pentru ca numai atunci cand vom imparti ceea ce primim din mainile lui Hristos, atunci ne vom satura sufletele, atunci ne vom intoarce cu bucurie inapoi.

Ce minunati sunt acei oameni binecuvantati, alesi de Dumnezeu si trimisi in mijlocul gloatelor, in mainile, in gurile, in sufletele carora Dumnezeu a pus painea Lui si de care s-a folosit totdeauna sa-i hraneasca pe cei care aveau nevoie! S-a spus aici destul despre aceste lucruri, dar niciodata nu-i prea mult sa ne amintim datoria cea mare de recunostinta si de ascultare pe care o avem fiecare fata de cei care ne-au dat atat painea cea trupeasca, precum si pe cea sufleteasca.

Suntem datori recunostinta si pretuire parintilor nostri pana nu vom mai fi pe pamant atat parintilor trupesti, cat si celor sufletesti si fata de oricine ne-a pus noua in mana o bucata de paine cu care ne-am hranit si cu care traim. i datoram acest lucru potrivit poruncilor lui Dumnezeu parintilor trupesti, caci cea dintai porunca dintre cele zece, care urmeaza poruncii ascultarii de Dumnezeu, porunca a 5-a, ne spune asa: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa traiesti multi ani si sa fii fericit pe pamant . i, daca parintilor trupesti le datoram atat de mult, atunci cat le datoram noi parintilor nostri duhovnicesti, care ne-au hranit cu painea primita de la Hristos nu numai pentru viata aceasta, ci pentru viata vesnica! Fiindca aceasta este mult mai mult decat painea care ne hraneste pentru un an, pentru zece ani si pentru toata viata cu hrana noastra cea trupeasca.

S-a spus aici ca Dumnezeu a folosit Lucrarea aceasta pentru a creste multi copii duhovnicesti, asemanandu-se cu o randunica ce osteneste si-si creste puisorii ei pana ce ajung sa zboare. Dar nu numai ca ii hraneste pana cand ajung tari, sa-si poata castiga singuri hrana; ci in lupta randunicii este mult mai mult decat atat: este pregatirea minunata a puisorilor ei pentru calatoria spre cealalta patrie, pentru care le-au crescut lor aripi si pentru care au fost randuiti pentru patria pe care ei nu au vazut-o, dar pentru care toata vara se pregatesc cu exercitii de zbor, cu infranare, cu lupta si cu osteneli, sa poata fi in stare, cand va veni vremea, sa treaca examenul cel mare sa treaca peste oceanul cel mare peste departarile cele mari, peste intuneric si furtuni. Pana vor ajunge acolo in patria unde nu mai este frig, unde nu mai este gheata, unde nu mai este iarna, unde vor fi fericiti, pentru ca pentru aceasta au fost pregatiti.

S-a mai spus aici ca deseori in cuibul randunicii sau in cuibul altor pasarele apar pui straini. i eu as vrea sa adancim mai mult intelesul acestui fapt trist si dureros pentru parintele care cloceste, care hraneste, care creste un pui strainDe unde a aparut acest pui strain? , se va fi intrebat adeseori mama ostenitoare, mama jertfitoare, parintele care a alergat si a dorit sa creasca pui semanandu-i ei, copiii duhovnicesti care sa aiba aceleasi trasaturi frumoase si placute si care sa faca parte din neamul ei.

Un vrajmas, un strain a pus acolo o samanta rea din care a iesit un copil rau, care nu seamana cu familia in care s-a hranit, s-a nascut, a crescut si traieste indopandu-se. De obicei acesti pui straini iau de la gura celorlalti hrana pe care o castiga cu sudoare si cu jertfa mama, tata, parintii adevarati.

De unde apar in Lucrarea lui Dumnezeu duhuri straine, oameni straini, glasuri straine, firi straine, elemente straine, care n-au duhul Lucrarii, care n-au vorba fratilor, cuvantul fratilor, chipul fratilor, dragostea lor, simtamintele lor, invatatura lor, credinta lor, partasia lor?De unde apar cei care fac dezbinari si tulburare? De unde apar ei in cuibul drag al acestei Lucrari in care am avut parinti care au ostenit si au muncit ca sa ne aduca hrana cea sanatoasa si dulce a Sfantului Cuvant al lui Dumnezeu, udata cu lacrimile lor, castigata cu sudorile lor, adesea platita cu sangele lor?Dragii nostri frati si surori, de ce e asa? Noi nu stim!E-o taina de ce Dumnezeu a ingaduit ca in cuibul unor pasari cinstite si harnice sa apara o pasare straina, sa lase un ou strain, din care sa iasa un pui strain care apoi sa inceapa sa-i alunge din cuib pe ceilalti puisori sau sa-i loveasca, sau sa-i raneasca, sa-i tulbure, deranjandu-le viata lor calda, placuta, dulce, pasnica, iubitoare.

A ingaduit Dumnezeu aceasta si ca o incercare pentru biata randunica sau privighetoare, sau porumbel, care trebuie sa creasca un pui strain i a ingaduit ca si in Lucrarea lui Dumnezeu sa se iveasca astfel de elemente straine, cu alt duh, cu alte comportari, cu un alt fel de a fi. Poate ca trebuie sa fie si pareri deosebite, pentru ca sa poata sa iasa la iveala cei gasiti buni. Poate ca trebuie sa fie si elemente negative, daunatoare, potrivnice, ca sa iasa la iveala cei adevarati si cei sanatosi.

Domnul Iisus a spus: Prin aceasta va cunoaste lumea ca sunteti ai Mei, daca veti avea dragoste intre voi! . i tot aceasta, in sens invers, s-ar putea spune: Prin aceasta va putea lumea cunoaste ca nu sunteti ai Mei, daca nu veti avea dragoste intre voi! .

Cei care ar avea dragoste, intre frati, sunt fiii lui Dumnezeu, copiii Jertfei lui Hristos. Iar cei care nu au dragoste, acestia nu sunt ai lui Dumnezeu. Acesta este semnul dupa care ne va recunoaste si Dumnezeu si dupa care se vor recunoaste si altii: daca avem sau nu dragoste de frati.

Iar dragostea de frati nu-i numai in cuvinte rasunatoare, in gesturi largi, in cuvinte si-n vorbiri pretentioase, ci in ascultare, in partasie, in smerenie. Asa cum s-a spus ca acestea sunt semnele lui Hristos si semnele alor Lui, de-acum pana in vecii vecilor.

In Cartea Apocalipsa, unde se vorbeste totdeauna frumos despre Miel, Il arata intotdeauna insangerat, pentru ca si acolo sus in Cer va trebui sa ne aducem aminte cu ce dragoste am fost noi rascumparati si cat de adanc s-a smerit bunatatea si maretia lui Dumnezeu pentru ca noi sa fim iertati si mantuiti tocmai prin aceasta. i pentru ca noi sa avem exemplul acesta tocmai in felul cel mai inalt si cel mai cutremurator: pana unde trebuie sa ne smerim si pana unde trebuie sa ne aratam ascultarea noastra in Domnul de Cuvantul Sau si de Lucrarea in care ne-a asezat El.

In Apostolul de azi, de la I Corinteni, capitolul 1, incepand cu versetul 14, se vorbeste corintenilor despre cei care provoaca dezbinari in mijlocul lor. i-i mustra pentru aceasta. i asta trebuie sa ne slujeasca noua de o mare si cutremuratoare invatatura: ca oricine provoaca dezbinari in Lucrarea lui Dumnezeu pacatuieste impotriva Duhului Sfant.

S-a mai spus: inainte de venirea Domnului Iisus, Tatal lucra prin Fiul si prin Duhul. Fiul si Duhul lucrau prin Tatal, pregatind venirea Fiului, Care aducea mantuirea, si apoi venirea Duhului, Care va implini aceasta mantuire.

La venirea Domnului Iisus, Tatal si Duhul au marturisit despre El si despre lucrarea pe care a inceput-o atunci.

Dupa Inaltarea Domnului Iisus, a venit Duhul Sfant, ultima lucrare a mantuirii care se mai face in Biserica lui Dumnezeu si in poporul lui Dumnezeu. Tatal si Fiul acum lucreaza prin Duhul. Caci Fiul a zis: Ma duc la Tatal, dar va voi trimite pe Duhul. El va va invata toate lucrurile, va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu si va fi cu voi pana in veac .

Ultima lucrare de mantuire este acum lucrarea Duhului Sfant. Aceasta Lucrare a Oastei Domnului, in care Domnul Duhul Sfant ne-a nascut si pe noi prin Jertfa Domnului Iisus si prin dragostea Tatalui la o viata noua, este tocmai lucrarea Duhului Sfant. Prin aceasta Lucrare, Dumnezeu a adus, ca o minune in poporul nostru, vestea cea dulce a nasterii din nou si trairea cu increstinarea tuturor obiceiurilor noastre Reincrestinarea acestora, prin lucrarea Duhului Sfant.

Fratii de mai nainte au amintit aici despre aceasta Lucrare minunata si despre roadele minunate pe care le-a adus si pe care le aduce ea in mijlocul poporului nostru. Ca, daca avem noi acuma nunti cum nu s-a mai vazut in poporul nostru Daca avem botezuri, daca avem privegheri la mortii nostri in loc de petreceri paganesti, cu tot felul de lucrari si de cuvinte, si de purtari urate si stricate si daca acum avem aniversari binecuvantate, botezuri binecuvantate, nunti binecuvantate, privegheri binecuvantate, sarbatori fericite, este numai pentru ca lucrase Duhul Sfant prin Oastea Domnului, prin omul ales de Dumnezeu, care este profetul neamului nostru, Parintele Iosif Trifa. El a reincrestinat obiceiurile noastre si, in loc de a ne asemana paganilor si oamenilor care n-au auzit niciodata de Dumnezeu, acum ne asemanam, prin toate aceste obiceiuri stramosilor nostri adevarati, Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre si ai credintei noastre, care, de la nasterea poporului nostru, asa ne-au invatat si asa au petrecut ei in cinstirea si in umblarea ascultarii de Dumnezeu.

De aceea Dumnezeu a aparat fiinta neamului nostru si credinta neamului nostru in mijlocul tuturor robiilor si stapanirilor paganesti prin care a trecut acest neam zbuciumat in decursul veacurilor de istorie grea si chinuitoare.

Cine ne-a aparat pe noi? Cine ne-a aparat istoria noastra? Cine a facut sa vina o Zi, la 1 Decembrie 1918, cand sa ne putem cuprinde in brate unii pe altii, din toate marginile tarii, sa ne sarutam in lacrimi si sa-I multumim lui Dumnezeu ca am ajuns ziua unitatii neamului nostru, a independentei nationale, scapati de toate neamurile pagane si stapanirile pagane care au cautat sa ne nimiceasca si sa ne asimileze?Tot atunci, indata dupa aceasta izbavire a poporului nostru, Dumnezeu ne-a trimis si aceasta Lucrare Oastea Domnului prin acest profet al vremurilor noastre si al poporului nostru, care este Parintele Iosif Trifa.

S-au spus si s-au scris despre el si s-au raspandit atatea lucruri neadevarate, poate si pentru ca muntele nu-l vezi de langa el. Suntem prea aproape de acest urias al lui Dumnezeu, pentru ca sa putem vedea cu adevarat maretia si valoarea lui pentru credinta noastra si pentru fiinta neamului nostru.

N-a fost cunoscut nici Sfantul Ioan Gura de Aur la vremea lui N-au fost cunoscuti nici Sfantul Grigore, nici Sfantul Vasile si nici ceilalti mucenici si martiri la vremea lor. Acum insa, dupa trecerea atator secole, vedem ce uriasi au fost, ce mari oameni a avut Dumnezeu si ce adevaruri minunate ne-a adus Dumnezeu prin ei.

Poate ca va trebui sa treaca 1000 de ani inca, pana se va vedea ce mare a fost acest mare profet al lui Dumnezeu, Parintele Iosif, prin care s-a facut minunea ai carei martori sunteti si dumneavoastra, aici de fata, si toate sutele de mii de frati si de peste hotare si cine stie cati inca, in cat de mare numar ii va mai chema Dumnezeu prin aceasta Lucrare, toti cei care vor asculta Cuvantul Sau si vor dori sa-si mantuiasca sufletul, pentru ca sa dobandeasca cu adevarat Imparatia lui Dumnezeu.

Cate adevaruri minunate nu ar fi sa ne improspatam noi acum pe linia acestor ganduri si in fata acestor minuni a caror frumusete si inaltare sa o incepem sa o traim si noi!N-au fost niciodata cunoscute Cuvintele lui Dumnezeu cum au spus si fratii mai inainte. N-au fost cunoscute cantarile lui Dumnezeu, sufletele care sa poata deschide gura si sa poata rosti o rugaciune libera si cutremuratoare, si inaltatoare ca astazi.

Dar minunile lui Dumnezeu nu s-au sfarsit si indurarile Lui n-au ajuns la capat. Atatea noi si minunate talente de scriitori, de poeti, de cantareti si de vestitori sunt printre tinerii nostri! i veti vedea ce frumoase roade va mai aduce pentru Dumnezeu aceasta frumoasa Lucrare. Ce suflete frumoase, ce familii binecuvantate, ce lucrari, ce opere de care se vor minuna si se vor ferici mii si mii de suflete dupa noi! Pentru ca Lucrarea aceasta nu va imbatrani niciodata. Noi imbatranim si ne ducem, cum au imbatranit si s-au dus cei care au fost mai harnici si mai intai decat noi. Dar Lucrarea Domnului nu imbatraneste.

Uitati-va si credeti: 80% sunt tineri aici si asa e in toata tara. i, dintre acestia, Dumnezeu va alege suflete minunate care vor raspandi cantari si mai frumoase de cum am raspandit noi, cuvinte mai inalte, lucrari mai binecuvantate.

Pentru ca in Hristos nu exista stare pe loc, ci exista inaintare mereu. i acest lucru il vedem mereu fiecare dintre noi in viata noastra insasi. Daca numai de un an am venit la Domnul aduceti-va aminte cum eram inainte de a veni. Nu cunosteam Cuvantul lui Dumnezeu Biblia nu cunosteam o cantare. Nu stiati rosti o rugaciune cat de simpla. Nu stiati lega doua cuvinte in fata lui Dumnezeu si in fata altora. i acuma, cate cantari frumoase stiti! i acuma cate versete frumoase intelegeti! i acuma cati frati minunati cunoasteti! i acuma cate adunari si cate bucurii ati avut! i anul viitor vor fi mai multe. i in anii viitori vor fi si mai multe. i peste ani vor fi tot mai multe.

Pentru ca, de cate ori ascultam Cuvantul lui Dumnezeu, noi nu ne saturam de El, dorim sa-L ascultam inca si inca. Pentru ca cu aceasta hrana nu e ca si cu hrana pamanteasca: mananci o data si te saturi si dupa aceea n-o mai doresti.

Noi gustam aici Cuvantul lui Dumnezeu si fiecare spune o alta frumusete a Lui; si, prin fiecare, Dumnezeu ne vorbeste si ne arata o alta parte frumoasa a Aceluiasi Adevar. Cantarile sunt frumoase, dar de fiecare data nu te saturi cantandu-le, ascultandu-le. Daca ne-am satura, n-am mai dori alte adunari, nu ne-am mai duce la alte nunti, n-am mai asculta cu atatea jertfe alte si alte chemari. Dar pentru ca tot ceea ce este din Dumnezeu este viu, lucrator, mereu nou si frumos, lucrarile acestea ne imbogatesc mereu. i, cu cat ne imbogatim cu cunostinte mai multe, cu cantari mai multe, cu adevaruri mai multe, cu cunoasteri de frati mai multe, cu bucurii ale nuntilor si adunarilor mai multe cu atat mai mult le dorim!Acesta este semnul ca Lucrarea aceasta este nemuritoare si ca tot ce primim din Dumnezeu este nemuritor. Noi insine am fost creati sa fim nemuritori, pentru ca Imparatia si ara pentru care ne pregatim prin aceste adunari si cunoasteri, si ascultari este nemuritoare, este Imparatia lui Dumnezeu.

Timpul randuit pentru starea noastra impreuna se scurge asa de repede! Cuvintele pe care Dumnezeu ni le da sunt asa de frumoase! Am dori...