Natura are felul ei aparte de a ne incalzi trupul si spiritul, aruncandu-ne in brate mici daruri: o zi insorita si calda, o dimineata cu flori de gheata in geam, un covor de frunze de culoarea chihlimbarului sau explozie de arome florale in luna lui martie si, pe langa toate acestea, ne mai aduce minuni colorate, hranitoare si pline de savoare, provocandu-ne sa reinventam feluri de a le prepara si combina. Una dintre aceste minuni e rubarba. Saraca in calorii dar bogata in vitamina C si minerale esentiale (fier, magneziu, zinc, potasiu, fosfor), e folosita mult in bucatarie in sectorul dulce, dar si in cel sarat la aperitive, sosuri, chutney, acrirea ciorbelor sau prepararea mancarurilor pe baza de legume si carne pentru ca rubarba este o leguma, si inca una foarte versatila. Preparatul pe care il prezint astazi este rapid si gustos, inspirat dupa o reteta a lui Hugh Fearnley-Whittingstall chef, jurnalist si autor de carti de bucate, popular in Marea Britanie, adept al filosofiei back to basics (inapoi la elementele de baza). Gustul acrisor al rubarbei se imbina perfect cu pestele gras, iar sosul cu leurda poate fi un inlocuitor lejer petru sosul aioli sau mujdei.

Din cele doua oua (am folosit unul fiert si unul nefiert, dar se pot folosi ambele fierte sau ambele nefierte, dupa preferinta), 50 ml ulei, un praf de sare, mustar si suc de lamaie am preparat rapid o maioneza in care am adaugat frunzele de leurda si de busuioc, spalate si tocate marunt.

Rubarba, spalata, curatata si taiata in bucati de circa 2 cm lungime, am pus-o intr-o tigaie impreuna cu 2 linguri de apa, zaharul si cimbrul, si am tinut pe foc timp de 5 minute, pana cand s-a inmuiat. Am luat tigaia de pe foc si am pus-o deoparte.

Macroul spalat, l-am presarat cu sare si condimente, l-am tavalit bine prin fulgii de ovaz (apasand, ca sa se lipeasca) si l-am prajit la foc bland, intr-o tigaie cu cele 3 linguri ulei, cate 2-3 minute pe fiecare parte.

Am asezat in farfurii fileurile de peste cu garnitura de rubarba si o lingura de sos. Am servit imediat.

Pestele trebuie sa fie umed, pentru a se lipi condimentele si fulgii de ovaz (poate fi uns cu putin lapte). Pestele se prajeste mai intai pe partea cu piele. Nu se amesteca in rubarba, cat timp se gateste, ca sa nu-si piarda forma si nu se pune apa multa, ea e suculenta si isi va lasa suficienta zeama.