AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, 1945: Armata română a participat la operaţiunile militare din Munţii Javorina (Cehoslovacia)
Dupa ce au depasit succesiv, incepand din 18 decembrie 1944, frontiera ungaro-cehoslovaca, marile unitati ale armatei romane au desfasurat, in cooperare cu armata sovietica si cu forte ale rezistentei slovace, ample operatii militare pentru eliberarea Cehoslovaciei. Caracteristicile terenului muntos si impadurit, pana la raul Morava, fragmentat de trei cursuri de apa (Hron, Nitra si Vah) situate perpendicular pe directia de inaintare a trupelor romane si sovietice si apoi deluros, au favorizat transformarea acestui spatiu intr-un puternic bastion de catre comandamentul hitlerist, ceea ce a avut un rol important in ansamblul operatiilor strategice desfasurate de fortele coalitiei antihitleriste in anul 1945, noteaza lucrarea Romani in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial (vol. III, Editura Militara, Bucuresti, 1989)Masivul Javorina a prezentat o importanta deosebita in sistemul general al apararii inamicului din sud-estul Cehoslovaciei; impreuna cu ramificatiile sale sudice, el constituia o bariera naturala dificila, in contextul unei inaintari de la est la vest. Masivul se prezinta ca un trapez cu baza mica pe cursul superior al raului Ipel, baza mare pe taietura delimitata de calea ferata Zvolen, Krupina, latura de nord pe raul Slatina, iar la sud pe cursul mijlociu al raului Ipel si pentru ca inaltimile sale cresc brusc de la sud la nord ajungand pe distanta de 3-4 km sa urce de la 600 la 1.000 m, inamicul dispunea de un avantaj superior, terenul - dens impadurit - oferind posibilitati deosebite pentru aparare. Prin pastrarea acestui masiv, adversarul putea opri patrunderea trupelor sovieto-romane de la est la vest, pe cursul mijlociu al raului Hron, respectiv spre raionul Zvolen.
Ofensiva Armatei 1 romane in masivul muntos Javorina a cuprins doua etape: in prima, care s-a desfasurat de la sfarsitul lunii ianuarie si pana in primele zile ale lunii martie 1945, trupele romane au cucerit Muntii Javorina si au interceptat comunicatia de rocada Zvolen-Krupina; in a doua, desfasurata intre 5-19 martie 1945, diviziile Armatei 1 romane, dezvoltand ofensiva si zdrobind rezistentele succesive ale inamicului au ajuns pe cursul mijlociu al raului Hron.
Luptele desfasurate in prima etapa au avut un caracter deosebit de violent, dusmanul opunand o rezistenta puternica. Cu toate acestea, fortele romane, atacand continuu si folosind o serie de manevre, au reusit sa rupa apararea trupelor hitleriste si sa inainteze pana in seara zilei de 29 ianuarie pe o adancime de 6-9 km, eliberand mai multe localitati. Cu toate greutatile intampinate, determinate de rezistenta din ce in ce mai inversunata a inamicului, de zapada mare, gerul aspru si lipsa de comunicatii, trupele romane au continuat cu avant ofensiva, reusind sa patrunda in ziua de 30 ianuarie in dispozitivul de aparare al adversarului inca 4-5 km. Instalate pe noi pozitii de aparare dinainte pregatite, trupele germane au reusit, printr-o rezistenta indarjita si contraatacuri de o rara violenta, sa opreasca ofensiva Armatei 1 in fata aliniamentului Horny Tisovnik - Turie Pole - Oremov Laz - Senohrad. Luptele violente desfasurate pana la 9 februarie, in scopul ruperii noului aliniament defensiv si manevrele de spargere a dispozitivului hitlerist s-au soldat cu pierderi mari pentru trupele romane.
In dimineata zilei de 10 februarie, Corpul 4 armata, atacand prin surprindere, fara pregatire de artilerie, a reusit sa rupa primele pozitii de aparare ale inamicului in intreaga fasie de ofensiva si sa inainteze, pana in seara aceleiasi zile, aproximativ 2 km. Corpul 7 armata a inceput atacul cu o ora mai tarziu, dupa o pregatire de artilerie de 30 de minute, lovind cu peste 130 guri de foc pozitiile adversarului. Divizia 10 infanterie de pe directia loviturii principale, desi ataca intr-un teren greu accesibil, a reusit sa zdrobeasca rezistenta dusmanului prin lupte corp la corp si sa puna stapanire pe inca o bucata de teren din partea de nord-est a masivului Javorina.
Luptele au continuat cu inversunare ziua si noaptea, in conditii atmosferice din cele mai grele, in special zapada si ceata, care impiedicau total focul propriu al artileriei si in fata unui inamic bine organizat, pe pozitii dominante cu adaposturi de beton, amplasamente si retele de sarma. Cu toate acestea, pana la 12 februarie, Armata 1 romana a reusit sa rupa rezistenta inamica pe un front de 10 km intre localitatile Senohrad - Turie Pole si sa patrunda apoi circa 2 km in pozitia inamica, provocand adversarului grele pierderi, noteaza acelasi volum.
La 17 februarie 1945, trupele Armatei 1 romane comandate de generalul de corp de armata Vasile Atanasiu, cu mult curaj si cu pretul mai multor vieti, au reusit sa cucereasca varful Javorie (1.044 m), nod orografic important. Batalioanele 12 si 21 vanatori de munte au nimicit cu grenade si in lupte corp la corp punctele de rezistenta ale trupelor hitleriste adapostite in terenul stancos. A doua zi, printr-o manevra dubla executata cu Corpul 4 armata pe la nord si cu Corpul 7 armata pe la vest, trupele Armatei 1 romane au reusit sa elibereze pana in seara zilei de 18 februarie localitatea Hrabova si sa puna stapanire pe nodul de comunicatii Oremov Laz. In timpul asaltului, au cazut eroic 11 soldati, alti 14 fiind raniti.
Incepand cu 19 februarie, ofensiva a progresat tot mai greu, in conditiile in care inamicul isi intarise apararea cu rezerve aduse din alte sectoare ale frontului iar trupele romane suferisera mari pierderi. La 21 februarie 1945, comandantul Armatei 1 romane a ordonat trecerea la aparare pe aliniamentul atins.
Ofensiva pentru desavarsirea cuceririi masivului muntos Javorina si iesirea pe cursul mijlociu al raului Hron a fost reluata in dimineata zilei de 25 februarie, de Armata 1 romana, dupa o puternica pregatire de artilerie. Marile unitati ale Corpului 4 armata, care actiona pe directia loviturii principale - Oremov Laz - Sasa- Banska Stiavnica - au rupt apararea inamicului, obtinand succese insemnate: Divizia 2 munte a patruns circa 3 km in adancimea apararii adversarului, a iesit in valea raului Krupinica si a interceptat comunicatia de rocada din lungul acestei vai; diviziile 10 si 2 infanterie, dupa ruperea apararii dusmanului, au dezvoltat ofensiva spre Pliesovce, Divizia 3 munte, care actiona intr-un teren foarte accidentat si inzapezit, s-a apropiat de punctul de sprijin organizat de inamic la cota 1.024.
Atacurile au continuat in cursul noptii, trupele Armatei 1 au inaintat pe intreg frontul, invingand rezistentele intalnite in cale, precum si greutatile impuse de un teren muntos, impadurit si acoperit de un strat mare de zapada, cu comunicatii precare, minate sau distruse de inamic, obtinand succese mai importante in special cu marile unitati de la flancuri. Astfel, Divizia 3 munte a reusit sa cucereasca, dupa lupte inversunate, ultimul bastion al apararii dusmane din Muntii Javorina (1.024 m), dupa care vanatorii de munte au eliberat pana la 26 februarie mai multe sate, intre care Polomka, Utlaka.
Cea de-a doua etapa a ofensivei Armatei 1, inceputa la 6 martie, s-a desfasurat cu succes. Pana la 9 martie, cele doua corpuri de armata, invaluind ambele flancuri ale gruparii inamice, au eliberat localitatea Dobra Biva (Divizia 2 munte). Armata 1 a zdrobit, la 15 martie, o noua rezistenta organizata de hitleristi pe aliniamentul Dol. Breznica - Bacurov - Kozelnika si, inaintand rapid, a ajuns, in ziua de 16 martie, cu Divizia 2 infanterie, pe raul Hron, iar cu Divizia 10 infanterie a eliberat, printr-un atac surpriza, localitatea Ostra Luka, puternic aparata de inamic. La 17 martie a ajuns la Hron si Divizia 19 infanterie, astfel incat la 19 martie 1945, inamicul a fost aruncat la vest de Hron pe intregul front al armatei, cu exceptia capetelor de pod de la Vieska si Zarnovica pe care acesta le mai pastra la est de rau.
In luptele pentru cucerirea masivului Javorina si iesirea pe Hron, Armata 1 romana a participat cu sase divizii care insumau 3.215 ofiteri, 3.700 subofiteri si 64.135 gradati si soldati, din care a pierdut 590 ofiteri, 670 subofiteri si 14.565 gradati si soldati (morti, raniti si disparuti). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)
Ofensiva Armatei 1 romane in masivul muntos Javorina a cuprins doua etape: in prima, care s-a desfasurat de la sfarsitul lunii ianuarie si pana in primele zile ale lunii martie 1945, trupele romane au cucerit Muntii Javorina si au interceptat comunicatia de rocada Zvolen-Krupina; in a doua, desfasurata intre 5-19 martie 1945, diviziile Armatei 1 romane, dezvoltand ofensiva si zdrobind rezistentele succesive ale inamicului au ajuns pe cursul mijlociu al raului Hron.
Luptele desfasurate in prima etapa au avut un caracter deosebit de violent, dusmanul opunand o rezistenta puternica. Cu toate acestea, fortele romane, atacand continuu si folosind o serie de manevre, au reusit sa rupa apararea trupelor hitleriste si sa inainteze pana in seara zilei de 29 ianuarie pe o adancime de 6-9 km, eliberand mai multe localitati. Cu toate greutatile intampinate, determinate de rezistenta din ce in ce mai inversunata a inamicului, de zapada mare, gerul aspru si lipsa de comunicatii, trupele romane au continuat cu avant ofensiva, reusind sa patrunda in ziua de 30 ianuarie in dispozitivul de aparare al adversarului inca 4-5 km. Instalate pe noi pozitii de aparare dinainte pregatite, trupele germane au reusit, printr-o rezistenta indarjita si contraatacuri de o rara violenta, sa opreasca ofensiva Armatei 1 in fata aliniamentului Horny Tisovnik - Turie Pole - Oremov Laz - Senohrad. Luptele violente desfasurate pana la 9 februarie, in scopul ruperii noului aliniament defensiv si manevrele de spargere a dispozitivului hitlerist s-au soldat cu pierderi mari pentru trupele romane.
In dimineata zilei de 10 februarie, Corpul 4 armata, atacand prin surprindere, fara pregatire de artilerie, a reusit sa rupa primele pozitii de aparare ale inamicului in intreaga fasie de ofensiva si sa inainteze, pana in seara aceleiasi zile, aproximativ 2 km. Corpul 7 armata a inceput atacul cu o ora mai tarziu, dupa o pregatire de artilerie de 30 de minute, lovind cu peste 130 guri de foc pozitiile adversarului. Divizia 10 infanterie de pe directia loviturii principale, desi ataca intr-un teren greu accesibil, a reusit sa zdrobeasca rezistenta dusmanului prin lupte corp la corp si sa puna stapanire pe inca o bucata de teren din partea de nord-est a masivului Javorina.
Luptele au continuat cu inversunare ziua si noaptea, in conditii atmosferice din cele mai grele, in special zapada si ceata, care impiedicau total focul propriu al artileriei si in fata unui inamic bine organizat, pe pozitii dominante cu adaposturi de beton, amplasamente si retele de sarma. Cu toate acestea, pana la 12 februarie, Armata 1 romana a reusit sa rupa rezistenta inamica pe un front de 10 km intre localitatile Senohrad - Turie Pole si sa patrunda apoi circa 2 km in pozitia inamica, provocand adversarului grele pierderi, noteaza acelasi volum.
La 17 februarie 1945, trupele Armatei 1 romane comandate de generalul de corp de armata Vasile Atanasiu, cu mult curaj si cu pretul mai multor vieti, au reusit sa cucereasca varful Javorie (1.044 m), nod orografic important. Batalioanele 12 si 21 vanatori de munte au nimicit cu grenade si in lupte corp la corp punctele de rezistenta ale trupelor hitleriste adapostite in terenul stancos. A doua zi, printr-o manevra dubla executata cu Corpul 4 armata pe la nord si cu Corpul 7 armata pe la vest, trupele Armatei 1 romane au reusit sa elibereze pana in seara zilei de 18 februarie localitatea Hrabova si sa puna stapanire pe nodul de comunicatii Oremov Laz. In timpul asaltului, au cazut eroic 11 soldati, alti 14 fiind raniti.
Incepand cu 19 februarie, ofensiva a progresat tot mai greu, in conditiile in care inamicul isi intarise apararea cu rezerve aduse din alte sectoare ale frontului iar trupele romane suferisera mari pierderi. La 21 februarie 1945, comandantul Armatei 1 romane a ordonat trecerea la aparare pe aliniamentul atins.
Ofensiva pentru desavarsirea cuceririi masivului muntos Javorina si iesirea pe cursul mijlociu al raului Hron a fost reluata in dimineata zilei de 25 februarie, de Armata 1 romana, dupa o puternica pregatire de artilerie. Marile unitati ale Corpului 4 armata, care actiona pe directia loviturii principale - Oremov Laz - Sasa- Banska Stiavnica - au rupt apararea inamicului, obtinand succese insemnate: Divizia 2 munte a patruns circa 3 km in adancimea apararii adversarului, a iesit in valea raului Krupinica si a interceptat comunicatia de rocada din lungul acestei vai; diviziile 10 si 2 infanterie, dupa ruperea apararii dusmanului, au dezvoltat ofensiva spre Pliesovce, Divizia 3 munte, care actiona intr-un teren foarte accidentat si inzapezit, s-a apropiat de punctul de sprijin organizat de inamic la cota 1.024.
Atacurile au continuat in cursul noptii, trupele Armatei 1 au inaintat pe intreg frontul, invingand rezistentele intalnite in cale, precum si greutatile impuse de un teren muntos, impadurit si acoperit de un strat mare de zapada, cu comunicatii precare, minate sau distruse de inamic, obtinand succese mai importante in special cu marile unitati de la flancuri. Astfel, Divizia 3 munte a reusit sa cucereasca, dupa lupte inversunate, ultimul bastion al apararii dusmane din Muntii Javorina (1.024 m), dupa care vanatorii de munte au eliberat pana la 26 februarie mai multe sate, intre care Polomka, Utlaka.
Cea de-a doua etapa a ofensivei Armatei 1, inceputa la 6 martie, s-a desfasurat cu succes. Pana la 9 martie, cele doua corpuri de armata, invaluind ambele flancuri ale gruparii inamice, au eliberat localitatea Dobra Biva (Divizia 2 munte). Armata 1 a zdrobit, la 15 martie, o noua rezistenta organizata de hitleristi pe aliniamentul Dol. Breznica - Bacurov - Kozelnika si, inaintand rapid, a ajuns, in ziua de 16 martie, cu Divizia 2 infanterie, pe raul Hron, iar cu Divizia 10 infanterie a eliberat, printr-un atac surpriza, localitatea Ostra Luka, puternic aparata de inamic. La 17 martie a ajuns la Hron si Divizia 19 infanterie, astfel incat la 19 martie 1945, inamicul a fost aruncat la vest de Hron pe intregul front al armatei, cu exceptia capetelor de pod de la Vieska si Zarnovica pe care acesta le mai pastra la est de rau.
In luptele pentru cucerirea masivului Javorina si iesirea pe Hron, Armata 1 romana a participat cu sase divizii care insumau 3.215 ofiteri, 3.700 subofiteri si 64.135 gradati si soldati, din care a pierdut 590 ofiteri, 670 subofiteri si 14.565 gradati si soldati (morti, raniti si disparuti). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)
