DOZA DE CULTURĂ: ''Principesa de Cleves''
Principesa de Cleves (La Princesse de Cleves) este un roman publicat, anonim, in anul 1678. Cel mai probabil, autoarea este Marie-Madeleine Pioche de La Vergne, contesa de La Fayette (1634-1693).
Cartea este printre primele romane istorice si psihologice din literatura franceza.
Evenimentele descrise au loc in perioada octombrie 1558 si noiembrie 1559, la curtea lui Henric al II-lea al Frantei. Pe langa firul narativ principal, cititorul are ocazia sa intre in atmosfera acelor vremuri, ce pastreaza multe dintre personajele istorice si intrigile de atunci. De pilda, personajul Ducele de Nemours este inspirat de Jacques de Savoy, al doilea Duce de Nemours, iar unchiul Printesei de Cleves a fost, in realitate, Francois de Vendome, faimos soldat si curtezan al jumatatii de secol XVI.
Eroina cartii, insa, domnisoara de Cartres, se pare ca este un personaj in intregime fictiv.
Romanul debuteaza cu venirea la curtea regala a doamnei de Cartres, impreuna cu tanara sa fiica, careia dorea sa-i gaseasca un sot cu avere si bine situat in inalta societate. Intr-un final, domnisoarei de Cartres ii este este aranjata casatoria cu principele de Cleves, un barbat lipsit de stralucire, dar care indeplinea standardele cautate si care o iubea cu sinceritate.
La scurt timp de la nunta, tanara Cartres, devenita principesa de Cleves, il cunoaste pe fermecatorul si cuceritorul Duce de Nemours. Iubirea dintre cei doi se infiripa cu repeziciune, iar intensitatea sentimentelor este impartasita in egala masura de cei doi. De aici incepe conflictul interior pentru protagonista, sfasiata intre datoria fata de sot si pasiunea pentru duce.
Eforturile de a ramane virtuoasa si suferintele tinerei principese sunt descrise magistral de autoare prin intermediul introspectiei, auto-observarii. La capatul mai multor intamplari nefericite, dar si a multor oportunitati pentru a-si consuma pasiunea fara a se afla, principesa de Cleves ramane neclintita in virtute, chiar si dupa moartea sotului sau. Taria sa de caracter o determina chiar sa se izoleze de buna voie intr-o manastire si sa traiasca intr-o crunta austeritate, pentru a nu risca sa cedeze tentatiilor despre care era convinsa ca sunt condamnabile.
Principesa de Cleves a inspirat numeroase filme, incepand cu adaptarea omonima pentru marele ecran din 1961 a regizorului francez Jean Delannoy. In 1999, portughezul Manoel de Oliveira a regizat pelicula Scrisoarea, care desi plaseaza actiunea in cu totul alt decor istoric, pastreaza motivul femeii virtuoase, sfasiata intre pasiune si datorie. Drama Fidelity a polonezului Andrzej Zulawski, lansata in 2000, este, de asemenea, inspirata de romanul scris de La Fayette, conform imdb.com.
Cel mai recent film dedicat amintitei carti este Nous, princesse de Cleves, din 2011, al carui scenariu este adresat cu precadere adolescentilor.
In 2010, BBC Radio 3 a difuzat adaptarea radiofonica a romanului, conceputa de Kirtsy Williams, potrivit bbc.co.uk. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dadarlat)
Cartea este printre primele romane istorice si psihologice din literatura franceza.
Evenimentele descrise au loc in perioada octombrie 1558 si noiembrie 1559, la curtea lui Henric al II-lea al Frantei. Pe langa firul narativ principal, cititorul are ocazia sa intre in atmosfera acelor vremuri, ce pastreaza multe dintre personajele istorice si intrigile de atunci. De pilda, personajul Ducele de Nemours este inspirat de Jacques de Savoy, al doilea Duce de Nemours, iar unchiul Printesei de Cleves a fost, in realitate, Francois de Vendome, faimos soldat si curtezan al jumatatii de secol XVI.
Eroina cartii, insa, domnisoara de Cartres, se pare ca este un personaj in intregime fictiv.
Romanul debuteaza cu venirea la curtea regala a doamnei de Cartres, impreuna cu tanara sa fiica, careia dorea sa-i gaseasca un sot cu avere si bine situat in inalta societate. Intr-un final, domnisoarei de Cartres ii este este aranjata casatoria cu principele de Cleves, un barbat lipsit de stralucire, dar care indeplinea standardele cautate si care o iubea cu sinceritate.
La scurt timp de la nunta, tanara Cartres, devenita principesa de Cleves, il cunoaste pe fermecatorul si cuceritorul Duce de Nemours. Iubirea dintre cei doi se infiripa cu repeziciune, iar intensitatea sentimentelor este impartasita in egala masura de cei doi. De aici incepe conflictul interior pentru protagonista, sfasiata intre datoria fata de sot si pasiunea pentru duce.
Eforturile de a ramane virtuoasa si suferintele tinerei principese sunt descrise magistral de autoare prin intermediul introspectiei, auto-observarii. La capatul mai multor intamplari nefericite, dar si a multor oportunitati pentru a-si consuma pasiunea fara a se afla, principesa de Cleves ramane neclintita in virtute, chiar si dupa moartea sotului sau. Taria sa de caracter o determina chiar sa se izoleze de buna voie intr-o manastire si sa traiasca intr-o crunta austeritate, pentru a nu risca sa cedeze tentatiilor despre care era convinsa ca sunt condamnabile.
Principesa de Cleves a inspirat numeroase filme, incepand cu adaptarea omonima pentru marele ecran din 1961 a regizorului francez Jean Delannoy. In 1999, portughezul Manoel de Oliveira a regizat pelicula Scrisoarea, care desi plaseaza actiunea in cu totul alt decor istoric, pastreaza motivul femeii virtuoase, sfasiata intre pasiune si datorie. Drama Fidelity a polonezului Andrzej Zulawski, lansata in 2000, este, de asemenea, inspirata de romanul scris de La Fayette, conform imdb.com.
Cel mai recent film dedicat amintitei carti este Nous, princesse de Cleves, din 2011, al carui scenariu este adresat cu precadere adolescentilor.
In 2010, BBC Radio 3 a difuzat adaptarea radiofonica a romanului, conceputa de Kirtsy Williams, potrivit bbc.co.uk. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dadarlat)
