O PERSONALITATE PE ZI: Pictorul Ion Andreescu
Pictorul Ion Andreescu, unul dintre reprezentantii impresionismului romanesc si un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea, s-a nascut la 15 februarie 1850, la Bucuresti. In ceea ce priveste peisajele, Ion Andreescu este chiar primul pictor al nostru despre care putem afirma ca inca de la inceputul carierei si-a manifestat fara ezitare preferinta pentru acest gen, mentioneaza cunoscutul critic de arta Radu Bogdan in monumentala sa monografie intitulata Andreescu.
Ion Andreescu a urmat cursurile Gimnaziului Gh. Lazar si ale Liceului Sf. Sava din Bucuresti. La varsta de 19 ani, s-a inscris la coala de Arte Frumoase din Bucuresti, condusa de Theodor Aman, la sectia nou creata de Desen linear si Caligrafie (1869-1870), unde a predat mai tarziu, ca profesor suplinitor. A fost, de asemenea, profesor la Seminarul Episcopiei din Buzau, la Gimnaziul Comunal Tudor Vladimirescu si la coala de Meserii din acelasi oras, potrivit dictionarului Membrii Academiei Romane (1866-2003) (Editura Enciclopedica/Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2003).
Creatiile din aceasta perioada, peisaje inedite precum Padurea de fagi, Stejarul, Stanci si mesteceni, Mesteceni la marginea baltii, dar si naturi statice sau portrete, i-au adus recunoasterea in randul artistilor plastici din epoca.
De la inceput, nu numai prin subiect dar si prin felul de a compune si colora, preferintele lui Andreescu s-au indreptat spre tot ce este mai simplu. (...) Nimic incarcat, nimic ce ar fi putut altera fiorul unei simtiri reculese. Asa luau fiinta Cescuta cu pansele, Ghiveciul cu flori albe si, mai tarziu, Ghiveciul cu rasad, care poarta in cel mai inalt grad nota caracteristica a ceea ce numim la Andreescu modestie de sentiment, remarca Radu Bogdan in lucrarea mentionata mai sus.
Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la Expozitia artistilor in viata de la Bucuresti, unde a prezentat tabloul Coacaze. In ianuarie 1876 a participat la cea de-a treia expozitie a Societatii Amicilor Belle-Artelor, de la Bucuresti, cu o serie de compozitii, intre care: Oala cu flori, Plopi la marginea satului, Peisaj din crangul Buzaului, Pesti, Peisaj cu plopi. Din aceasta perioada dateaza si primul sau Autoportret, ca si o serie de tablouri, intre care: Natura moarta cu cos si legume, Targ de Dragaica, Balci in preajma Buzaului.
Asemenea multor pictori romani, Andreescu si-a desavarsit studiile la Paris unde a plecat ca bursier, in 1879. Aici a frecventat cursurile Academiei Julian, fiind admis, totodata, si la Salonul oficial parizian, unde a expus doua lucrari: Inceputul primaverii si Balci in Romania. Ulterior a plecat la Barbizon, unde a lucrat alaturi de George Demetrescu Mirea, Alexandru Djuvara sau Nicolae Grigorescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice si importanta personalitatii, dar si alaturi de pictori independenti precum Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivand pictura in plein-air (precursoarea impresionismului).
Din perioada pariziana au fost datate o serie de lucrari, intre care: Iarna la marginea Barbizonului, Iarna in padure, Seara de toamna la Barbizon, Strada la Barbizon, vara, Stancile de la Apremont, La treierat, precum si Cap de fata, Nud de femeie in picioare, Studiu de nud pe scaun, Baiat costumat, Femeie drapata in albastru, Femeie in roz.
In 1881 a participat atat la Salonul parizian (Iarna la Barbizon), cat si la Expozitia artistilor in viata de la Bucuresti (O dimineata la Barbizon sau Drumul mare, Seara de toamna la Barbizon sau Calaret in amurg). Un an mai tarziu, in 1882, a fost prezent la expozitia de la Sala Stavropoleos din Bucuresti, cu 60 de tablouri, o adevarata retrospectiva a pictorului, singura de altfel din timpul vietii. Intre tablourile expuse cu aceasta ocazie s-au numarat: Batran cu plete, Pahar cu tufanele, Pomi infloriti, Camp cu maci.
In ultimii ani de viata, grav bolnav, Ion Andreescu a continuat sa lucreze. Picta indeosebi flori si portrete, astfel de subiecte fiindu-i cel mai la indemana in starea de sanatate in care se afla, caci nu-l sileau sa iasa din casa, arata criticul de arta Radu Bogdan in lucrarea sa. A pictat in aceasta perioada, spre exemplu, numeroase chipuri de taranci (O taranca din profil, Broboada rosie, aranca cu broboada verde).
Ion Andreescu a murit la Bucuresti, la 22 octombrie 1882, rapus de tuberculoza, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Romane, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtand semnatura marelui artist pot fi admirate in Bucuresti, la Muzeul National de Arta al Romaniei si la Muzeul de Arta K. H. Zambaccian. AGERPRES (Documentare - Cerasela Badita, Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)
Ion Andreescu a urmat cursurile Gimnaziului Gh. Lazar si ale Liceului Sf. Sava din Bucuresti. La varsta de 19 ani, s-a inscris la coala de Arte Frumoase din Bucuresti, condusa de Theodor Aman, la sectia nou creata de Desen linear si Caligrafie (1869-1870), unde a predat mai tarziu, ca profesor suplinitor. A fost, de asemenea, profesor la Seminarul Episcopiei din Buzau, la Gimnaziul Comunal Tudor Vladimirescu si la coala de Meserii din acelasi oras, potrivit dictionarului Membrii Academiei Romane (1866-2003) (Editura Enciclopedica/Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2003).
Creatiile din aceasta perioada, peisaje inedite precum Padurea de fagi, Stejarul, Stanci si mesteceni, Mesteceni la marginea baltii, dar si naturi statice sau portrete, i-au adus recunoasterea in randul artistilor plastici din epoca.
De la inceput, nu numai prin subiect dar si prin felul de a compune si colora, preferintele lui Andreescu s-au indreptat spre tot ce este mai simplu. (...) Nimic incarcat, nimic ce ar fi putut altera fiorul unei simtiri reculese. Asa luau fiinta Cescuta cu pansele, Ghiveciul cu flori albe si, mai tarziu, Ghiveciul cu rasad, care poarta in cel mai inalt grad nota caracteristica a ceea ce numim la Andreescu modestie de sentiment, remarca Radu Bogdan in lucrarea mentionata mai sus.
Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la Expozitia artistilor in viata de la Bucuresti, unde a prezentat tabloul Coacaze. In ianuarie 1876 a participat la cea de-a treia expozitie a Societatii Amicilor Belle-Artelor, de la Bucuresti, cu o serie de compozitii, intre care: Oala cu flori, Plopi la marginea satului, Peisaj din crangul Buzaului, Pesti, Peisaj cu plopi. Din aceasta perioada dateaza si primul sau Autoportret, ca si o serie de tablouri, intre care: Natura moarta cu cos si legume, Targ de Dragaica, Balci in preajma Buzaului.
Asemenea multor pictori romani, Andreescu si-a desavarsit studiile la Paris unde a plecat ca bursier, in 1879. Aici a frecventat cursurile Academiei Julian, fiind admis, totodata, si la Salonul oficial parizian, unde a expus doua lucrari: Inceputul primaverii si Balci in Romania. Ulterior a plecat la Barbizon, unde a lucrat alaturi de George Demetrescu Mirea, Alexandru Djuvara sau Nicolae Grigorescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice si importanta personalitatii, dar si alaturi de pictori independenti precum Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivand pictura in plein-air (precursoarea impresionismului).
Din perioada pariziana au fost datate o serie de lucrari, intre care: Iarna la marginea Barbizonului, Iarna in padure, Seara de toamna la Barbizon, Strada la Barbizon, vara, Stancile de la Apremont, La treierat, precum si Cap de fata, Nud de femeie in picioare, Studiu de nud pe scaun, Baiat costumat, Femeie drapata in albastru, Femeie in roz.
In 1881 a participat atat la Salonul parizian (Iarna la Barbizon), cat si la Expozitia artistilor in viata de la Bucuresti (O dimineata la Barbizon sau Drumul mare, Seara de toamna la Barbizon sau Calaret in amurg). Un an mai tarziu, in 1882, a fost prezent la expozitia de la Sala Stavropoleos din Bucuresti, cu 60 de tablouri, o adevarata retrospectiva a pictorului, singura de altfel din timpul vietii. Intre tablourile expuse cu aceasta ocazie s-au numarat: Batran cu plete, Pahar cu tufanele, Pomi infloriti, Camp cu maci.
In ultimii ani de viata, grav bolnav, Ion Andreescu a continuat sa lucreze. Picta indeosebi flori si portrete, astfel de subiecte fiindu-i cel mai la indemana in starea de sanatate in care se afla, caci nu-l sileau sa iasa din casa, arata criticul de arta Radu Bogdan in lucrarea sa. A pictat in aceasta perioada, spre exemplu, numeroase chipuri de taranci (O taranca din profil, Broboada rosie, aranca cu broboada verde).
Ion Andreescu a murit la Bucuresti, la 22 octombrie 1882, rapus de tuberculoza, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Romane, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtand semnatura marelui artist pot fi admirate in Bucuresti, la Muzeul National de Arta al Romaniei si la Muzeul de Arta K. H. Zambaccian. AGERPRES (Documentare - Cerasela Badita, Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)
