1. Numai credinta poate fi o temelie statornica pentru toate celelalte virtuti care dau frumusete si valoare cuiva si numai cu credinta pot fi unite fapta vrednica, cunostinta sanatoasa, infranarea curata, rabdarea linistita, evlavia sincera, dragostea de frati neprefacuta si iubirea de oameni larga, binefacatoare, intelegatoare (II Ptr 1, 5-7) si plina de bunatate. 2. []1. Numai credinta poate fi o temelie statornica pentru toate celelalte virtuti care dau frumusete si valoare cuivasi numai cu credinta pot fi unite fapta vrednica,cunostinta sanatoasa,infranarea curata,rabdarea linistita,evlavia sincera,dragostea de frati neprefacutasi iubirea de oameni larga, binefacatoare, intelegatoare (II Ptr 1, 5-7)si plina de bunatate.2. Nici una din minunatele virtuti ceresti n-ar fi cu putinta fara temelia credintei. i fara puterea ei care le tine pe toate si prin care toate isi capata viata si rod. Cum tine butucul unei roti spitele sale. Sau butucul unei vite mladitele lui.3. Credinta este altoirea noastra in Hristos, pentru ca mai departe sa circule in noi viata si puterea Lui (Ef 2, 10; 5, 27; I Tim 1, 16; Tit 2, 14).

Fara altoirea nasterii din nou prin credinta, noi am fi pierit in firea noastra cea veche si salbatica pentru totdeauna!4. Numai puterea si viata din Hristos este in masura sa faca in stare mintea noastra de ganduri curate sau inima noastra de fapte statornice si vrednice.

Nimic din tot ce a facut si vor mai face oamenii fara credinta n-a avut nici o valoare si nici o durata.

Nici nu le va avea, fara credinta, pe acestea niciodata.5. Dar tot ce a izvorat din credinta si dragostea lui Dumnezeu, din mintea si din inima omeneasca, va avea si frumusete, si statornicie pana in vecii vecilor!Ce mare lucru este credinta! Nu numai pentru omul acela care o are, ci si pentru acei care au de-a face cu el.6. Pe vorba unui om fara credinta, pe statornicia lui, pe cinstea sau pe onoarea lui nimeni nu poate pune nici un pret.

Un astfel de om fara credinta n-are calauza decat propriul sau interes. i deci nu poate avea nici mila, nici bunatate, nici iubire dezinteresata fata de aproa pele sau!Numai Hristos il poate face pe om sa aiba acestea.

Nimeni altcineva.7. Omul lumesc va iubi numai pentru sine,va avea mila numai de sinesi va fi bun numai in masura in care are el un folos personal din aceasta.

Necrezand nici in Judecata vesnica si in Rasplata Viitoare, el pretuieste numai ce se vede si ce se pipaie.

Un astfel de om este sau devine un monstru pentru semenii sai.8. Ce salt urias face, de la starea egoista si rea, omul care capata credinta si o traieste prin Hristos!Cat de departe sunt gandurile si faptele unui om credincios cu adevarat de ale celui care n-are credinta!Cat cerul de pamant si binele de rau.9. Cea dintai grija a noastra trebuie sa fie ca noi insine sa ajungem sa avem credinta vie si puternica in Hristos,apoi sa facem totul ca si semenii nostri sa o aiba. Asa cum a facut si face Dumnezeu pentru noi toti Ziua si Primavara.

Credinta este Ziua si Primavara vietii adevarate.10. Sfintii ucenici ai Domnului erau convinsi cu totii ca Hristos trebuie sa moara acolo in Ierusalim.

Erau convinsi nu numai de cuvintele profetite de Domnul, dar si din ura pe care o vedeau in iudeii care pregateau aceasta.

Cand vine vremea unui lucru, atunci si intamplarile profetite, si oamenii care trebuie sa faca aceasta vin unii in intampinarea altora, se intalnesc si lucreaza impreuna.

Spre a implini Cuvantul lui Dumnezeu!11. Alegand calea lui Hristos, ucenicii Domnului si-au ales aceeasi soarta cu...