Din viata si petrecerea Sfantului si parintelui nostru Antonie Doi frati au mers odata la Avva Antonie pe cand traia el in munte. Pe cale fiind ei si lipsindu-se de apa, unul dintr-insii a murit. Celalalt se sfarsea si el in chinuri si neputand merge mai departe isi astepta moartea. Stand in muntele sau, []Din viata si petrecerea Sfantului si parintelui nostru Antonie Doi frati au mers odata la Avva Antonie pe cand traia el in munte. Pe cale fiind ei si lipsindu-se de apa, unul dintr-insii a murit. Celalalt se sfarsea si el in chinuri si neputand merge mai departe isi astepta moartea. Stand in muntele sau, Avva Antonie a strigat deodata catre cei doi monahi ce se intamplau sa fie atunci pe acolo, si cu graba ii indemna : luati un ulcior cu apa si repede umblati pe calea Egiptului. Doi frati veneau incoace; unul din ei a murit acum, celalalt moare si el indata daca nu veti sargui. Uite mi s-a facut descoperirea aceasta chiar acum cand stateam la rugaciune. Au purces calugarii aceia si au aflat asa precum le-a spus sfantul. Pre cel mort l-au ingropat, iar pe cel sleit de puteri, dupa ce l-au intarit cu apa, l-au dus batranului. si era departarea acelui loc de o zi. Se va intampla poate sa intrebe cineva : pentru ce Antonie nu a vorbit mai inainte ca cel dintai sa fi murit ? O intrebare ca aceasta e nepotrivita si inselatoare. Nu sta in puterea marelui Avva sa faca judecata de moarte cuiva. Lui Dumnezeu numai i se cuvine aceasta; cel ce a si hotarat asa, pentru unul, sa moara, iar lui Antonie sa-i arate sfarsitul aceluia cat si primejduirea celuilalt. Ceea ce e de minune, e aceasta : e vrednicia lui Antonie, care in munte departat aflandu-se statea in veghe tare cu inima lui, rugandu-se si atunci Dumnezeu i-a aratat lui in vedere minunat acele ce se petreceau intr-o asa depanare; da, intru inima lui, acolo, Dumnezeu s-a descoperit pe sine. Cu adevarat, asa cum si Ioan al Scarii zice : La inceput l-a curatit cu postul Sau pre iubitorul, stralucindu-i apoi mintea prin lumina Lui si facandu-l, prin indumnezeire, asemenea cu El. Tocmai despre aceasta vom afla inteles in cele ce urmeaza :Dintru ale Sfantului Teodosie incepatorul vietii de obste Atat era de ranit de sageata dragostei celei ce se pastra in catusele iubirii, incat cu el aflam implinita prin infaptuire, acea inalta si dumnezeieasca porunca : pre Domnul Dumnezeul tau iubeste-L din tot sufletul tau, din toata puterea ta si toata inima ta. Iara aceasta nu a putut-o ajunge fara numai pururi atintindu-si toate puterile firesti ale sufletului sau, catre nimic altceva din cele de fata, decat catre Acela, Atotziditorul nostru. Puterile sufletului; pre cele ale intelegerii, pre acestea le numesc eu insusirile de temei ale sufletului. si el in acestea se intemeia, pe multi indrumand, iar pre multi mustrandu-i, deopotriva tuturor si intr-un chip sanatos infricosat dar si binevoitor si bland intru toate. si cine oare avea, cu cei multi, vorbiri obstesti mai pline de folos decat acestea ? si cine, era asa de puternic ca el, intru adunarea din afara a simturilor si intru luare aminte a intoarcerii spre cele mai dinlauntru ? si cine mai destoinic in folosirea lor acolo ? Asa incat mai linistit il afli cu linistea mintii lui, in zgomotul celor mai tumultoase adunari, cu cei multi, decat de linistea de care. s-ar fi bucurat un altul din sihastria cea mai insemnata. Fiindca el, cu nimic nu era mai putin insingurat, in plin alai al celor multi, decat in petrecerea cea din plinul pustietatii. si in acest chip, barbatul acesta, marele Teodosie, prin strangerea simturilor si prin intoarcerea intregii luari aminte spre launtrul mintii, pe care a invatat-o printr-o prea lunga osteneala, s-a ridicat la o atat de suita treapta a desavarsitei iubiri de Dumnezeu, incat adevarat s-a putut zice despre el ca a fost un ranit al dragostei.

Dintru ale Sfantului Arsenie Cu privire la preaminunatul Arsenie sa ne amintim acestea : el nu a trimis cuiva nici intrebari in scris si nici raspunsuri in epistole nu a dat. Fireste, nu fiindca i-ar fi fost lui lipsa darul de a scrie sau cel de a vorbi cu podoaba, intrucat la acestea era om desavarsit. A cuvanta in chip ales lui mai usor ii era decat altora graiul cel obisnuit. De cele ce am zis erau in el hotarate din straduinta ce o punea spre a-si agonisi tacerea si din smerenia care-l impingea sa departeze orice dare in vileag. Din pricina aceasta chiar si in biserica sau la adunari, el se silea, cu grija cea mai intreaga, sa se fereasca de a face vadit, sau de a fi privit de cineva, ci dupa un stalp sau alta adapostire, se aseza si se acoperea pre sine, sau in amestecul cu altii se tinea nevazut. Din acestea el a castigat anume si mai mare putere de a fi cu luare aminte catre sine si de a se atinti necurmat asupra sa insusi, ca sa ajunga astfel mai cu lesnire sa se rapeasca in Dumnezeu. Aducem dara si altora, drept izvod, pilda acestui mare barbat, pe care cu indreptatire l-a numit cineva inger pamantesc, ca ne-a aratat noua cum sa ne fie mintea adunata si intocmita asa ca sa se suie fara greutate la Dumnezeu.

Dintre cete ale Sfantului Pavel, cel din Latras Asa era dumnezeiescul Pavel : locuind in munti si in laturi pustii, folosindu-se de fiarele salbatice ca de vecini si de tovarasi. Dar s-a intamplat odata, coborand din Lavra, de s-a invoit sa primeasca a fi indrumatorul fratilor. si sfatuia el si ii invata sa-si alunge teama, ca nu cumva din putinatatea sufletului fratii sa se instraineze de lucrarea virtutilor grele, fiindca el nu dorea sa lase mai prejos vreuna din ele. Asa, in toate, cu grija si masura, inraurea in chip staruitor si avea dorirea sa vietuiasca dupa intelegerea evangheliceasca, cu insufletire cartind impotriva duhului stricaciunii. O ! Cum invata acest dumnezeiesc parinte pre ucenicii sai sa cunoasca metoda ! Sa poata indeparta prin aceasta toate razboirile patimilor. Fiindca intru aceasta sta izbanda metodei si intru nimic altceva.

Dintre cele ale vietii Sfantului Sava Dumnezeiescul Sava calauzea pe monahi dupa canonul acesta : Nu ingadui sa locuiasca in Lavra si sa aiba chilie deosebita numai aceluia care invata pe de rost randuiala monahiceasca si care era in stare sa-si puie paza mintii si sa-si izgoneasca gandurile vrajmase si sa-si spulbere din cugetul sau toata amintirea celor pamantesti, dovedindu-se totodata, zdravan si sanatos cu trupul. Iar de se afla vreunul care sa intreaca pe ceilalti prin vlaga madularelor si a voiniciei lui, ii daruia loc sa-si zideasca singur chilia. Iata,. asa, acest mare avva cerea, mai inainte de toate, paza mintii de la toti fratii pe care ii ingaduia sub obladuirea sa; nu le dadea, altminteri, dreptul la chilie ca sa se poata invrednici a sluji lui Dumnezeu in liniste. Ce vom face noi, dara, stand in chilii ? Nefolositori si trandavi vom sta ? Sau oare ne vom deprinde si noi, dupa duhovniceasca indrumare, intru pazirea mintii ? Intrebat-a pe Avva Agaton un oarecare frate, zicand : Spune-mi parinte, ce este mai mare : truda cea cu trupul sau pazirea launtrica a sufletului ? si batranul a raspuns : Omul e asemenea cu pomul, sarguinta cea trupeasca frunzele sunt; veghea cea dinlauntru roada este. si fiindca, asa precum e scris : Tot pomul care nu aduce rod bun se va taia si in foc se va arunca , este vadit ca toate ostenelile noastre vor trebui sa ne duca catre legarea rodului, adica paza mintii . O anume insemnatate o aflam insa si in folosirea frunzelor, aceasta pentru fala si invesmantarea pomului. Avva, astfel, nu a vestejit stradania noastra cu trupul, intruchipata in frunze, ci ne-a descoperit, printr-un ales chip, cum trebuie noi sa ne-o insusim. Cat de minunat ne-a aratat sfantul aceasta, ca sterpi iesiti de la credinta adevarului sunt toti acei ce, fara paza mintii fiind, se lauda pe sine numai cu viata lor de infaptuire, pe unii fara paza mintii si care neavand nimic, fara numai frunzele, munca lor de nevointa adica, nu se vor lipsi de a fi retezati si focului aruncati. Grozav, o, parinte, este acest cuvant al tauDintre cele ale lui Awa Marco catre Niculaie Oare, tu fiule, iti doresti tie insuti o proprie si casnica faclie a luminii tale cugetatoare si anume marea stiinta duhovniceasca pe care sa o poti avea pururea aprinsa si...