O zi prea grea în istorie – 20 iunie 1989 – 33 de ani de la plecarea la Domnul, a fr. Traian Dorz
Eu n-am sa mor din lume, ma voi preface-o harfa,cantand si mai cu drag eroicul din jertfa, sublimul din iubire!Voi trai in orice cantec, casa-mi va fi orice zare,caci prin toate trece vesnic harfa mea nemuritoare.(Traian Dorz) Cand scumpa noastra Romanie Gradina Maicii Domnului era atat de nefericita si zguduita de inceperea Primului []fr. Traian Dorz un binecuvantat salut de bun venit sau la revedere din poarta casei Eu n-am sa mor din lume, ma voi preface-o harfa,cantand si mai cu drag eroicul din jertfa, sublimul din iubire!Voi trai in orice cantec, casa-mi va fi orice zare,caci prin toate trece vesnic harfa mea nemuritoare.(Traian Dorz)Cand scumpa noastra Romanie Gradina Maicii Domnului era atat de nefericita si zguduita de inceperea Primului Razboi Mondial, Domnul Dumnezeu trimite pe pamant spre nastere pe fratele Traian Dorz, un suflet valoros, asemenea unui smarald de mare pret. Pus deoparte inca mai inainte de a se naste Inainte de a te fi zamislit in pantece, te-am cunoscut si inainte de a iesi din pantece te-am sfintit (Ieremia 1, 5) , Psalmistul Oastei Domnului isi are zidita temelia vietii pe greutatile muceniciei. Asa cum din durerea unei scoici ranita de un firicel de nisip se formeaza o perla de mare pret, si durerea mamei Maria ramasa singura fara sotul Constantin care era dus pe frontul austro-ungar, dar credincioasa este vindecata, caci Domnul ii trimite un copil cum n-a mai fost altul: frumos si cu un mare har. Domnul a stiut ca viata fratelui Traian se va asemana mult cu viata Lui pamanteasca, plina de dureri si suferinte, randuind sa se nasca tot in 25 Decembrie 1914, din mama Maria, asemenea numelui Sfintei Fecioare, precum zice mai tarziu poetul: Cand m-am nascut cu trupul acesta printre voi, era si frig, si noapte, si iarna, si razboi.
Cu pasi inceti si plini de jertfa, urca Golgota vietii lui fara a carti, primind ranile lovirilor pagane ce vor sa il desparta de Preaiubitul lui, Iisus. Durerea crancena sapa in sufletul lui si atunci cand descopera durerea inchisorii, a batailor si a schingiuirilor. Lepadarea insa va ramane necunoscuta de sufletul acestui Psalmist ce ramane lipit de Golgota Mantuitoare, la picioarele Celui care il intareste prin jertfa Sa.
La Dumnezeu nimic nu este intamplator si credem ca nici in viata fratelui Traian, inca de la nastere si pana la mormant, cum spunea adesea in scrierile si poeziile nemuritoare, nimic nu a fost intamplator. Prins cu catuse pamantesti, infometat, batut si chinuit, din inima omului lui Dumnezeu ies izvoare de lacrimi ziditoare, versuri ce trezesc constiinta adormita, ies imnuri de slava din glasul zdrobit de cea mai crunta durere. Scrie cu penita harului divin si leaga prin sunetul durerii cantarile si poeziile Oastei Domnului, care au ramas izvoare vii de ganduri ziditoare. Glasul lui facandu-se clopot de lumina chiar si pentru noi cei care nu l-am cunoscut personal, ci numai prin scrierile lui. Ce tainice sunt toate lucrarile lui Dumnezeu! El a trimis mai inainte la Certege pe neasemuitul nostru Parinte Iosif Trifa profetul vremurilor noastre, iar mai tarziu pe vrednicii fii duhovnicesti: fratele Ioan Marini la Sasciori si fratele Traian Dorz la Livada Beiusului. Fratele Traian Dorz, calit fiind in scoala incercarilor, alaturi de dragul Parinte Iosif si de fratele Ioan Marini, a dus greul Lucrarii Oastei Domnului zeci de ani buni.
In toata Biserica noastra Domnul i-a avut oamenii Lui plini de puritate si spirit de jertfa. Dar ca fratele Traian au fost putini oameni trimisi la intervale mari de timp, cand era mai necesar pentru mantuirea neamului nostru crestin. i ei au fost tineri, dar tineretea lor si toata viata au pus-o in slujba Domnului si din statornicia si jertfa lor avem noi acum nepretuita hrana duhovniceasca, cantari care ne inalta sufletul spre cerul mult dorit. Datorita trairii curate a Inaintasilor, intre care fratele Traian atat de iubit de multi, caci a suferit mult si indelungat, avem acum noi libertate de care nu stim sa ne folosim.
Chiar si-n societate fratele Traian a fost si este apreciat de cei care au simt duhovnicesc autentic.
Prin anii 1980, imi povestea o persoana draga din familia mea, ca avea o colega de alta confesiune care i-a cerut cartea Cantari Nemuritoare de fratele Traian Dorz sa recite din ea in adunarea unde mergea. A tinut cartea la ea un timp acea credincioasa si a tot amanat s-o mai dea, marturisind apoi cu lacrimi ca, atunci cand ea declama poeziile fratelui Traian Dorz in adunarea lor, sufletele sunt sensibilizate intreband de autorul acelor versuri minunate. Tot prin anii aceia am aflat din familie despre un frate care a fost in pelerinaj la Ierusalim si spunea cu bucurie ca a ascultat plangand pe malul Marii Moarte un grup de straini cantand cantarile fratelui Traian in alta limba. Iata dorinta fratelui Traian implinita cand a scris, inspirat de sus, Zburati cantari.
Marturisea ca asa s-a gandit atunci prin acele versuri ca aceste cantari scrise in lanturi sa zboare in departari, spre-a lumiintregi popoare, vestind, prin mesajul lor, Evanghelia lui Iisus, ingenunchind pentru Hristos intreaga omenire. O alta colega tot a acelei persoane dragi din familia mea, vazand cartea Cantari Nemuritoare, i-a cerut sa i-o imprumute. Doamna respectiva era credincioasa, caci trecuse printr-o operatie grea, dar sotul era intr-o anumita functie in stat si ea citea pe ascuns din carte si plangea. Intr-o zi, sotul ei a descoperit cartea la ea si a intrebat-o ce cauta la ei o asemenea carte stiind functia lui, caci atunci asa ceva era interzis. A amenintat-o ca ii arunca sau arde cartea daca nu o da inapoi de la cine a luat-o. Doamna i-a spus, senina, cu putere de la Dumnezeu: Nicu draga, daca atata credinta ai tu, fa asa ceva! Dar ea nu a dat cartea imediat si, intr-o zi, prin usa dormitorului intredeschisa, a observat cum sotul ei citea din carte si ofta. A doua zi i-a spus sotiei ca ar vrea sa aiba si ei acea carte splendida, care l-a emotionat, dar sa nu stie nimeni. Doamna a cerut atunci sa cumpere doua carti, una si pentru fiica ei care era in liceu.
Dar versurile fratelui Traian, tiparite, se gaseau mai greu atunci.
O alta sora, acum vreo 6 ani, a dat cadou unei doamne cu care se intalnise la Statiune, unde era la tratament, volumele Istoria unei jertfe scrisa de fratele Traian Dorz. i doamna aceea, profund impresionata, le-a strans la piept, spunand ca de mult dorea sa citeasca ceva de Traian Dorz, caci auzise de el.
Aceste intamplari sunt aparent povesti, dar doveditoare ca opera fratelui Traian e apreciata de multi si miscatoare de suflete. Caci mai sunt unii inconstienti si mandri in asa zisa lor pricepere in analiza scrierilor literare, cu studii lumesti, dar nu cu scoala Duhului Sfant, care improasca cu noroi opera fratelui Traian Dorz, sau altii chiar in persoana lui.
Noi acestora le spunem ca fratele Traian Dorz a fost un om al lui Dumnezeu, exceptional in felul lui, iar opera lui este izvor alimentat din inspiratie divina. Dintr-un izvor tulbure nu putea curge o apa atat de cristalina si binefacatoare pentru orice suflet care afla eternele lui creatii in proza sau versuri.
Cat a trait fratele Traian, si mai ales in ultimii ani, cand randul fratilor ce i-au fost alaturi scadea prin chemarea lor Acasa, s-a bucurat mult de prezenta tinerilor in adunarile Oastei Domnului. Dar dorea ca noi, tinerii, sa nu fim numai prezenti, ci si traitori indeosebi, pentru a duce mai departe Lucrarea unita si frumoasa! Referitor la felul cum dorea sa fim noi, tinerii, prezenti in numar frumos la adunari si ce sfaturi ne-a dat atunci, sfaturi valabile cu atat mai mult azi, am spicuit cateva citate din vorbirile fratelui Traian Dorz, scrise atunci cu mare risc de suflete preaiubite si adunate azi de fratii nostri din Editura Oastea Domnului in cele patru volume, intitulate de fr. Traian: Strangeti Faramiturile, facand atunci pe loc in fata acelor suflete preaiubite poezia Strangeti Faramiturile si Prefata acestor margaritare de mare pret duhovnicesc: Parintii sufletesti au experienta vietii. Ei au viata inapoia lor, au trecut prin viata. i viata este cel mai puternic si mai sanatos invatator. Tinerii au viata inainte. Noi prin cate primejdii a trebuit sa trecem in viata aceasta! Neprevazutul, primejdia, ispita, soarta, destinul, imprejurarile din lume si situatiile prin care am trecut au fost adeseori atat de mari, incat au depasit puterile noastre. i, daca n-am fi avut puterea si harul, si ocrotirea lui Dumnezeu, multi dintre noi care va vorbim astazi am fi cu iarba verde pe piept de mult. Dar, datorita harului lui Dumnezeu, noi traim nu numai ca sa va sfatuim si sa va fim ca niste sfatuitori si indrumatori duhovnicesti, ci si niste pilde vii despre puterea si grija lui...
Cu pasi inceti si plini de jertfa, urca Golgota vietii lui fara a carti, primind ranile lovirilor pagane ce vor sa il desparta de Preaiubitul lui, Iisus. Durerea crancena sapa in sufletul lui si atunci cand descopera durerea inchisorii, a batailor si a schingiuirilor. Lepadarea insa va ramane necunoscuta de sufletul acestui Psalmist ce ramane lipit de Golgota Mantuitoare, la picioarele Celui care il intareste prin jertfa Sa.
La Dumnezeu nimic nu este intamplator si credem ca nici in viata fratelui Traian, inca de la nastere si pana la mormant, cum spunea adesea in scrierile si poeziile nemuritoare, nimic nu a fost intamplator. Prins cu catuse pamantesti, infometat, batut si chinuit, din inima omului lui Dumnezeu ies izvoare de lacrimi ziditoare, versuri ce trezesc constiinta adormita, ies imnuri de slava din glasul zdrobit de cea mai crunta durere. Scrie cu penita harului divin si leaga prin sunetul durerii cantarile si poeziile Oastei Domnului, care au ramas izvoare vii de ganduri ziditoare. Glasul lui facandu-se clopot de lumina chiar si pentru noi cei care nu l-am cunoscut personal, ci numai prin scrierile lui. Ce tainice sunt toate lucrarile lui Dumnezeu! El a trimis mai inainte la Certege pe neasemuitul nostru Parinte Iosif Trifa profetul vremurilor noastre, iar mai tarziu pe vrednicii fii duhovnicesti: fratele Ioan Marini la Sasciori si fratele Traian Dorz la Livada Beiusului. Fratele Traian Dorz, calit fiind in scoala incercarilor, alaturi de dragul Parinte Iosif si de fratele Ioan Marini, a dus greul Lucrarii Oastei Domnului zeci de ani buni.
In toata Biserica noastra Domnul i-a avut oamenii Lui plini de puritate si spirit de jertfa. Dar ca fratele Traian au fost putini oameni trimisi la intervale mari de timp, cand era mai necesar pentru mantuirea neamului nostru crestin. i ei au fost tineri, dar tineretea lor si toata viata au pus-o in slujba Domnului si din statornicia si jertfa lor avem noi acum nepretuita hrana duhovniceasca, cantari care ne inalta sufletul spre cerul mult dorit. Datorita trairii curate a Inaintasilor, intre care fratele Traian atat de iubit de multi, caci a suferit mult si indelungat, avem acum noi libertate de care nu stim sa ne folosim.
Chiar si-n societate fratele Traian a fost si este apreciat de cei care au simt duhovnicesc autentic.
Prin anii 1980, imi povestea o persoana draga din familia mea, ca avea o colega de alta confesiune care i-a cerut cartea Cantari Nemuritoare de fratele Traian Dorz sa recite din ea in adunarea unde mergea. A tinut cartea la ea un timp acea credincioasa si a tot amanat s-o mai dea, marturisind apoi cu lacrimi ca, atunci cand ea declama poeziile fratelui Traian Dorz in adunarea lor, sufletele sunt sensibilizate intreband de autorul acelor versuri minunate. Tot prin anii aceia am aflat din familie despre un frate care a fost in pelerinaj la Ierusalim si spunea cu bucurie ca a ascultat plangand pe malul Marii Moarte un grup de straini cantand cantarile fratelui Traian in alta limba. Iata dorinta fratelui Traian implinita cand a scris, inspirat de sus, Zburati cantari.
Marturisea ca asa s-a gandit atunci prin acele versuri ca aceste cantari scrise in lanturi sa zboare in departari, spre-a lumiintregi popoare, vestind, prin mesajul lor, Evanghelia lui Iisus, ingenunchind pentru Hristos intreaga omenire. O alta colega tot a acelei persoane dragi din familia mea, vazand cartea Cantari Nemuritoare, i-a cerut sa i-o imprumute. Doamna respectiva era credincioasa, caci trecuse printr-o operatie grea, dar sotul era intr-o anumita functie in stat si ea citea pe ascuns din carte si plangea. Intr-o zi, sotul ei a descoperit cartea la ea si a intrebat-o ce cauta la ei o asemenea carte stiind functia lui, caci atunci asa ceva era interzis. A amenintat-o ca ii arunca sau arde cartea daca nu o da inapoi de la cine a luat-o. Doamna i-a spus, senina, cu putere de la Dumnezeu: Nicu draga, daca atata credinta ai tu, fa asa ceva! Dar ea nu a dat cartea imediat si, intr-o zi, prin usa dormitorului intredeschisa, a observat cum sotul ei citea din carte si ofta. A doua zi i-a spus sotiei ca ar vrea sa aiba si ei acea carte splendida, care l-a emotionat, dar sa nu stie nimeni. Doamna a cerut atunci sa cumpere doua carti, una si pentru fiica ei care era in liceu.
Dar versurile fratelui Traian, tiparite, se gaseau mai greu atunci.
O alta sora, acum vreo 6 ani, a dat cadou unei doamne cu care se intalnise la Statiune, unde era la tratament, volumele Istoria unei jertfe scrisa de fratele Traian Dorz. i doamna aceea, profund impresionata, le-a strans la piept, spunand ca de mult dorea sa citeasca ceva de Traian Dorz, caci auzise de el.
Aceste intamplari sunt aparent povesti, dar doveditoare ca opera fratelui Traian e apreciata de multi si miscatoare de suflete. Caci mai sunt unii inconstienti si mandri in asa zisa lor pricepere in analiza scrierilor literare, cu studii lumesti, dar nu cu scoala Duhului Sfant, care improasca cu noroi opera fratelui Traian Dorz, sau altii chiar in persoana lui.
Noi acestora le spunem ca fratele Traian Dorz a fost un om al lui Dumnezeu, exceptional in felul lui, iar opera lui este izvor alimentat din inspiratie divina. Dintr-un izvor tulbure nu putea curge o apa atat de cristalina si binefacatoare pentru orice suflet care afla eternele lui creatii in proza sau versuri.
Cat a trait fratele Traian, si mai ales in ultimii ani, cand randul fratilor ce i-au fost alaturi scadea prin chemarea lor Acasa, s-a bucurat mult de prezenta tinerilor in adunarile Oastei Domnului. Dar dorea ca noi, tinerii, sa nu fim numai prezenti, ci si traitori indeosebi, pentru a duce mai departe Lucrarea unita si frumoasa! Referitor la felul cum dorea sa fim noi, tinerii, prezenti in numar frumos la adunari si ce sfaturi ne-a dat atunci, sfaturi valabile cu atat mai mult azi, am spicuit cateva citate din vorbirile fratelui Traian Dorz, scrise atunci cu mare risc de suflete preaiubite si adunate azi de fratii nostri din Editura Oastea Domnului in cele patru volume, intitulate de fr. Traian: Strangeti Faramiturile, facand atunci pe loc in fata acelor suflete preaiubite poezia Strangeti Faramiturile si Prefata acestor margaritare de mare pret duhovnicesc: Parintii sufletesti au experienta vietii. Ei au viata inapoia lor, au trecut prin viata. i viata este cel mai puternic si mai sanatos invatator. Tinerii au viata inainte. Noi prin cate primejdii a trebuit sa trecem in viata aceasta! Neprevazutul, primejdia, ispita, soarta, destinul, imprejurarile din lume si situatiile prin care am trecut au fost adeseori atat de mari, incat au depasit puterile noastre. i, daca n-am fi avut puterea si harul, si ocrotirea lui Dumnezeu, multi dintre noi care va vorbim astazi am fi cu iarba verde pe piept de mult. Dar, datorita harului lui Dumnezeu, noi traim nu numai ca sa va sfatuim si sa va fim ca niste sfatuitori si indrumatori duhovnicesti, ci si niste pilde vii despre puterea si grija lui...
