Nu putem ierta pentru ca suntem stapaniti de dorinta de a supravietui; ne iubim viata noastra mai presus de orice. In Epistola catre Evrei, Sfantul Pavel ne spune ca cei care au trait temandu-se de puterea mortii au crescut in pacate si au ingaduit mortii sa fie stapana pe viata lor (cf. Evr. 2, 15). []Nu putem ierta pentru ca suntem stapaniti de dorinta de a supravietui; ne iubim viata noastra mai presus de orice. In Epistola catre Evrei, Sfantul Pavel ne spune ca cei care au trait temandu-se de puterea mortii au crescut in pacate si au ingaduit mortii sa fie stapana pe viata lor (cf. Evr. 2, 15). Dar atunci cand ne incredem in cuvantul Domnului si mai ales cand urmam pildei lui Hristos, Care nu Si-a crutat viata pentru mantuirea tuturor, ne putem incumeta sa-i iertam pe cei care ne ranesc. Iertarea semenilor ne deschide calea catre Dumnezeu. Cand nu iertam inseamna ca ne iubim pe noi insine mai presus de orice si atunci ramanem inchisi fata de harul lui Dumnezeu. Atunci cand nu iertam devenim atat de egoisti incat suntem in stare de orice nelegiuire.

Cand iertam credem in cuvantul Domnului care ne vorbeste ca si cum am fi egalii Lui: Daca tu ierti greseala aproapelui tau, si Eu o sa iti iert pacatele (cf. Mat. 6, 14). Intelegerea este inegala: ea il cinsteste pe om. Cand primim aceasta cinste si incercam sa il iertam pe cel care ne-a mahnit, dobandim harul lui Dumnezeu si incepem...