Dumnezeu scos din sărite
Prof. Univ. Petre Semen Evanghelia duminicii a XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35 Iisus a rostit pilda aceasta in contextul in care i-a invatat pe Ucenici ce inseamna iubirea fata de aproapele si de cate ori se cuvine a-l ierta. De aceea, Evanghelia programata spre lecturare in duminica acestei saptamani poate fi []Prof. Univ. Petre SemenEvanghelia duminicii a XI-a dupa Rusalii(Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35Iisus a rostit pilda aceasta in contextul in care i-a invatat pe Ucenici ce inseamna iubirea fata de aproapele si de cate ori se cuvine a-l ierta. De aceea, Evanghelia programata spre lecturare in duminica acestei saptamani poate fi definita drept Evanghelia iertarii fiindca isi focalizeaza intregul demers pe marea tema a iubirii divino-umana ce se concretizeaza in iertare.
Datoria colosalaPrin pilda de fata, Iisus ironizeaza si totodata condamna firea stricata si rea a omului care in relatia cu Dumnezeu vrea intotdeauna sa i se dea dreptate, iar in cea cu aproapele sa fie razbunat. Ba, de ce sa nu recunoastem, in relatia cu cei mari, cu cei cu putere si bogatii se comporta nefiresc de lingusitor, pe cand in relatia cu cei inferiori ia mereu o atitudine despotica. De aceea se si spune ca adevaratul caracter al omului poate fi depistat doar cand are o functie importanta si cand se manie. Nici ca se putea o ilustrare mai evidenta a acestui adevar decat in pilda cu datornicul nemilostiv.
Un stapan, zice Domnul, a chemat odata pe toti datornicii sai, cu scopul de a se face un bilant al averilor sale si de a i se si restitui cu acest prilej tot ceea ce i se datora sau macar de a mai acorda o amanare pentru cei aflati in imposibilitate de plata. Se subintelege ca pentru toti venise timpul scadentei. Printre cei debitori s-a aflat si un oarecare ce datora imensa suma de zece mii de talanti de argint, adica respectivul avea de restituit stapanului sau nu mai putin decat 350.000 kg, suma grea chiar si pentru o tara, si cu atat mai mult pentru un om.
Se impune sublinierea ca Stapanul la care se raporteaza Iisus este Dumnezeu, iar slugile datornice suntem noi toti, fiecare cu datoria lui, mai mare ori mai mica. Iisus a pus in scena cazul unui imparat, plecand de la premiza ca iudeii stiau exact ca este vorba de Dumnezeu. Ei au fost printre putinele popoare ale lumii care aveau sistemul de conducere teocratic in baza caruia Regele adevarat era Dumnezeu (cf. Exod 15,18), iar functionarii de stat erau slugile Sale (Is. 36,2).
Pretul fatarnicieiIdeea de socoteala financiara era cunoscuta timpului. Era vorba de balanta financiara ce se efectua periodic pentru cei care luau de la stapanire in arenda impozitul populatiei catre stat ori taxele vamale. Cei ce luau in arenda impozitele erau tentati sa-si insuseasca o parte din bani ori sa exploateze populatia (cazul lui Zaheu). Datorand o suma atat de mare, conform uzantei timpului, valabil si la evrei, cel devenit insolvabil la vremea scadentei urma sa fie vandut ca sclav impreuna cu sotia si copiii si i se confiscau toate bunurile mobile si imobile.
Parabola este totusi greu de interpretat daca luam in calcul practica iudaica de a-i elibera neconditionat pe toti sclavii dupa sase ani de sclavie dimpreuna cu toti membrii familiei, indiferent de suma datorata. De retinut ca Hristos stia bine regula jocului si, de aceea, spune ca Stapanul a poruncit sa fie vandut ca sclav. In cazul de fata situatia ia o intorsatura dramatica fiindca este vorba de vinderea unor straini care nu cunosc mila si nici legea lui Dumnezeu de a-i mai elibera vreodata pe sclavi.
Pilda lui Hristos se focalizeaza pe ideea ca datornicul n-a stiut sa profite de sansa exceptionala ce i s-a oferit de a ramane si cu o suma fabuloasa de daruri, si in acelasi timp liber impreuna cu toata familia sa. Deci putea ramane si cu banii si in gratiile stapanului doar pentru simplul fapt ca, pentru moment, a facut un act de smerenie. Bine era sa fi ramas consecvent in demersul sau.
De la sublim la ridicolCazul datornicului din evanghelie se constituie intr-un serios semnal de alarma pentru noi toti. Se impune sa realizam cat de usor putem pierde imensele bunatati pe care ni le-a programat Dumnezeu, dar pe care, atentie, ni le-a si conditionat de porunca iubirii concretizata prin acte de caritate si prin iertare. Am putea chiar numi pilda de azi de la sublim la ridicol.
Scopul prioritar al venirii lui Hristos in lume a fost sa invete, fiindca invatatura Lui toate neamurile o asteptau (Is. 42, 4), iar Tatal L-a trimis cu mandatul precis de a fi Lumina popoarelor ca sa duca mantuirea Lui pana la marginile pamantului (Is. 49,6). Cand s-a numit pe Sine Insusi Lumina lumii a atentionat ca El singur detine adevarul mantuitor si ne-a adus tuturor lumina cunostintei de Dumnezeu, invatandu-ne si cum ne putem mantui. Tot mesajul Sau este centrat pe ideea pildei din Evanghelia de astazi care ne atentioneaza cu gravitate ca pe niste oameni maturi ca in functie de atitudinea noastra fata de aproapele, Dumnezeu trece aproape instantaneu de la mila si iubire la dreptate si pedeapsa.
Hristos continua mesajul dat tot de El prin profetul ce zice: daca dreptul se va abate de la dreptatea sa si va incepe sa faca nelegiuire, va muri pentru aceasta. De asemenea, daca pacatosul s-a intors de la pacatul sau si a inceput sa faca judecata si dreptate, pentru aceasta el va trai (Iez. 33, 18-19).
Am auzit adesea...
Datoria colosalaPrin pilda de fata, Iisus ironizeaza si totodata condamna firea stricata si rea a omului care in relatia cu Dumnezeu vrea intotdeauna sa i se dea dreptate, iar in cea cu aproapele sa fie razbunat. Ba, de ce sa nu recunoastem, in relatia cu cei mari, cu cei cu putere si bogatii se comporta nefiresc de lingusitor, pe cand in relatia cu cei inferiori ia mereu o atitudine despotica. De aceea se si spune ca adevaratul caracter al omului poate fi depistat doar cand are o functie importanta si cand se manie. Nici ca se putea o ilustrare mai evidenta a acestui adevar decat in pilda cu datornicul nemilostiv.
Un stapan, zice Domnul, a chemat odata pe toti datornicii sai, cu scopul de a se face un bilant al averilor sale si de a i se si restitui cu acest prilej tot ceea ce i se datora sau macar de a mai acorda o amanare pentru cei aflati in imposibilitate de plata. Se subintelege ca pentru toti venise timpul scadentei. Printre cei debitori s-a aflat si un oarecare ce datora imensa suma de zece mii de talanti de argint, adica respectivul avea de restituit stapanului sau nu mai putin decat 350.000 kg, suma grea chiar si pentru o tara, si cu atat mai mult pentru un om.
Se impune sublinierea ca Stapanul la care se raporteaza Iisus este Dumnezeu, iar slugile datornice suntem noi toti, fiecare cu datoria lui, mai mare ori mai mica. Iisus a pus in scena cazul unui imparat, plecand de la premiza ca iudeii stiau exact ca este vorba de Dumnezeu. Ei au fost printre putinele popoare ale lumii care aveau sistemul de conducere teocratic in baza caruia Regele adevarat era Dumnezeu (cf. Exod 15,18), iar functionarii de stat erau slugile Sale (Is. 36,2).
Pretul fatarnicieiIdeea de socoteala financiara era cunoscuta timpului. Era vorba de balanta financiara ce se efectua periodic pentru cei care luau de la stapanire in arenda impozitul populatiei catre stat ori taxele vamale. Cei ce luau in arenda impozitele erau tentati sa-si insuseasca o parte din bani ori sa exploateze populatia (cazul lui Zaheu). Datorand o suma atat de mare, conform uzantei timpului, valabil si la evrei, cel devenit insolvabil la vremea scadentei urma sa fie vandut ca sclav impreuna cu sotia si copiii si i se confiscau toate bunurile mobile si imobile.
Parabola este totusi greu de interpretat daca luam in calcul practica iudaica de a-i elibera neconditionat pe toti sclavii dupa sase ani de sclavie dimpreuna cu toti membrii familiei, indiferent de suma datorata. De retinut ca Hristos stia bine regula jocului si, de aceea, spune ca Stapanul a poruncit sa fie vandut ca sclav. In cazul de fata situatia ia o intorsatura dramatica fiindca este vorba de vinderea unor straini care nu cunosc mila si nici legea lui Dumnezeu de a-i mai elibera vreodata pe sclavi.
Pilda lui Hristos se focalizeaza pe ideea ca datornicul n-a stiut sa profite de sansa exceptionala ce i s-a oferit de a ramane si cu o suma fabuloasa de daruri, si in acelasi timp liber impreuna cu toata familia sa. Deci putea ramane si cu banii si in gratiile stapanului doar pentru simplul fapt ca, pentru moment, a facut un act de smerenie. Bine era sa fi ramas consecvent in demersul sau.
De la sublim la ridicolCazul datornicului din evanghelie se constituie intr-un serios semnal de alarma pentru noi toti. Se impune sa realizam cat de usor putem pierde imensele bunatati pe care ni le-a programat Dumnezeu, dar pe care, atentie, ni le-a si conditionat de porunca iubirii concretizata prin acte de caritate si prin iertare. Am putea chiar numi pilda de azi de la sublim la ridicol.
Scopul prioritar al venirii lui Hristos in lume a fost sa invete, fiindca invatatura Lui toate neamurile o asteptau (Is. 42, 4), iar Tatal L-a trimis cu mandatul precis de a fi Lumina popoarelor ca sa duca mantuirea Lui pana la marginile pamantului (Is. 49,6). Cand s-a numit pe Sine Insusi Lumina lumii a atentionat ca El singur detine adevarul mantuitor si ne-a adus tuturor lumina cunostintei de Dumnezeu, invatandu-ne si cum ne putem mantui. Tot mesajul Sau este centrat pe ideea pildei din Evanghelia de astazi care ne atentioneaza cu gravitate ca pe niste oameni maturi ca in functie de atitudinea noastra fata de aproapele, Dumnezeu trece aproape instantaneu de la mila si iubire la dreptate si pedeapsa.
Hristos continua mesajul dat tot de El prin profetul ce zice: daca dreptul se va abate de la dreptatea sa si va incepe sa faca nelegiuire, va muri pentru aceasta. De asemenea, daca pacatosul s-a intors de la pacatul sau si a inceput sa faca judecata si dreptate, pentru aceasta el va trai (Iez. 33, 18-19).
Am auzit adesea...
